5,569 matches
-
fiind foarte abundente în întreaga peșteră, excepție făcând ultimi 35m ce constau în scurgeri parietale și de planșeu, anemolite,valuri, stalactite și goururi. Depozitele de umplutură sunt semnalate în planșeul peșterii, blocurile de calcar și argila fiind prezente spre finalul cavității, în rest podeaua este acoperită de crustă sau zone largi fără depuneri notabile. Peștera este uscată fără a fi prezenți curenți de aer, temperatura ambientală fiind de circa 10 grade Celsius. De asemenea, fauna este reprezentată de prezența unor specii
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
Potrivit altor informații, un marinar și tânăra soție a bătrânului proprietar au fost prinși și îngropați în locul lor de întâlnire de către soțul ei. Când Casa Usher s-a prăbușit în 1830, cele două cadavre au fost găsite îmbrățișate într-o cavitate a pivniței. O altă sursă de inspirație poate fi un cuplu real cu numele de domnul și doamna Luke Usher, prieteni și colegi actori ai mamei sale, Eliza Poe. Cuplul a avut grijă de cei trei copii ai Elizei (inclusiv
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
(denumit și lulea) este un obiect folosit la fumat având o parte îngroșată cu o cavitate înăuntru (găvan), în care se pune tutunul, și alta în formă de tub, uneori curbat, prin care se trage fumul. Muzeul de etnografie universală "Franz Binder" din Sibiu găzduiește o colecție deosebit de valoroasă de pipe din colecția Franz Binder, provenite
Pipă () [Corola-website/Science/325139_a_326468]
-
convexă situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează arcada dentară superioară ("arcus dentalis superior"). Marginea sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară numită arcada alveolară ("Arcus alveolaris"), în care sînt săpate cavități numite alveole dentare ("Alveoli dentales"), pentru rădăcinile a opt dinți supriori. Alveolele dentare, despărțite între ele prin septuri interalveolare ("Septa intralveolaria"), se îngustează în profunzime. În alveolele dinților multiradiculari (molari) se văd și septuri interradiculare ("Septa interradicularia") care separă rădăcinile
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
fața anterioară (externă) a apofizei alveolare se văd reliefurile alveolelor dentare, proeminențile alveolare ("Juga alveolaria"); relieful cel mai pronunțat este determinat de canin. Procesul alveolar lipsește la sugar, apare o dată cu dentiția și involuează la edentați. Procesul alveolar al maxilei prezintă cavitățile de recepție pentru rădăcinile dinților, numite alveole dentare ("Alveoli dentales"). Maxila ia parte la formarea a trei cavității: Parțial ia parte la formarea a două fose: infratemporală și pterigopalatină, și a două fisuri: orbitară inferioară și pterigomaxilară. Maxila are articulații
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
pronunțat este determinat de canin. Procesul alveolar lipsește la sugar, apare o dată cu dentiția și involuează la edentați. Procesul alveolar al maxilei prezintă cavitățile de recepție pentru rădăcinile dinților, numite alveole dentare ("Alveoli dentales"). Maxila ia parte la formarea a trei cavității: Parțial ia parte la formarea a două fose: infratemporală și pterigopalatină, și a două fisuri: orbitară inferioară și pterigomaxilară. Maxila are articulații cu 9 oase: Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția a XII-a. 2006
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
("Os palatinum") sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității nazale între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o formă în "L", fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală ("Lamina horisontalis") și o lamă verticală sau perpendiculară ("Lamina perpendicularis"), unite între ele în unghi drept. De asemenea, acesta are
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
drept. De asemenea, acesta are și trei mici procese: orbitar ("Processus orbitalis"), sfenoidal ("Processus sphenoidalis"), piramidal ("Processus pyramidalis") și o scobitură sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") aflată între procesul orbitar și procesul sfenoidal. Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate") și ocupă o suprafață de 0,50 hectare și o lungime de 31 de m. Aria protejată reprezintă o cavitate (peșteră) în abruptul stâng al văii Lăpușului la baza unei doline, cu o intrare formată dintr-o poartă de fier prinsă de un zid de piatră (mascat în exterior de un val de pământ), o galerie descendentă, un horn și
Peștera Boiu Mare () [Corola-website/Science/324838_a_326167]
-
Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este inclusă în Parcul Național Piatra Craiului și are o suprafață de 0,50 hectare. Aria naturală reprezintă o cavitate (peșteră activă) cu mai multe galerii având o lungime totală de 236 m, străbătute de cursuri de apă, cu mici lacuri și cascade.
Peștera Uluce () [Corola-website/Science/326082_a_327411]
-
între cavitațile inimii. Poziția și funcționarea celor patru valve în inima mamiferelor și omului determină calea de circulație a sângelui prin inimă. Fiecare valvă a inimii se deschide și se închide în funcție de diferențele de presiuniune sangvină existente între cele două cavități pe care aceasta le separă. Valvele cardiace sunt formate din două sau trei repliuri membranoase numite "valvule", cuspide sau lame valvulare. Valvulele sunt ancorate de pereții ventriculari prin "cordaje tendinoase" care, pe lângă rolul de fixare, împiedică deschiderea cuspidelor spre interior
Valvă cardiacă () [Corola-website/Science/326131_a_327460]
-
Faringita streptococică sau streptococ în gât sau amigdalita este o afecțiune provocată de bacteria denumită „streptococ de grup A”. Faringita streptococică afectează gâtul și amigdalele. Amigdalele sunt două glande situate la nivelul gâtului, în spatele cavității bucale. Faringita streptococică poate afecta, de asemenea, cutia vocală (laringele). Simptomele obișnuite includ febră, durere în gât (numită și inflamație în gât) și umflarea unor glande (numite ganglioni limfatici) de la nivelul gâtului. Faringita streptococică provoacă 37% din inflamațiile gâtului la
Faringită streptococică () [Corola-website/Science/326337_a_327666]
-
procesul maxilar. În acest stadiu de dezvoltare, procesul frontal este un apendice cranial al arcului mandibular și este delimitat printr-un șanț slab marcat de masivul frontal al capului. Între proeminența frontală și proeminența primului arc branhial se delimitează o cavitate numită stomodeum, sau gura primitivă a embrionului. Stomodeumul este separat de intestinul primitiv prin membrana orofaringiană. Mezenchimul arcului I este alimentat de capilare de nutriție rezultate din arcul arterial branhial I care deja s-a capilarizat. Din procesele maxilare, care
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
poate asocia cu despicătura (fanta) palatină, malformație numită cheilognatopalatoschizis și cunoscută în limbajul popular sub numele de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea nazală și împiedica suptul la sugar. În unele cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și palatul moale
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
palatină, malformație numită cheilognatopalatoschizis și cunoscută în limbajul popular sub numele de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea nazală și împiedica suptul la sugar. În unele cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și palatul moale (partea posterioară a cerului gurii
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
fiind denumită despicatură palatină simplă. O formă incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta mucoasa bucală. Astfel, în acest caz, nu există comunicare directă între cavitățile bucală și nazală. Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale, situația cea mai frecventă, sau bilaterale. Incidența acestui tip de malformații este variabilă în funcție de tip și de populația studiată. Incidența despicăturii labiale, asociate sau nu cu cea palatină, variază între
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
cu forma de clopot. Adâncimea totală, inclusiv puțul de extracție, a fost de 66 m. În anul 1864, lângă mină Iosif, s-a deschis "mină Paralelă (Párhuzamos"), cu profil trapezoidal, care și în prezent constituie una din cele mai mari cavități subterane din țară. Biserică Sfanțul Mihail din Cluj ar încăpea fără probleme în această cameră. Despre ocnele de sare active sau inactive de la a relatat în detaliu František Pošepný în anul 1867. În anul 1896 la Praid era deschisă o
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
cazul administrării orale. Progresele în realizarea sistemelor cu eliberare controlată oferă un semnificativ grad de libertate în alegerea locului de acțiune. În timp cele mai multe preparate tradiționale sunt injectate sau ingerate, sistemele polimerice cu eliberare controlată pot fi plasate într-o cavitate a organismului, pot fi împlântate sau pot fi atașate pe piele. În eliberarea transdermală sistemul de eliberare controlată este atașat pe piele. Avantajele comune recunoscute ale eliberării transdermice a PA sunt ușurință întreruperii debitului de principiu activ prin simpla îndepărtare
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
de traiectorie) sunt realizate de acelasi set de bobine. Într-un sincrotron aceste două funcții sunt separate. Astfel, "două" frecvente sunt prezente: frecvență de ciclotron formulă 1 dată de magneții amplasați în lungul orbitei și frecvența de accelerație formulă 2 dată de "cavitățile RF". Aceste frecvente sunt egale în amplitudine dar au "faze" diferite. Particulele sunt accelerate treptat utilizând o idee inspirată de această diferență de faza, numită "stabilitatea de faza", prin scăderea frecventei RF formulă 2 sau creșterea câmpului magnetic formulă 4. Diferite variante
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
de 10 ori mai mic decât femela. Icrele acestui gen sunt grupate într-o foaie de material transparent gelatinos cu dimensiuni de 60-100 cm lățime și între 8-10 metri lungime. Ouăle se afla într-un singur strat, fiecare cu propria cavitate. Icrele plutesc libere în mare. Larvele înoată liber și au aripioare pelvice cu filamente alungite. În Atlanticul Estic speciile se găsesc de-a lungul coastelor europeene, dar mai sus de 60° N latitudine devin rare. Pe coasta americana a Atlanticului
Lophius () [Corola-website/Science/322243_a_323572]
-
Pleura este o membrană seroasă care acoperă pulmonul și căptușește cavitatea toracică, care este un spațiu relativ închis, delimitat de pereții cutiei toracice (coaste) și diafragm. În interiorul cavității toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
Pleura este o membrană seroasă care acoperă pulmonul și căptușește cavitatea toracică, care este un spațiu relativ închis, delimitat de pereții cutiei toracice (coaste) și diafragm. În interiorul cavității toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată de raportul dintre ea și organele aflate în cavitatea toracică. Ea este mulată parțial pe pereții cavității
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
de pereții cutiei toracice (coaste) și diafragm. În interiorul cavității toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată de raportul dintre ea și organele aflate în cavitatea toracică. Ea este mulată parțial pe pereții cavității toracice prin intermediul unui țesut conjunctiv ce constituie "fascia endotoracică". Aceasta umple golurile dintre peretele toracic și pleură și suspendă în același timp toate organele aflate în spațiul mediastinal, alcăttuind în dreptul cordului "pericardul
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
cavității toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată de raportul dintre ea și organele aflate în cavitatea toracică. Ea este mulată parțial pe pereții cavității toracice prin intermediul unui țesut conjunctiv ce constituie "fascia endotoracică". Aceasta umple golurile dintre peretele toracic și pleură și suspendă în același timp toate organele aflate în spațiul mediastinal, alcăttuind în dreptul cordului "pericardul fibros" și "ligamentul sternopericardic". La nivelul intrării pieptului
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]