7,569 matches
-
am uitat la ceas; era 12 fix, exact ca și în celelalte zile. De ce bat clopotele? Era a patra zi de când mă aflam la Gărâna și în fiecare zi la aceeași oră se auzeau clopotele. Din câte știam, la biserică clopotele se trag în zi de sărbătoare, duminica în cadrul slujbei sau în cel mai nedorit moment, atunci când moare cineva. Era ceva care mă făcu-se curios, nici Bobiță nu știa ce se întâmplă în sătucul ăsta de munte, unde casele erau
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
țara lor de origine, păstrând totuși în bune condiții gospodăriile de aici și folosindu-le pur și simplu pentru case de vacanță. La întrebarea pusă de mine la masă „în satul ăsta în fiecare zi moare câte unul, de trag clopotele zilnic la 12 fix?”, doream un răspuns; era ceva care mă interesa din curiozitate, mai ales că, deși cabana era față în față cu biserica, nu vedeam pe nimeni, ușa era în permanență închisă, nici țipenie de om. În cinci
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
răspunsul, fiind pe măsura întrebării: un hohot de râs cu lacrimi din partea unora, ce cu greu s-au putut opri ca să-mi explice că așa e obiceiul aici. Zilnic o femeie din sat ce are în grija ei biserica, trage clopotele la ora cu pricina, fiind un obicei străvechi ce datează de mult timp. Până și denumirea localității, Gărâna sau în germană Wolfsberg ce înseamnă în traducere Dealul Lupului era ceva legat de zonă. Iarna, povestea bucătăreasa care era de peste zece
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pe mesele mari "boite roșii". De altfel, mobilierul, în aceste condiții de conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în când, unul din cele patru clopote chema, probabil, la masă. Deși exista un "thermometru", pe paturi se așterneau mindire rupte, de paie. (Nu se înregistrează nici un fel de saltea). Unicul mindir bun ("I mindir cu patru perini de părete și covertă de rips") este înregistrat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
câtă viclenie a necesitat construcția acestui spital. Este greu de crezut ca în temelia acestui edificiu să nu se audă inima profesorului Nae Niculescu, inimă care a încetat să mai bată în 1985. La înmormântarea lui Nae au bătut, simultan, clopotele bisericilor, mănăstirilor și schiturilor din întreaga Moldovă. Nu știu ce alte argumente mai sunt necesare pentru a se da, în sfârșit, numele lui Niculescu spitalului cu care acest mare chirurg și-a înfrățit destinul. În jurul capelei, numită, frumos, Sfânta Maria, Spitalul, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din Bizanțiu că: România nu are alt ocrotitor decât pre Dumnezeu și sabia sa!" Când Kogălniceanu își isprăvi discursul, toată lumea plângea în tribune, căci bucuria mare ca și durerea mare tot prin lacrimi se exprimă. Afară văzduhul clocotea de sunetul clopotelor tuturor bisericilor din oraș și de bubuitul a 101 lovituri de tun. Dacă astăzi, după 42 de ani de regim constituțional, punem un interes atât de arzător pentru o simplă alegere parțială de deputat, își poate cineva închipui ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
coincidență nu-i a bine pentru Domnul țărei. În tot cazul, a fost bine pentru acuzat, de vreme ce a ieșit achitat din mânele juraților. În acel timp se petreceau în București lucruri ciudate; era în aer ceva neliniștitor. Un ziar revoluționar, Clopotul, redactat în străinătate de un comitet secret, se introducea din când în când și se împărțea clandestin în țară, predicând fățiș răsturnarea lui Vodă Cuza. Întruniri secrete aveau loc în Iași la care luau parte persoane cunoscute, anume venite din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de oameni care se bat cu armata. Am crezut că servitorul glumește și am ieșit. Apropiindu-mă însă de casa Roznovanu, începui să aud vuiet surd, lugubru, întrerupt din când în când câte o detunătură de pușcă. În același timp, clopotul cel mare a Mitropoliei prinse să sune alarma întocmai ca la foc. Era ceva înfiorător. În sfârșit, ajunsei în fața caselor Roznovanu la un colț de zid de lângă Mitropolie dispărut acum prin alinierea stradei, de unde puteam privi toată scena ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adevăr toate însușirele unui mare cârmaci și să realizeze visul socotit nerealizabil de cei mai mari Domni ai țărilor noastre. După ce Vodă Carol primi din mâna edililor capitalei pânea și sarea tradițională, plecă în mijlocul ovațiunelor încunjurat de mulțime, în sunetul clopotelor și bubuitul tunurilor, la camera legislativă, spre a depune jurământul. Precum văzusem pe Vodă Cuza când s-a ales în Iași în ziua de 5 ianuarie 1859, așa am avut fericirea să văd și pe Vodă Carol, într-un cadru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toate aceste, în loc să-l liniștească, îl întărâtară și mai tare. Hai la Maiorescu. El e filosof, om, de sfat, poate m-a învața ce să fac, suspină amicul meu. Ne-am întors la Maiorescu, însă, când să pun mâna pe clopot ca să sun, mă uit la el și ce să văd? Îl năpădiseră lacrimile așa de tare, încât plângea bietul om în hohot mare, de i se rupea pieptul. Neputând intra astfel, l-am dus acasă; iar după ce am plecat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Folticeni, ne-am așezat frumos, la pământ, eu lungit pe spate pe un strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată cu cât înaintam spre sară, cu atât cânele căuta mai bine și aripatele săreau mai ușor. Am umplut torba cu vârf și îndesat, făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu în limba lor și își comunicau impresiunile. Eram încă sub înrâurirea spectacolului ce mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul, care după ce a sunat o dată, continuă încă multă vreme să vibreze pănă se stinge ultima ondulațiune. Apoi, după ce m-am sculat de la masă și m-am cotit cu vro două, trei englezoaice care, negreșit, m-au luat și ele drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, firește, un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai de preț decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
îi scoală câinii care latră încă de dimineață, când încep să se vânture tot felul de mijloace de transport care de care mai enervante. Aiurea, de unde să audă ei câinii? Se dădeau mari, bravau. Eu rămâneam acolo ca sub un clopot de sticlă. Era în copilăria mea un serial al lui Cousteau, În lumea tăcerii. Scriam ceva într-un carnet pe care toți doreau să mi-l șutească. Pe cărți nu puneau mâna. Cum zicea și Marian - că odată se scriau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tulburi ocupațiunea și te ia din voleu. De nu te vezi te arde. Să te scarpini la testicule în public știe oricine că e un gest condamnabil. Asta dacă o faci pe furiș. Ești penibil. Dacă, în schimb, îți scuturi clopotele așa, ostentativ, pentru a epata burghezul, aici nu mai e absolut nimic obscen. Gestul împricinat te transformă într-un tip nonconformist. Interesant. Un rebel. Che Guevara era mic copil. Nu te scarpini, așa de foaie verde. Te scarpini în semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lucruri din acel sătuc uitat de lume de pe malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați de hoții din preajma vadului. Într-o zi mi-a arătat două clopote vechi din bronz inscripționate cu niște semne ciudate, necunoscute mie la acea vârstă. Acesta mi-a spus că sunt litere greci și chirilice ce dovedesc că satul a fost înființat înainte de 1779. Cel mai vechi fusese donat de Nicolae Zueos
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
insultate și pângărite, cum fusese și ea, de un soț dedat la vicii infame cu soția lui și de un socru libidinos cu nurora lui. O găsisem stând În poartă pe această victimă crucificată a amorului conjugal, care asculta acum clopotele sunând În noaptea asta de Paști, când mulțimea veselă a băieților, porniți În cârduri de la biserici, se abătea acum să ciocănească În gea murile femeilor ăstora care nu Îndrăzniseră a călca sfintele praguri și, În marea lor majoritate, Îi luau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
m-a și taxat cu destulă finețe. Și Încă am lăsat o droaie de alte lucruri acasă, de care mi-am adus aminte pe traseu. Odată instalată „arhiva“ În chilie, am și intrat În... pâine, părintele trimițându-mă să trag clopotul de 40 de ori, vestind Începerea vecerniei, pe parcursul căreia am și citit la strană. A urmat o scurtă cină, apoi utrenia, unde am fost iar solicitat, iar acum Încerc să-mi adun gândurile, pe care le voi lăsa totuși pe
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ceva dificil, ceva ce spera să fie cea mai de seamă realizare a lui: a desenat cu migală planurile bisericii din Satul Vechi și, împreună cu meșterii cei mai pricepuți din zonă, a desfăcut biserica bucată cu bucată, de la cruce și clopot și până la odoare și la stâlpii de lemn cioplit ai pridvorului, căutând să păstreze intact tot ce se putea păstra. Fiecare dintre săteni a primit în grijă câte o părticică din biserică, pe care s-o aducă atunci când va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Vera și doi dintre fiii săi. Știa că de aceea face ce face și că în zadar face, vina lui e prea grea și el nu se poate mântui. *** Într-o seară, biserica a fost gata. Mai era de adus clopotul și de înălțat crucea pe turlă. Ploua încetișor. A doua zi dimineața urma să fie inaugurat cu mare pompă, cu fanfară și ștabi de la regiune, Căminul cultural, iar tata ținea morțiș la gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
turlă. Ploua încetișor. A doua zi dimineața urma să fie inaugurat cu mare pompă, cu fanfară și ștabi de la regiune, Căminul cultural, iar tata ținea morțiș la gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi, sus, pe turla zidirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi, sus, pe turla zidirii să fixeze crucea. Era întuneric și tabla aluneca din cauza ploii: nu era o vreme potrivită pentru ce-și propuseseră ei să facă. Și totuși au izbutit. La sfârșit, când lucrarea era încheiată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
oricum deosebit de complicată. Niciodată nu-mi închipuisem că va fi atât de simplu. Simt cum mă înalț, simt cum ies din mine definitiv, irepresibil. Așa cum iese mireasma din floarea de tei sau de romaniță, așa cum iese sunetul din orgă, din clopot sau din nicovala bătută de fierar. Mă înalț, nici n-am apucat să-mi iau la revedere de la Lazarus și de la Truman. Am să-i revăd vreodată? Și, oare, acolo, sus, am să-i revăd măcar pe o parte dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
„O, clopote basarabene, Se va întoarce iar o zi În care vă veți auzi Subt steagurile pământene?” NICOLAE IORGA CUVÂNT ÎNAINTE Constantin Chirilă e un alt Badea Cârțan, care a făcut de sute de ori drumul dintre Iași și diverse localități ale
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
377 pagini dactilografiate, o lucrare deosebită pentru această societate a studenților din Cernăuți, din care un exemplar l-a depus la bibliotecă Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. A mai publicat note, medalioane, comunicări și studii în presa vremii (Zori noi, Clopotul, Dobrogea nouă, România pitoreasca, Bibliotecă Naturalistului ). Nu a fost căsătorit. A fost un adevărat cavaler, deosebit de elegant îmbrăcat, cu o pendanterie în discuții, a fost un om de caracter și de o mare distincție sufletească, s-a bucurat de mare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]