6,287 matches
-
și este un desen animat. Rankin-Bass a produs o versiune similară a Hobbitului, în 1977. Cea de-a treia adaptare a fost regizată de către Peter Jackson și reprezintă o trilogie captivantă. Trilogia "Stăpânului inelelor" a fost produsă de către New Line Cinema și a fost lansată în trei părți: "Stăpânului inelelor: Frăția inelului"(2001), "Stăpânului inelelor: Cele Două Turnuri"(2002), "Stăpânului inelelor: Întoarcerea Regelui"(2003). Ultima parte a trilogiei a devenit unul dintre cele două filme care a obținut încasări de peste un
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
reunite în volumul „Marile canioane” (1977). A prezentat sute de vernisaje ale unor artiști plastici contemporani din România și a semnat mai multe monografii ale acestora la editura Meridiane, unde a fost redactor șef al Sectorului de artă plastică, teatru, cinema. A devenit redactor șef la revista Arta în 1987. A deținut și funcția și pe cea de director al Institului de Istorie și Teorie Literară George Călinescu al Academiei Române și a fost un colaborator apropiat al Institutului de Istoria Artei
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
ascultătorului impresia că sunetul vine din direcții diferite, ca și în mod natural. Este pus adesea în contrast cu sunetul monofonic („mono”), în care există un singur canal audio, redat de obicei de o singură boxă poziționată în centrul câmpului auditiv. în cinema, înseamnă crearea unei imagini sonore aparente (fictivă) a filmului pe care spectatorii să aibă impresia că o recepționează din locurile de pe ecran pe care se află imaginile vizuale corespondente. Acest deziderat decurge din preocuparea de a atrage un număr cât
Sunet stereofonic () [Corola-website/Science/299456_a_300785]
-
a filmului pe care spectatorii să aibă impresia că o recepționează din locurile de pe ecran pe care se află imaginile vizuale corespondente. Acest deziderat decurge din preocuparea de a atrage un număr cât mai mare de spectatori în sala de cinema prin oferirea unor condiții de vizionare și audiție cât mai plăcute, făcând modernizarea continuuă a cinematografelor. Astfel s-a creat un confort deosebit prin montarea de fotolii cât mai comode; așezarea ecranului la o înălțime adecvată astfel încât spectatorul să nu
Sunet stereofonic () [Corola-website/Science/299456_a_300785]
-
care dă senzația de spațialitate, se urmărește eliminarea acestui inconvenient, în așa fel încât spectatorul să aibă impresia că recepționează sunetul din aceea zonă unde se află personajul. Acest lucru se realizează cu redarea stereofonică a sunetului în sala de cinema prin diferitele sisteme : magnetic sau optic prin sistem Dolby. Primele încercări s-au făcut odată cu cele privind sonorizarea filmului. In jurul anilor 1940, este creat sistemul "Fantasound". Acesta folosea "patru piste optice" înregistrate pe o peliculă care defila sincron odată cu
Sunet stereofonic () [Corola-website/Science/299456_a_300785]
-
cele de efect așezate pe pereții sau tavanul sălii. In anii 1950, odată cu apariția televiziunii, apar noi sisteme de redare a imaginii în cinematograf, ecranele late. Acestea făceau evidentă limitele sunetului monocanal, făcând mai ferm necesitatea stereofoniei în sala de cinema. Descoperirea "înregistrării magnetice pe bandă", a făcut posibilă și aplicabilă "redarea stereofonică a sunetului" în cinematograf. Astfel în sistemul "Cinerama",pe lângă cele trei pelicule purtătoare de imagine, mai apare încă una purtătoare de sunet, tot de 35 mm cu perforații
Sunet stereofonic () [Corola-website/Science/299456_a_300785]
-
proiecție cinematografică. De fapt, primul aparat era folosit atât la filmare, cât și la proiecție prin adaptarea unei surse de lumină. Pentru atragerea unui număr mai mare de spectatori, se ajunge la concluzia că aceștia ar veni în sala de cinema dacă filmele ar fi în culori. Alternativa este de a colora imagine cu imagine filmele făcute până atunci, lucru posibil relativ ușor dat fiind lungimea lor mică. Realizează acest lucru cu muncitorii uzinei lor. Rezultatul sunt niște "filme colorate", diferit
Auguste și Louis Lumière () [Corola-website/Science/299516_a_300845]
-
într-un rol extrem de greu și lunga despărțire de Larry [Olivier], care era la New York”. "Pe aripile vântului" i-a adus lui Leigh imediat atenția criticilor și faimă, dar ea a fost surprinsă spunând: „Eu nu sunt o stea de cinema — sunt o actriță. Existența unei stele de cinema — doar a unei stele de cinema — este o viață prefăcută, trăită pentru valori false și pentru publcitate. Actrițele își continuă existența pentru o durată lungă și apar totdeauna roluri minunate care să
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
de Larry [Olivier], care era la New York”. "Pe aripile vântului" i-a adus lui Leigh imediat atenția criticilor și faimă, dar ea a fost surprinsă spunând: „Eu nu sunt o stea de cinema — sunt o actriță. Existența unei stele de cinema — doar a unei stele de cinema — este o viață prefăcută, trăită pentru valori false și pentru publcitate. Actrițele își continuă existența pentru o durată lungă și apar totdeauna roluri minunate care să fie jucate”. Împreună cu cele zece premii ale academiei
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
New York”. "Pe aripile vântului" i-a adus lui Leigh imediat atenția criticilor și faimă, dar ea a fost surprinsă spunând: „Eu nu sunt o stea de cinema — sunt o actriță. Existența unei stele de cinema — doar a unei stele de cinema — este o viață prefăcută, trăită pentru valori false și pentru publcitate. Actrițele își continuă existența pentru o durată lungă și apar totdeauna roluri minunate care să fie jucate”. Împreună cu cele zece premii ale academiei câștigate de către film, acesta i-a
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
și Fox. Acolo, Bradbury a învățat cum să se furișeze și să se uite la premiere aproape în fiecare săptămână. El a bătut pe role locul acela și întreg orașul, în ceea ce el a numit "goana după autografele vedetelor de cinema. A fost extraordinar." Printre aceste vedete, tânărul Bradbury a fost încântat să îi întâlnească pe Norma Shearer, Stan și Bran și Ronald Colman. Uneori își petrecea întreaga zi în fața sediilor Paramount Pictures sau Columbia Pictures, apoi patina până la Brown Derby
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
de Aur și Saturn, compozitorul John Williams a mai câștigat pentru coloana sonoră două Premii Grammy și un BAFTA. "E.T." a primit premii și în străinătate: Cel mai bun film străin la Blue Ribbon Awards în Japonia, Premiile Criticilor de Cinema din Spania, mai multe premii César în Franța și David di Donatello în Italia. În sondajele Institutului American de Film, "" a fost votat al douăzeci și patrulea cel mai bun film al tuturor timpurilor, al 44-lea cel mai înfiorător
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
iar alte state îl studiază cu atenție. Permite, la fel ca si DVB-T-ul, difuzarea programelor în format 16:9 cu o rezoluție înaltă, de 1920×1080 pixeli ("Full HD"). ATSC permite un sunet Dolby Digital (AC-3) "5.1" surround home cinema (home theater) etc. Alte aspecte: sistemul poate suporta formatul video PÂL/SECAM/NTSC 625/525 cu 24/50/60 imagini pe secundă. ISDB -T: Japonia a pus la punct sistemul ISDB ("Integrated Services Digital Broadcasting") bazat de asemenea pe compresia
Televiziunea digitală terestră () [Corola-website/Science/304532_a_305861]
-
ori un scriitor, care sunt implicați în evenimente supranaturale și circumstanțe extraordinare, extinse pe parcursul povestirii. King posedă o cunoaștere profundă a genului horror, fapt evidențiat de volumul sau nonficțiune „Danse Macabre” ("Dans macabru"), care examinează titlurile notabile din literatura și cinema-ul horror de-a lungul ultimelor decenii. El a scris câteva titluri și în afara genului horror, inclusiv nuvelele „The Body” ("Cadavrul") și „Rita Hayworth and the Shawshank Redemption” (adaptate pe marele ecran sub titlurile „Stând By Me” și „The Shawshank
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]
-
Stratford, Connecticut. King a urmat școală primară la Durham și liceul la Lisbon Falls, ambele în statul Mâine. King a început să scrie la o vârstă fragedă. În anii de școală a scris povestiri bazate pe filmele văzute recent la cinema și le-a vândut prietenilor și colegilor. După ce profesorii săi au aflat s-au împotrivit acestui obicei, iar King a fost nevoit să restituie banii câștigați. Aceste povestiri au fost multiplicate cu o matriță de tipărit folosită de fratele său
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]
-
i-au redus rezistență. Totuși de atunci a scris câteva cărți. Începând din 2003, King își prezintă opiniile referitor la evenimentele din cultura și mass-media populară într-o rubrică de pe ultima pagina a popularului săptămânal american „Entertainment Weekly” (revista de cinema, tv, muzica și literatura), de obicei o dată la trei săptămâni. Rubrică este intitulată „The Pop Of King”, un joc de cuvinte format dintr-o referință la „The King of Pop” (Regele muzicii pop), Michael Jackson și semnificația reală a rubricii
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]
-
ca o ramură artistică. „Materia primă a animației este Ideea”, după cum foarte inspirat spunea cineastul francez Alexandre Alexeieff, elogiind astfel expresia concentrată și bogată în sensuri a unei arte care merită o cunoaștere aprofundată. Totuși, animația rămâne în continuare „un cinema paralel”, cum scria criticul italian Giannalberto Bendazzi, un cinema care beneficiază de „o autonomie de limbaj, tehnică și stilistică în forma sa de expresie”. Animația reprezintă derularea rapidă a unei secvențe de imagini pentru a crea iluzia mișcării. Efectul este
Animație () [Corola-website/Science/303780_a_305109]
-
Ideea”, după cum foarte inspirat spunea cineastul francez Alexandre Alexeieff, elogiind astfel expresia concentrată și bogată în sensuri a unei arte care merită o cunoaștere aprofundată. Totuși, animația rămâne în continuare „un cinema paralel”, cum scria criticul italian Giannalberto Bendazzi, un cinema care beneficiază de „o autonomie de limbaj, tehnică și stilistică în forma sa de expresie”. Animația reprezintă derularea rapidă a unei secvențe de imagini pentru a crea iluzia mișcării. Efectul este o iluzie optică datorată fenomenului de persistență a viziunii
Animație () [Corola-website/Science/303780_a_305109]
-
de ochi să persiste aproximativ a douăzeci și cincea parte dintr-o secundă pe retină. Astfel ochiul uman este incapabil de a sesiza schimbarea imaginilor ci receptează animația ca pe un ansamblu unitar. ASIFA(Asociația Internațională a Filmului de ) precizează că ”prin cinema de animație trebuie să înțelegem, în principal, orice creație cinematografică realizată imagine cu imagine” adăugând: ”cinematograful real pornește de la o analiză mecanică, prin intermediul fotografiei, a evenimentelor similare care vor fi reproduse pe ecran, în timp ce cinematograful de animație creează evenimentele prin intermediul
Animație () [Corola-website/Science/303780_a_305109]
-
Fiind refuzat, a decis să-și realizeze singur propriile sale filme. Devenind regizor, producător și realizator independent, fiind posesorul propriilor sale studiouri cinematografice, a devenit faimos pentru filmele sale tragice, minimaliste, realizate în maniera curentului cunoscut în cinematografie că Noir cinema sau Neo-noir. Filme așa cum șunt "Le Samouraï", "Cercul roșu" și "Un flic", distribuind actori importanți, carismatici, precum Alain Delon (probabil cel mai carismatic și mai "melvillan" dintre toți actori săi), Jean-Paul Belmondo și Lino Ventura au constituit momente esențiale ale
Jean-Pierre Melville () [Corola-website/Science/303805_a_305134]
-
vedere al orientărilor sale politice. În anul 1963, fiind special invitat, Melville a participat că unul din membri juriului la de film din Berlin. Manieră regizorala a lui Jean-Pierre Melville a impresionat și influențat mulți realizatori din multe genuri de cinema, dar mai ales din cinematografia americană. Obiectele folosite de Melville în filmele sale, și în special armele, hainele și pălăriile, au devenit fetișizate și fetișizante, creînd o parte însemnată a "arsenalului" definitoriu al stilului neo-noir. Independența să, stilul său "de
Jean-Pierre Melville () [Corola-website/Science/303805_a_305134]
-
bun și vesel", de Ion Damian, "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, "Poveste de dragoste", de Margarita Aligher, "Burghezul gentilom" de Moliere, "Bădăranii", de Carlo Goldoni, "Nunta lui Kecinski", de Suhovo Kobalin și "Ultima ora", de Mihail Sebastian. Debutează în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Ciocolata cu alune, în 1978, "Păcală" (1974), "Nea Mărin miliardar" (1979), "Elixirul tinereții", în 1978. "Bachus" din filmul "Secretul lui Bachus" (1984), realizat de
Ștefan Mihăilescu-Brăila () [Corola-website/Science/303862_a_305191]
-
Tot pe coloana sonoră se găsește și piesa "Disco Connection" (de pe albumul "Disco Connection (1975)") compusă de Isaac Hayes. Filmul "Nea Mărin miliardar" a avut un mare succes la public, fiind vândute 14.643.840 de bilete în sălile de cinema din România. El a fost relansat la 6 aprilie 2001, fiind vizionat de încă 1.746 spectatori. "Nea Mărin miliardar" a devenit astfel cel mai vizionat film românesc din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
de animație a fost realizat de caricaturistul, desenatorul și operatorul Aurel Petrescu (1897-1948) și a purtat numele "Păcală în lună", fiind lansat în cinematografe în 1920 (Călin Căliman afirmă că premiera filmului a avut loc la 4 aprilie 1920 la cinema „Cercul Militar”) sau, după alte surse, în 1921. El a desenat în următorii ani câteva zeci de filmulețe, din care niciunul nu s-a păstrat. Printre acestea este și filmul de animație "Păcală amorezat", început spre sfârșitul anului 1924 și
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
a desenat în următorii ani câteva zeci de filmulețe, din care niciunul nu s-a păstrat. Printre acestea este și filmul de animație "Păcală amorezat", început spre sfârșitul anului 1924 și terminat în 1925 și care a avut premiera la cinema „Select”. Arhiva Națională de Filme a achiziționat un album care conținea 240 de „capete de plan” din filmele lui Aurel Petrescu. Pe baza acestor fotograme, s-a putut reconstitui creația lui Aurel Petrescu. Aceste reconstituiri au fost prezentate în studiul
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]