6,513 matches
-
să crească peste legumele fragede și să acopere stratul, să-l înăbușească. Rămânând toată ziua acasă trebuia să ne mai ocupăm de vite (mâncare, adăpat, muls), de porci (fiert bostani cu cartofi pe pirostrii în ogradă) și de păsări. Pentru cină, trebuia pregătită mâncare multă, pentru lucrătorii care se întorceau din câmp. Deci, aveam ocupată toată ziua. Plivitul, ne intrase în obișnuința noastră. Ni se părea firesc s-o ajutăm astfel pe mama, care nu-și vedea capul de treburi. Într-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înhămat din nou caii și mi-a făcut invitația în căruță. M-a așezat lângă el în jiț și-am ajuns acasă cu inima încărcată de bucurie. Oltea, sora mea mi-a atras atenția că, trebuie să terminăm mâncarea pentru cina lucrătorilor. I-am ajutat la curățat cartofii și aranjarea mesei. Eram fericită c-am fost la grâu. Bostanii Pe ogoarele cu păpușoi, atât din livadă, cât și din câmp, sătenii semănau semințe de bostani (dovleac). Toamna, când se secera porumbul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
îndestulătoare. Grupul nostru ia masa într-o cameră, rezervată din timp, care are la ușa de la intrare, pe un carton, scris în japoneză, numele lui Shinya. Când am intrat în sala specială, pe măsuțele joase la care urma să luăm cina, am zărit atâtea boluri frumos colorate, fiecare conținând alt fel de mâncare, încât am crezut că suntem la cofetărie... și voi mânca multe dulciuri. Spre surprinderea mea, mâncărurile nu aveau gustul sugerat de culori. Pe mese se aflau murături dulcisărate
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
savurat ceaiul japonez, cel dătător de tinerețe și viață lungă, ba chiar și de bună-dispoziție. Către sfârșitul excursiei, am făcut o scurtă plimbare prin vechiul și renumitul cartier Gion, cartierul gheișelor... Mary și Kenji ne-au făcut “cinste” cu o cină tradițională la care ne-am bucurat, pe lângă mâncărurile deosebite, de prezența unei „maiko”, tânără și delicată, care ne-a încântat cu un dans tradițional. Kenji-san care a crescut aproape de Kyoto, ne-a povestit câte ceva despre pregătirea („ucenicelor”) „Maiko”, doritoare să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fața machiată cu pudră de orez, buzele roșii și ochii conturați cu negru. Ea este o femeie instruită, având solide cunoștințe din mai multe domenii. Prezența gingașei femei... este o adevărată plăcere pentru bărbați, întrucât induce buna-dispoziție și relaxarea. După cină am fost conduși la gară și ne-am reîntors în Asakusa. Pe tărâmul împărăției Țării Soarelui Răsare, de la agitația din Tokyo la liniștea spirituală oferită de anticul Kyoto sau de muntele „Fuji-san” și până la locurile unde oceanul îmbrățișează fratele munte
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
munte, ai ce vedea și admira. Această împărăție are frumuseți neasemuite, adevărate splendori rupte din rai. Ajunși la hotel, ne-am făcut comozi, fiecare dintre noi făcând câte o baie fierbinte, pentru alungarea frigului și a oboselii de peste zi. După cină, „moș Ene” ne-a mângâiat pe gene, și am avut un somn lung, fără vise... Asakusa Vineri, 18. 01. 2006 În dimineața aceasta ne-am trezit destul de târziu. De cum am făcut ochi, am alergat la balcon să văd clădirile acoperite
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Japoniei. Boing 777 este un avion spațios, cu scaune comode, având LCD pe spatele fiecăruia dintre ele. Pe timpul zborului de peste 11 ore, ne-am petrecut timpul astfel: am mâncat, am băut sucuri naturale, ceai cu lapte, cafea, am dormit etc. Cina a fost deosebit de gustoasă, la fel și micul dejun. Fără pic de întârziere, am ajuns la destinație, aterizarea fiind, iarăși, impecabilă și aplaudată. În Narita eram așteptați de Shinya și Cristina. La vamă am urmat protocolul obișnuit. În plus, am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mare ce venea la el, lângă geamul acvariului. În parcul zoologic „călătorești” de la un continent la altul, într-un timp foarte scurt. Grand Hotel Kamogawa dispune și de camere în stil japonez, unde se doarme pe tatami. Micul dejun și cina sunt incluse în prețul de cazare. Am stat într-o cameră ce avea vedere la ocean. În fiecare dimineață, admiram răsăritul soarelui și surferii ce alunecau cu dibăcie pe crestele valurilor. Atât femeile, cât și bărbații surferi seamănă cu niște
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
spătar. De fapt, e un mic bazin cu apă rece, având în mijloc o masa octogonală pe care îți poți pune sticla cu apă sau cutia cu suc. Răcoarea apei îți dă o stare de bine, înviorându-te. Seara, la cină, am fost serviți după reguli franțuzești: cu tacâmuri de argint, vin roșu franțuzesc, bere rece la halbă berea japoneză Kirin, iar aperitivul și restul felurilor de mâncare a fost o combinație reușită între mâncărurile franțuzești (pe bază de carne de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
creveți și alte bunătăți specifice. La restaurant, Dimi avea rezervat un loc unde erau așezate tacâmuri pentru copii, meniul fiindu-i adus într-o casetă acoperită. Copiii au un meniu special, fiind tratați cu respect de întreg personalul hotelului. După cină am mers la culcare; simțeam nevoia odihnei. „Și mâine mai este o zi!” Kamogawa Yokohama Vineri, 22. 08. 2008 În fața unei cafele fierbinți și aromate, în care am turnat, din abundență, lapte condensat și îndulcitor, aștept, lângă cei din grupul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și ne-am simțit confortabil, încă de la intrare. După baia la onsene, am mers la masaj de unde am ieșit foarte relaxată și cu dorință de somn, dar n-am putut să mă așez la dormit, deoarece trebuia să mergem la cină, la restaurantul franțuzesc... După cum am specificat și la Grand Hotel de Kamogawa, unde am servit masa tot într-un restaurant franțuzesc, tacâmurile erau din argint. Aici însă, mai apare ceva în plus. Șervetul pe care ți-l pui pe picioare
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în condiții surprinzătoare pentru noi. De ce? Pentru că ne-a fost servit în vase de argint, iar capacele lor au fost ridicate, în același timp, de către 7 persoane... cu mișcări și atitudine perfect sincronizate. Parcă era un spectacol de balet. După cină, am trecut într-o cameră specială unde am servit cafeaua, relaxându-ne. Aici este un pian negru care cântă singur(de fapt, melodiile se derulează automat, fiind astfel programat), pian ce m a impresionat foarte mult. La sfârșit, am mers
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
un loc special, erau agățate zeci de plăcuțe pe care vizitatorii își scriseseră dorințele. Criss a cumpărat o plăcuță, cu un desen superb, pe care a scris dorința familiei CĂRBUNE, în românește. Seara, am mers la onsene, apoi am luat cina, am băut cafeaua în locul special, după care am urcat în cameră. Am răsfoit cartea despre Buddha și am văzut că apare în Europa, chiar și în România. Am mai pus o întrebare referitoare la condiția mea actuală apoi am deschis
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
păpușile din toată lumea, erau expuse și păpuși din România. Am plecat foarte fericită de la Emiko. Pe drumul spre Asakusa am discutat despre acest dar atât de prețios. La hotel am ajuns pe seară, așa că, obosiți și flămânzi, mergem să luăm cina la „Red Lobster”, unde așteptăm pregătirea supei de homar , dar și a celorlalte preparate delicioase... Homarii aleși erau vii în bazinul de la intrarea în restaurant. La desert am avut iaurt cu fructe. Asakusa 27. 08. 2009 După plimbarea prin magazine
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
se topi și nu mai rămase decât un biet cocoșat care dispăru În ceață. Totul durase doar o clipă. Întors pe același drum la castel, Conrad Își schimbă la iuțeală hainele murdare de la cățărat și ceru să-i fie adusă cina. De-abia Începuse să se Înfrupte din țiparul de Rin fript pe grătar, În sos de unt, când trompetele și larma din curte vestiră că ducele Bertold se Întorcea de la vânătoare. Pașii lui repezi cu pinteni sonori se auzeau pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui repezi cu pinteni sonori se auzeau pe trepte și, ca totdeauna când nu se cina În sala festivă, se Îndreptă spre odăile fratelui său. Conrad mânca În liniște, ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic. — O, avem țipar la cină! spuse Bertold vesel. Pot să mă așez lângă tine, frate? Conrad se Înclină, mulțumind pentru cinstea care i se făcea și În câteva clipe se aduseră Încă un talger de argint și bucate proaspete. Ai avut o vânătoare bună, nobile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dragă, nimic pe lume nu poate avea dulceața acestui vin de Burgundia. Dacă și mireasa ta va semăna cu vinul din țara ei, vei fi un soț fericit... Ai fost o gazdă minunată, ca totdeauna, și mi-ai oferit o cină așa cum numai tu știi. Deci nu-ți pot refuza rugămintea. Orânduiește mâine suita noastră cum crezi de cuviință. Ai mână liberă. și poimâine ne așezăm corturile acolo, ne scuturăm de pra ful drumului și-i așteptăm pe „prietenii noștri“. Vai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ocazie sau vreun autobuz. Mi s-a recomandat o cămăruță, sub scara de acces la clopotniță. Nu mă simțeam în largul meu acolo, dar rațiunea mă îndemna să profit de ospitalitate, fiincă aveam nevoie de odihnă. Mi s-a servit cina. N-am putut să nu remarc, în sala de festivități în care am și mâncat, televizorul și portretul lui Nicolae Ceaușescu (mai corect, a "președintelui țării”, la vremea aceea). Mobilierul era de calitate, din lemn sculptat, parcă altfel decât mă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
șahul. Era și cățăratul în arțarul din curtea casei părintești. Iarna, canalul îngheța. Aveam o pivniță adîncă, de vreo opt metri, în care îți putea fi frică să cobori. Un beci. Acolo se păstrau pepenii și erau scoși seara, pentru cină, brumați. Acolo se păstra, deopotrivă, vinul. Era chiar sub bucătărie, dumneaei, pivnița. Acolo se păstrau alimentele, în pivniță. Nu era frigider. Nu exista. Tîrziu, cînd eram eu mai măricel, părinții mei au cumpărat un "Fram". Frigider, nu ursul polar. Mirosea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la muncă în fabrica închisorii ca maistru. După venirea studenților, prin octombrie 1950, a fost dus la camera 103 împreună cu Vasile Dâmbu, unde i-au așteptat cam douăzeci de studenți, toți foarte prietenoși, șeful camerei fiind Aristotel Popescu. Imediat după cină, Popescu a ținut un discurs violent la care Pangrate a reacționat, provocând începutul bătăii. A fost lovit cu bâtele până la leșin, iar când și-a revenit, întins pe rogojină, a avut timp să îl audă pe Dâmbu tânguindu-se, lovindu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întreaga perioadă. Permanent am simțit nevoia de a mă căuta, de a mă abandona naturii, de a asculta liniștea din interior și... corul păsăresc de afară! Seara, după havan m-am întreținut cu o sahaja yoghină din Timișoara dar, după cină, s-a reinstaurat acea stare de pace interioară ce mi-a îndreptat pașii, nu spre sala unde urma să aibă loc manifestarea sahaj de muzică și dans, ci spre căsuța de lemn unde trilurile filarmonicii amintite m-au adormit spontan
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un adevărat festin cu fructe. Cu 4-5$ se puteau cumpăra: 24 banane (ce de banane!), 24 mandarine (ce de mandarine!), 3 ananas (mari), 4kg. struguri (foarte dulci), 2 papaia, 2 rodii. Nui așa că se-adunau o mulțime de fructe? După cină și meditația colectivă, ne strângeam laolaltă la parter, la fete și, într-o atmosferă destinsă, chiar gălăgioasă pe-alocuri, ne înfruptam din bunătățile dăruite cu dragoste de Mama India. Nu eram singuri: toți cei ce se întâmpla să treacă prin
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aduse de băieți la cameră, acolo unde noi nu făceam nimic altceva, decât să ne bucurăm de tihnă și confort. Tot ei curățau și luau resturile!... În sarcina lor era și aprovizionarea cu sarea necesară băilor de picioare. Seara, în timpul cinei, apăreau cu niște tipsii metalice mari în care ardeau, la foc de cărbuni încinși, camfor, ajwan și încă o aromă puternic mirositoare (până la plecarea mea nu am reușit să aflu cum se numește esența respectivă). Cu aceste vase intrau în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Șera deopotrivăț și romancier) Bakonski șsic!ț. Se pare că nu ieșea aproape niciodată (o dată sau de două ori pe an!). Acceptase invitația Ș(poetesei!)Ț Veronica Porumbacu, al cărei apartament s-a prăbușit, îngropând cele patru cupluri aflate la cină... Din fericire, familia mea (i.e. sora mea) și prietenii mei au fostcruțați; dar apartamenul surorii mele a căpătat fisuri și, pentru moment, muncitorii sunt inaccesibili... Ne-am prelungit sejurul la Paris până pe 15 ianuarie, din cauza bolii Sibyllei (cancer). După o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sunat acum câteva zile, anunțându-și sosirea din Bretagna și rugându-mă să îi rezerv o cameră la Hôtel des Saints-Pères” - ibidem, 30 iulie 1965; „În seara aceasta îi invităm pe Gunnel și Stig Wikander, Cioran și doamna Dehollain, la cină. Apoi stăm până la 11 noaptea într-o cafenea, aproape de St. Michel. Stig și cu mine ne aducem aminte de conversațiile de la Hôtel de Suède, din 1949. Nu îndrăznim să reconstituim despre ce am vorbit atunci - o monografie despre Homer și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]