6,136 matches
-
este numaidecât așa cum ne e descrisă de obicei, cu sângele care curge, cu armele care trag, o invazie brutală și irepresibilă. Poate să nu aibă importanța care i se dă câteodată. 2. Riscul invers este cel al negării, o altă capcană de temut. El ține de conformismul care reduce analiza violenței școlare la o perspectivă hipercritică față de o cauzalitate îndepărtată "ultraliberalismul" -, condamnând la neputință în așteptarea unei mutații globale și foarte improbabile. Pentru a scăpa de acest negaționism bine intenționat, e
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
improbabile. Pentru a scăpa de acest negaționism bine intenționat, e nevoie de o viziune a lumii în care visătorii să renunțe la angelismul revoluționar, seducător și total, pentru a-și asuma acțiunea aici și acum, din grijă pentru celălalt. O capcană veche și bine cunoscută: în numele unui radicalism al gândirii, în așteptarea zorilor luminoși ai revoluției mondiale, nu mișcăm un deget! Am rămas la această bâjbâială a rațiunii practice politice? E ceva mai ridicol decât această doxa aureolată de certitudinile trădate
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a naturii „adevărate”, filosofia virtualității tehnologice desfide orice privilegiere. De pildă, acest recent tip de mintal respinge vechea preferință pentru natural (original, autentic, real, referențial etc.Ă în dauna artificialului (copie, fals, ireal, autoreferențial etc.Ă, în timp ce nu cade în capcana favorizării celui de-al doilea termen. De asemenea, această filosofie îi propune distincției obișnuite dintre artificial și natural perspectiva unei coexistențe dinamice, conflictuale și creative, suprapunând, dar și intersectând, aceste două modele existențiale. O altă interpretare împământenită a raportului artificial-natural
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aici și acum. Cu o infrastructură electronică, visul FORMELOR perfecte devine visul inFORMației (Heim, 1993, p. 88Ă. Discursul lui Heim nu trebuie interpretat ca o celebrare a destrupării informaționale a umanului în cyberspațiu, întrucât metafizicianul realității virtuale nu cade în capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sistem în care devierea trupească este socotită un stigmat și este marginalizată de societate. Antropologia tehnologică este chemată să discute această problematică. 1.5. Stelarc și corpul cyborgictc "1.5. Stelarc și corpul cyborgic" Majoritatea discursurilor cibernetice cad însă în capcana de la polul opus, punând accent pe dimensiunea cibernetică din cadrul celor două procese ale ontologiei virtuale: dezintegrarea organică și reintegrarea tehnologică. Departe de a fi inocent sau nostalgic, cyborgul este, în aceste condiții, amnezic și futurist, împăcat cu noua sa identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fără a avea libertatea de a alege. Adesea, tonul critic dobândește tendințe neoluddite, distopice sau tehnofobe, ori chiar incriminează științele genetice de o perspectivă nazistă sau fascistă (vezi mai jos Virilioă. Acest tip de discurs critic cade el însuși în capcana propagandei, în speculații extreme, adesea fără fundament realist. În genere însă, criticii transumaniștilor, aflați pe poziții umaniste, nu țin seama de înrădăcinarea teoriilor acestora în cadrul umanismului însuși (înrâurire evidentă în ciuda aparenței afirmațiilor lor futuristeă, de faptul că modul de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
referit (cyborgice, avatarice și transgeniceă se suprapun modelului „împuternicirii” ființei umane. Am ales pentru ilustrarea acestui ultim caz modelul discursiv al cyberfeminismului, ca formă de opoziție la conceptul și practica de putere monopolizatoare și totalizantă. Am încercat însă să evităm capcana pe care o conține fenomenul „împuternicirii”, și anume, posibilitatea ca, în momentul preluării puterii din mâinile forțelor absolutizante, să fie vorba de o putere la fel de esențializantă. Am propus, în schimb, evidențierea modelelor tehnoculturale caracterizate prin pluralitate perspectivală și perceptivă, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se referă la noțiunea psihologică de „personalitate multiplă” în sensul patologic al sintagmei. În postmodernism, este de remarcat disputa insolvabilă dinntre teorie (descentrarea și multiplicitatea euluiă și experiența trăită (unitatea și coerența ca și realitate subiectivăă. Postmodernismul nu poate depăși capcana corporealității; oricând se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada din fixitatea relativă a corpului și a minții. 18. Cele trei faze ale ciberneticii, în Hayles (1999Ă, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
hipnotizării", în care trecutul este prefabricat și în care ideea de memorie a spațiilor și obiectelor patrimoniale este catalogată drept "antimemorie"21. Muzeele contemporane nu trebuie să repete drumurile de început ale Luvrului și British Museum, nici să cadă în capcana falsificării prin intervenții neadecvate a unei memorii de dragul reprezentării cu orice preț, aceasta fiind concluzia la care au ajuns specialiștii care au adoptat Carta de la Roma în anul 197222. Deoarece memoria, care în sine deține multiple funcții sociale, operează în
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
neîngrădite a operei de artă", asemenea vieții formelor postulate de H. Focillon în lucrarea cu același nume36, pentru Gucht spațiul muzeal dedicat artei contemporane devine "un asamblaj ludic de forme asemenea spațiului ludic propus de M. Duchamp sau a "tablourilor capcană" propuse de Spoerri, în fapt asamblaje de forme preluate din cotidian"37. Muzeul epocii pe care o trăim muzeul postmodern sub semnul căruia însă tradiția și nostalgia trecutului sînt prezente, se află situat la confluența direcțiilor: muzeu societate, muzeu spațiu
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
se mulțumească și cu înlocuitorii acestora; ironie subtilă, mesaj inversat, deoarece ochii albaștri sunt o trăsătură considerată superioară; p. 90, r. 4: „boboc în felul său la trebi de aieste” naivitatea celor crescuți în onestitate, imposibilitatea de a identifica unele capcane ale celor răi; p. 91, r. 27 28: „lăsând ochii în jos” rușinea, umilința celor învățați cu respectul față de ceilalți; r. 6 7: „Dacă este că a lăsat Dumnezeu să fim mai mari peste alții, ar trebui să avem milă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
precădere Invitația la vals, au cunoscut zeci de reeditări -, scriitorul a fost ignorat de criticii importanți. Prăpastia dintre receptarea de către cititori și cea critică este greu de explicat, D. ilustrând mai degrabă cazul unui condamnat fără proces. Volumul de debut - Capcana (1927) - conține proză scurtă și a stârnit interesul comentatorilor prin relativa noutate epică, prin calitatea descrierii unor procese psihice. Romanul Sfântul Părere (1930), retipărit mai târziu (1942) cu titlul Cazul Magheru, are o versiune mult modificată și amplificată în 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
este completată și animată cu ajutorul ficțiunii, în texte atractive, fără excese ținând de didacticism. Principalele romane ale lui D. au fost traduse în franceză, germană, spaniolă, slovacă, bulgară, turcă, fiind publicate în câteva țări din Europa și din America Latină. SCRIERI: Capcana, Craiova, 1927; Sfântul Părere, București, 1930; ed. (Cazul Magheru), București, 1942; ed., București, 1971; Invitația la vals, București, 1936; ed. pref. Florea Firan, Craiova, 1986; Ioana d’Arc, Vălenii de Munte, 1937; Scrisoarea de dragoste, București, 1938; ed. pref. Florea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
1966; Arde Prahova, București, 1974; Mari invenții, București, 1977; Povestiri despre cutezători, București, 1977; Povestea neamului românesc, I-II, București, 1978-1979; 10 cărți celebre, repovestite de..., Cluj-Napoca, 1978. Repere bibliografice: Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 198-200; G.B. [G. Baiculescu], „Capcana”, PRL, 1927, 13; D. V. Barnoschi, „Capcana”, ALA, 1928, 415; A.P. Samson, „Sfântul Părere”, RP, 1930, 3653; M.P. [Mihai Popescu], „Sfântul Părere”, CL, 1930, aprilie; Al. Bădăuță, „Sfântul Părere” G, 1930, 5; Izabela Sadoveanu, „Sfântul Părere”, ALA, 1930, 495; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
București, 1977; Povestiri despre cutezători, București, 1977; Povestea neamului românesc, I-II, București, 1978-1979; 10 cărți celebre, repovestite de..., Cluj-Napoca, 1978. Repere bibliografice: Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 198-200; G.B. [G. Baiculescu], „Capcana”, PRL, 1927, 13; D. V. Barnoschi, „Capcana”, ALA, 1928, 415; A.P. Samson, „Sfântul Părere”, RP, 1930, 3653; M.P. [Mihai Popescu], „Sfântul Părere”, CL, 1930, aprilie; Al. Bădăuță, „Sfântul Părere” G, 1930, 5; Izabela Sadoveanu, „Sfântul Părere”, ALA, 1930, 495; Ion Foti, „Sfântul Părere”, UVR, 1930, 26; D. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
asociate prin tradiție cu un erou. Bardamu în Călătorie la capătul nopții de Céline și Yossarian în Catch-22 de Heller sînt antieroi. ¶Scholes, Kellogg 1966. antidiscurs [antistory]. Vezi ANTINARAȚIUNE. ¶Chatman 1978. antinarațiune [antinarrative]. Un text (verbal sau nonverbal) care adoptă capcanele narațiunii, dar punînd sistematic la îndoială logica narațiunii și convențiile narațiunii; un ANTIDISCURS. Gelozia lui Robbe-Grillet și Molloy de Beckett sînt antinarațiuni. ¶Chatman 1978. antiremitent [antisender]. Opusul REMITENTULUI. Cel de-al doilea trimite SUBIECTUL în căutare și îl înzestrează cu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
HERMENEUTIC; un element în funcție de care se conturează drumul de la o enigmă la soluția sa. Barthes a izolat următoarele hermeneuteme: tematizarea (care subliniază ceea ce va fi obiectul enigmei); propunerea (care semnalează existența unei enigme); formularea (enigmei); promisiunea sau cererea de răspuns; capcana (firul fals, escamotarea deliberată a adevărului); situarea în echivoc (amestecul de adevăr și înșelăciune); bruiajul (care admite nerezolvabilitatea enigmei); răspunsul suspendat; dezvăluirea sau descifrarea. ¶Barthes 1974 [1987]. Vezi și SUSPANS. I idee [point]. Rațiunea de a fi a unei NARAȚIUNI
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
se opune pentru a progresa, lupta acerbă dintre Bine și Rău. Acest tip de vis, oricât de neplăcut ar fi, nu semnifică decât că persoana este într-un proces de creștere, de dezvoltare și de emancipare. A cădea într-o capcană, într-o ambuscadă sau într-o cursă, a fi luat pe sus, sechestrat, răpit exprimă încătușarea forțelor vitale. Subiectul este frânat, stopat în evoluția sa. «Ceva» îl împiedică să se exprime, să fie el însuși. Acel «ceva» poate fi propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
feminitatea. Înseamnă că subiectul este slăbit în «anima» sa. Nu reușește să se afirme. Are prea multă încredere și riscă - la fel ca în basmul Albă-ca-Zăpada, în care căprioara este substitutul eroinei - să se lase dominat și să cadă în capcana altora (mama vitregă din basm). Această interpretarea este valabilă atât pentru visul unui bărbat, cât și pentru cel al unei femei. Pentru femeie se adaugă o semnificație de frumusețe și de seducție, deaorece căprioara este animalul privilegiat în poezie, ales
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nu se abată din drum, ea cedează dorințelor sale inocente: să culeagă flori, să alerge după fluturi, dar care în realitate sunt o încălcare a sfaturilor primite. Pentru că nu reușește să-și învingă dorințele, fetițe sfârșește prin a cădea în capcana întinsă de lup. În vise, ca și în basme, lupul îl confruntă pe subiect cu forța interioară, cu puterea voinței și cu stăpânirea instinctelor. Simbolizează și un mediu amenințător, competiția sălbatică și nemiloasă în care intră o persoană pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în științele naturale 1 Eugene Wigner Într-o viziune corectă, matematica posedă nu numai adevărul, ci și suprema frumusețe rece și austeră, ca aceea a unei sculpturi, fără a face apel la vreo parte mai vulnerabilă a firii noastre, fără capcanele superbe ale picturii sau muzicii, și totuși pură într-un mod sublim și capabilă a atinge o serioasă perfecțiune, așa cum doar marea artă o poate întruchipa. Adevăratul spirit de încântare, de exaltare, sentimentul de a fi mai mult decât Omul
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ne poate alina spiritul într-o amorțeală somnoroasă și induce acceptarea necritică a compoziției sale ademenitoare. Poate toate acestea sunt surse de adevăr. Poate și celelalte sunt. Dar omul rațional care a profitat de lecția geometriei neeuclidiene este circumspect în privința capcanelor, și dacă acceptă un adevăr, el face acest lucru cu grijă, așteptându-se în orice moment să fie dezamăgit. În mod paradoxal, deși noile geometrii au atacat abilitatea omului de a atinge adevărul, ele au oferit cel mai bun exemplu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
trăiește pe acolo și la întoarcere să povestească fleți- lor de pe pământ ce minuni a văzut. Dar în această plimbare cerească el mai obser-vă și alte fapte dumnezeiești pe care ni le prezintă printr-o alegorie plină de clenciuri și capcane, care să ne facă numai rău la glagorie. ,,1,2 Care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu și despre mărturiile lui Iisus Hristos... 1,13 Și în mijlocul celor șapte sfeșnice văd pe cineva, care semăna cu Fiul Omului, îmbrăcat cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
exploziile sale bruște de mânie îi îndepărtau deseori pe angajați. Aceste izbucniri erau atât de distructive, încât afacerea sa a dat în cele din urmă faliment. Desigur, a dat vina pe toată lumea în afară de el însuși. Dale a căzut în aceeași capcană comună mult prea multor oameni, căutând oriunde în afara lor pentru a găsi răspunsul la amărăciunea, furia și resentimentele sale. A învăța să iertați, să uitați și să treceți mai departe este una dintre cele mai valoroase calități pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
să i se reamintească să intre în alertă atunci când aude comentarii superficiale și deplasate despre firmă. +++ Ideea 84. Acționați asupra afacerii, nu în interiorul ei Unul dintre fenomenele interesante cu privire la oameni este cât de mult ne place să fim prinși în capcana producției. Este atât de ușor ca afacerea să ajungă să ne conducă în loc ca noi să o conducem pe ea. Fiind consultant, am asistat în repetate rânduri la situații în care oamenii ajung să devină experți în amănunte nesemnificative: se
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]