6,705 matches
-
Maier (născut 28 februarie 1944, Metten, Germania), cunoscut mai bine ca „Sepp” Maier, este un fost fotbalist german. Născut în Metten, Bavaria, și-a petrecut întreaga carieră de jucător la FC Bayern München, câștigând Bundesliga de patru ori și Cupa Campionilor Europeni de trei ori la rând. Între 1966 și 1977 a jucat neîntrerupt 422 de meciuri fiind un record nebătut nici astăzi în Germania. A fost votat fotbalistul Germaniei de vest de trei ori (1975, 1977 și 1978). Porecla lui
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
de prelungiri. Tot în 1967, avea să își adauge în palmares și al doilea trofeu pe plan intern, câștigând pentru a doua oară consecutiv Cupa Germaniei. Peste două sezoane, mai exact în 1969, a reușit să câștige primul titlu de campion al Germaniei, evoluând, bineînțeles, în toate cele 34 de meciuri ale Bundesligii. Bayern Munchen a reușit să obțină un avantaj confortabil în fața ocupantei locului secund, Alemania Aachen, de 8 puncte (având în vedere că pe atunci se acordau doar două
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
Campionatul European de Fotbal 1972, câștigând competiția după ce în finală a reușit să păstreze plasa porții nepenetrată de jucătorii Uniunii Sovietice. Germania de Vest a câștigat finala cu 3-0. Tot în 1972, a reușit să devină pentru a doua oară campion al Germaniei. Din 1973 și până în 1976, Sepp Maier a reușit o serie incredibilă de victorii alături de Bayern Munchen și naționala Germaniei: a reușit să câștige încă două titluri de campion al Germaniei de Vest, a reușit să câștige de
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
1972, a reușit să devină pentru a doua oară campion al Germaniei. Din 1973 și până în 1976, Sepp Maier a reușit o serie incredibilă de victorii alături de Bayern Munchen și naționala Germaniei: a reușit să câștige încă două titluri de campion al Germaniei de Vest, a reușit să câștige de trei ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni cu Bayern și Cupa Intercontinentală în consecință, în 1976. Însă adevărata victorie a fost în 1974, când Maier a devenit campion mondial, reușind să primească
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
și până în 1976, Sepp Maier a reușit o serie incredibilă de victorii alături de Bayern Munchen și naționala Germaniei: a reușit să câștige încă două titluri de campion al Germaniei de Vest, a reușit să câștige de trei ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni cu Bayern și Cupa Intercontinentală în consecință, în 1976. Însă adevărata victorie a fost în 1974, când Maier a devenit campion mondial, reușind să primească doar patru goluri în meciurile Germaniei de Vest de la acest turneu. În finală, deși
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
încă două titluri de campion al Germaniei de Vest, a reușit să câștige de trei ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni cu Bayern și Cupa Intercontinentală în consecință, în 1976. Însă adevărata victorie a fost în 1974, când Maier a devenit campion mondial, reușind să primească doar patru goluri în meciurile Germaniei de Vest de la acest turneu. În finală, deși învins de Neeskens, după penalty-ul obținut de Johan Cruijff, Maier a reușit câteva parade de efect care au adus al doilea succes
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
spiritualității românești. Printre invitați: academicienii Eugen Simion, Dan Berindei și Solomon Marcus, actorii Dan Puric și Maia Morgenstern, Radu Câmpeanu și Mircea Ionescu Quintus, președinți de onoare ai Partidului Național Liberal, poeții Ana Blandiana, Radu Cârneci și Marko Bela, multiplul campion mondial și olimpic Ivan Patzaikin, rapsodul Grigore Leșe ș.a. Își încheie colaborarea oficială cu SRR în aprilie 2013. Din ianuarie 2015 revine la Radio România Antena Satelor, ca realizator - reportaje (Lada de zestre), eseuri radiofonice (Gusturi românești), rubrica Rețeta zilei
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
de partide și a marcat 2 goluri pentru Bayern München. Tot în primul an la Bayern, Breitner avea să câștige primul său trofeu: Cupa Germaniei. Nu avea să aștepte foarte mult și avea să câștige și primul său titlu de campion, la finalul sezonului 1971-1972. Breitner a părăsit formația bavareză în anul 1974, chiar după Campionatul Mondial de Fotbal din Germania de Vest, pentru a evolua la formația spaniolă Real Madrid. Până în 1974, Breitner avea să mai câștige încă două titluri
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
finalul sezonului 1971-1972. Breitner a părăsit formația bavareză în anul 1974, chiar după Campionatul Mondial de Fotbal din Germania de Vest, pentru a evolua la formația spaniolă Real Madrid. Până în 1974, Breitner avea să mai câștige încă două titluri de campion al Germaniei (1973, 1974) și Cupa Campionilor Europeni, tot în 1974, după o finală în care Bayern a învins la rejucare cu 4-0, după ce în tur egalase în minutul 119. Breitner a jucat atât în finală, cât și în rejucarea
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
bavareză în anul 1974, chiar după Campionatul Mondial de Fotbal din Germania de Vest, pentru a evolua la formația spaniolă Real Madrid. Până în 1974, Breitner avea să mai câștige încă două titluri de campion al Germaniei (1973, 1974) și Cupa Campionilor Europeni, tot în 1974, după o finală în care Bayern a învins la rejucare cu 4-0, după ce în tur egalase în minutul 119. Breitner a jucat atât în finală, cât și în rejucarea acesteia. La formația spaniolă, Breitner a jucat
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
finală, cât și în rejucarea acesteia. La formația spaniolă, Breitner a jucat timp de trei sezoane, totalizând 80 de partide în Primera Division și marcând 10 goluri. Ca jucător al formației madrilene, Breitner a reușit să cucerească două titluri de campion al Spaniei (în anii 1975 și 1976) și o Cupă a Regelui (în anul 1975). Breitner avea să se întoarcă însă în Germania la sfârșitul sezonului 1976-1977. Nu avea să se întoarcă la Bayern Munchen, ci la Eintracht Braunschweig. Totuși
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
suflet, Bayern. Revenirea lui Breitner la Bayern a fost de bun augur pentru nonconformistul jucător german: deși sezonul 1978-1979 nu a adus niciun trofeu în vistieria clubului, în 1980 Breitner reușea să câștige alături de Bayern al patrulea său titlu de campion al Germaniei. A urmat al cincilea și ultimul său titlu (în 1981), an în care Breitner era declarat jucătorul german al anului. După încă un an excelent, 1982, Breitner a mai petrecut un singur sezon ca jucător profesionist, retrăgându-se
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
ani. Paul Breitner a debutat la echipa națională în anul 1971, la vârsta de 20 de ani. Peste doar un an, fotbalistul german avea să participe la turneul final al Campionatului European, turneu câștigat de echipa Germaniei. Breitner devenea astfel campion european, evoluând și el în finala împotriva Uniunii Sovietice. Peste doi ani, la Campionatul Mondial de Fotbal 1974, desfășurat chiar în Germania de Vest, Breitner a fost unul din artizanii succesului echipei germane. Alături de jucători precum Franz Beckenbauer, Gerd Muller
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
doi ani, la Campionatul Mondial de Fotbal 1974, desfășurat chiar în Germania de Vest, Breitner a fost unul din artizanii succesului echipei germane. Alături de jucători precum Franz Beckenbauer, Gerd Muller, Berti Vogts sau Sepp Maier, Breitner a reușit să devină campion mondial. În chiar primul meci al Germaniei de Vest la acest turneu final, Breitner a deschis scorul pentru naționala sa în partida cu Echipa națională de fotbal a Chile. Scorul final avea să rămână 1-0, iar naționala lui Breitner avea
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
Baresi debuta în Serie A pentru AC Milan, într-un meci câștigat de formația sa la Verona, scor 2-1. Avea să fie primul meci dintr-o serie de 470 în Serie A. În 1979, avea să devină pentru prima oară Campion al Italiei, după ce a evoluat în 30 de meciuri (toate ale sezonului de Serie A). La finalul sezonului 1979-1980, deși terminase pe locul trei în campionat, AC Milan a fost retrogradată, împreună cu Lazio Roma, datorită scandalului Totonero, în urma căruia s-
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
retrogradând din nou, de data aceasta datorită clasării pe locul 14, la doar un singur punct de salvare. Totuși, Baresi a fost selecționat în lotul Italiei pentru Campionatul Mondial din 1982. Deși nu a evoluat niciun minut, Baresi a devenit Campion Mondial alături de Squadra Azzura. Totuși, el a debutat la echipa națională în același an, într-un meci împotriva României, jucat la Florența, care s-a terminat cu scorul de 0-0. Sezonul 1982-1983 l-a găsit pe Franco Baresi în liga
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
cele mai multe într-un singur sezon pentru el) și a ajutat AC Milan să încheie pe primul loc în clasament, asigurând astfel promovarea formației sale în Serie A. Primul trofeu câștigat de Baresi după o lungă perioadă a fost titlul de campion în Italia, al doilea petru el, la finalul sezonului 1987-1988. Ca o consecință a acestui succes, Baresi și AC Milan au evoluat în prima ediție a Supercupei Italiei. Milan a învins cu scorul de 3-1 formația Sampdoria. Deoarece a câștigat
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
acestui succes, Baresi și AC Milan au evoluat în prima ediție a Supercupei Italiei. Milan a învins cu scorul de 3-1 formația Sampdoria. Deoarece a câștigat titlul de campioană în Italia, AC Milan a participat în următoarea ediție a Cupei Campionilor Europeni. După ce a trecut de Levski Sofia, Steaua Roșie Belgrad, Werder Bremen și Real Madrid (învingând echipa spaniolă la Milano cu scorul categoric de 5-0), AC Milan a ajuns în finală, unde a întâlnit formația Steaua București. În finală, Franco
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
portarul Goycochea. Până la urmă, Italia a reușit să obțină locul 3, în urma unei victorii în fața Angliei aduse de un gol venit în minutul 86 din partea lui Salvatore Schillaci. Tot în 1990, Baresi a reușit din nou să câștige tripla Cupa Campionilor Europeni - Supercupa Europei - Cupa Intercontinentală. În finala Cupei Campionilor Europeni, cu Baresi titular, Milan a trecut de Benfica Lisabona cu scorul de 1-0. În finala Cupei Intercontinentale, victima Milanului a fost Olimpia Asuncion (Paraguay), italienii trecând de sud-americani cu scorul
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
locul 3, în urma unei victorii în fața Angliei aduse de un gol venit în minutul 86 din partea lui Salvatore Schillaci. Tot în 1990, Baresi a reușit din nou să câștige tripla Cupa Campionilor Europeni - Supercupa Europei - Cupa Intercontinentală. În finala Cupei Campionilor Europeni, cu Baresi titular, Milan a trecut de Benfica Lisabona cu scorul de 1-0. În finala Cupei Intercontinentale, victima Milanului a fost Olimpia Asuncion (Paraguay), italienii trecând de sud-americani cu scorul de 3-0, iar Supercupa Europei a fost adjudecată de
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
a ratat primul penalty al loteriei de lovituri de departajare survenite în urma păstrării scorului alb pe tabelă timp de 120 de minute. Italia avea să piardă astfel titlul mondial. Tot în 1994, Baresi a reușit să mai câștige o dată Liga Campionilor, după ce Milan a trecut în finală, scor 4-0, de FC Barcelona: Baresi, ca și Costacurta, nu au evoluat în finală, din cauza unei suspendări. La finalul sezonului 1996-1997, Franco Baresi a anunțat că se va retrage din fotbal. Patronul Silvio Berlusconi
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
50.000 de oameni, Franco a reușit să marcheze ultimul gol al primei reprize. În total, Baresi a evoluat în 716 meciuri oficiale pentru Milan: 470 în Serie A, 61 în Serie B, 91 în Coppa Italia, 50 în Cupa Campionilor Europeni, 19 în Cupa UEFA și alte câteva în alte competiții. A marcat 12 goluri pentru Milan în Serie A.
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
în doar 4 meciuri. La finalul unui sezon în care a evoluat în 25 de partide pentru Ajax și a marcat 23 de goluri (dintre care 19 partide și 15 goluri în Eredivisie), Johan Cruijff câștiga primul său titlu de campion al Olandei. Sezonul 1966-1967 a fost unul din cele mai bune pentru Johan Cruijff. În 30 de partide jucate pentru Ajax în Eredivisie, Johan Cruijff devenea golgheterul campionatului, marcând nu mai puțin de 33 goluri. Tot în acest sezon, a
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
partide jucate pentru Ajax în Eredivisie, Johan Cruijff devenea golgheterul campionatului, marcând nu mai puțin de 33 goluri. Tot în acest sezon, a reușit primul event cupă-campionat, în Cupa Olandei marcând 5 goluri în tot atâtea meciuri iar în Cupa Campionilor Europeni 3 goluri în 6 partide, Ajax fiind eliminată în sferturile de finală de către Dukla Praga. Sezonul 1967-1968 i-a adus formației Ajax Amsterdam, și lui Johan Cruijff, al treilea titlu de campioană consecutiv. Cruijff a fost din nou golgeterul
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
al treilea titlu de campioană consecutiv. Cruijff a fost din nou golgeterul Ajax-ului, bifând 33 de partide în Eredivisie și marcând 25 de goluri. În sezonul următor, Cruijff nu a reușit să își treacă în palmares al patrulea titlu de campion consecutiv, însă avea să câștige pentru al treilea sezon consecutiv titlul de cel mai bun fotbalist din Eredivisie, după ce în 29 de partide a marcat 24 de goluri. Chiar dacă nu a câștigat titlul, Cruijff a avut parte de o lungă
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]