7,234 matches
-
ordine în toate, luăm bagaj trebuitor, materiale pentru lucru și la 3 iunie plecăm din nou la Văratic, la maica Magnisia. Vremea după dorință, din ce în ce mai frumoasă, nu plouă, zile după zile bune și fără pic de ploaie. Aici, în marginea codrului de brad, nu se fac simțite căldurile mari, sufocante din toată țara. Grâul a crescut puțin, pășunile încep să ruginească. Tristețea începe să se arate pe fețele sătenilor și zi după zi tot mai mare uscăciune. Încep să sufle vânturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
În care se confundă”. În poezia lui Malin ,,pământul urca spre cer”, iar ,,cerul coboară printre noi” și patria devine ,,Soarele umblă prin păduri verzi”, ,,Legenda umbrei de fildeș stă uitată În cerul Înfricoșat”. Cât privește ,,Vânătorii de umbre/ Din codrii furtunii/ Le aruncă dincolo de timp/ Aurul topit În rănile cerului” (Lacrima Ironică); ,, Teiul din Copou este plin de stele” (Oră de istorie literară); Liniștea prin umbră de luna” (Tremurul nopții). Despre poezia lui Alexandru Malin Tăcu are cuvinte de Înaripare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În Iașiă e un distih de o rară splendoare și forță!), Ochi tragic și Peisaj pentru Alină (mi-au plăcut foarte mult), Revoltă microscoapelor, Sensul celest, Elegie, A ieși de sub timp, Am trecut peacasă, Murise Alexandru Ț, Binomul lui Newton, Codrii. Mi-au plăcut ce deosebire poeziile cu elemente sau aluzii autobiografice și asta nu pentru că mă regăsesc În ele În măsura În care copilăria sau adolescență evocate ne-au fost comune, ci pentru că sunt pur si simplu frumoase. În această ordine de idei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
regăsi În volumul care avea să apară de abia În 1992: „Inscripție pe un ceas pervers”, „Braconierii” și „Revoltă microscoapelor”. Majoritatea - „Romantică”, „Ieșirea de sub timp”, „Elegie”, „Binomul lui Newton”, „Murise Alexandru Ț.”, „Peisaj pentru Alină”, „Sensul celest”, „Aventuri cu filozofi”, „Codrii”, „Romanticii mei gâscani” - Îmbunătățite fie și cu un vers-două, cu un cuvant numai, vor fi Incorporate Într-un alt volum care va fi dăruit publicului, după alți ani, În 1996 - critică literară acceptându-le și comentându-le destul de favorabil. ,,Omul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
județul Argeș. (foto3) Satul este privilegiat de poziția sa pitorească, de unde localnicul sau trecătorul își încântă ochii cu varietatea reliefului, cu abundența vegetației multicolore, cu imagini de neuitat, în care stâncile albe alternează cu verdele poienelor, cu culorile schimbătoare ale codrilor de fag sau numai de brad. Imaginile sunt completate de mâna omului, care parcă a aruncat ici și colo câte o căsuță sau "odaie", ce oferă poienelor un plus de animație, de însuflețire, date de animalele domestice care pasc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
au slujit, de-a lungul vremurilor, cincizeci de episcopi, unii de primă importanță în ierarhia ortodoxă, ca rang și cuprindere culturală. Cea mai ilustră spiță domnitoare zămislită din humusul depresiunii Huși, stăpână proprietară peste geografia locului până hăt departe în codrii Tigheciului din Basarabia, a fost cea a Cantemireștilor. Seva etnică de interferență și seva pământului s-au nuntit rodind mintea cea mai luminată a culturii românești de la întâlnirea veacurilor al XVII-lea și al XVIII-lea: Dimitrie Cantemir. I se
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
se unesc, dând pârâul Hușilor (vezi harta alăturatăă. Ceva mai sus de punctul de confluență a acestor ape, a luat ființă orașul Huși, care-și explică rostul apariției sale ca fiind situat într-un punct bine adăpostit de vânturi, cu codrii apropiați drept siguranță vieții din vremurile tulburi ale trecutului său și cu stepa din răsărit, care-i pune la dispoziție pășunile și ogoarele sale. 2. De când datează Hușii? O întrebare a cărui răspuns e destul de greu de formulat. Totuși, bazați
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
să fie așa, deoarece aici se află locul cel mai larg deschis spre răsărit și destul de ridicat ca să nu fie inundat la viituri, de apele acestor pâraie. În acelaș timp, omul avea la dispoziție și din belșug, apa și lemnul codrului ce scobora mult în vale sub forma unor pâlcuri de pădure, mai mari sau mai mici. Această primă închegare a durat, sub ochii și popasul Sciților, Romanilor și pașnicilor Slavi (care invadaseră ca o puzderie de oameni stepa Fălciului din
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mai mici. Această primă închegare a durat, sub ochii și popasul Sciților, Romanilor și pașnicilor Slavi (care invadaseră ca o puzderie de oameni stepa Fălciului din Sudă, până la apariția Moldovenilor pe aceste plaiuri (sec. XIII-XIV leaă. Sătui de mers prin codri, în drumul lor dinspre Maramureș, acești musafiri noi, viguroși și destul de mulți, dând de asemenea locuri minunate pentru viață, pun repede și fără multă discuție, stăpânire pe vechiul „târg”, asimilând, în cea mai mare parte, populația băștinașă de aici. Sporirea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în ceste locuri, este modul de răspândire al satelor. De pildă, în întreg bazinul Lohanului, pe distanța lineară de 17 km. nu se întâlnește decât un singur sat, Bobești (157 loc.), localizat și acesta într-o vale secundară, la marginea codrului. Lipsa aceasta de așezări omenești, dau văii superioare a Lohanului înfățișarea de vid omenesc, în contrast vădit cu linia de sate dese, mari (între 400-1500 loc.) și în general vechi (unele datând din preajma Descălecatuluiă, de pe Crasna și de la Est de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
grosimii considerabile a straturilor de nisip meotic și aluvionar; 2ă inexistența pe coasta Lohanului superior a hârtopurilor , care prin forma lor concavă și prezența izvoarelor de coastă, oferă elementului omenesc puncte de atracție , adăpost și fixare; 3ă lipsa sau pâlcuirea codrului, redus mult în aria lui de răspândire în aceste părți, de către oamenii satelor vecine pentru a-și face loc de arătură și pășunat; 4ă bazinului (1,5 - 4, 5 kmă, care nu poate îngădui apariția de noi așezări omenești față de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mai sus, privitor la starea de absență a așezărilor omenești în valea Lohanului superior, o constituie faptul că de îndată ce în cursul inferior al acestuia coasta începe să aibă hârtopuri bogate în izvoare cu apă bună de băut, iar deasupra ei codrul se întinde mereu, satele apar imediat (Crețeștii de Sus și de Jos, Budeștii, Curtenii, Olteneștii, Târziii, Pâhna, Satul Nou etc.ă, spre deosebire de cursul inferior al Crasnei unde fenomenul se petrece invers, ca o consecință imediată a întreruperii și dispariției pădurii
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în Țările Române găsesc liniște mai multă ca la ei acasă, veneau în număr destul de mare. Și pentru fugarii aceștia nenorociți din „olatul turcesc”, orașul Huși, ca și întreaga stepă deluroasă a Fălciului, golită de Români, care se retrăseseră către codrul din Vest și Est, constituia un foarte bun loc de așezare și muncă. La începutul sec. XIX, odată cu întețirea conflictelor dintre ruși și turci, sporirea aceasta a bulgarilor la Huși și regiunile vecine, de la Nord și Sud, devine și mai
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
peste tot absent, autoritățile lui mulțămindu-se a constata uneori doar faptele. Prin aceasta atingem problema în genere a colonizărilor din România care s-au făcut cu oameni de la munte, din regiunile de deasă populație a Subcarpaților și a ținuturilor de codri, în regiunile de dealuri și câmpie începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până astăzi. Într-adevăr, se știe că în Câmpia Română, în Câmpia Covurluiului și în Stepa deluroasă a Bahluiului și Jijiei, sunt o
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în urma reformelor agrare din 1864, 1891 și 1918/22, când suprafețe imense din moșiile mănăstirești și boierești au intrat în proprietatea țăranilor proveniți în bună parte din regiunile de deasă populație din Subcarpați și din satele mari și vechi de la codru și deal. Ori nu cunoaștem să fi existat la baza acestor reforme agrare și a acestor colonizări alte preocupări și directive decât cele politico-sociale stricto sensu: s-a dat pământul țăranilor pentru a li se atrage simpatia politică, iar aceștia
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
cu cel care-și spală în lacrimi cămașa cu cel ce-i la masa durerii conviv cu omul ce trage și simte cravașa Apa-i românește - spuneai pe de rost - Să fii veșnic bun cu acel care-ți cere un codru de pâine și-un adăpost iar mila-ți va fi cea mai mare avere.” Corneliu Vadim Tudor 790. „Cartea este un lucru de o importanță covârșitoare, atâta cât omul știe s-o folosească.” A. A. Blok 791. „Cărțile au aceiași
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
strecurat printre frunze copleșite de adverbe/ Extaziat privește puzderia de stele de pe cerul nopții/ Amintindu-ne de timpul ce sporește calea tragică a sorții... Abia ieșisem din zgomotul orașului. Din zig-zagul drumului care urcă spre Bucium și Poeni, apoi prin codrii Dobrovățului, mașina șerpuiește de-a lungul pădurii-împărătese ce-și trăia, pentru a câta oară?, drama de toamnă. Cu încă grațioasele lor coroane, copacii suportă răbdători diminețile reci cu stropi diamantini, așezați în cârca frunzelor somnoroase. Pădurea, cu miriadele ei pete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și nuanțe delicate, travestite în viteza vehiculului în suple balerine avântate într-un dans amețitor, este ca o minune regenerabilă. Fantasticul nu este desprins din nu știu ce basm fermecător, ci se înalță ca un abur de vrajă din miraculoasa pădure. Toamna, codrul este un spectacol unic, colorat și hipnotic. Drumul rătăcit printre copacii imperiali persistă ca o magică amintire, aerul pădurii vibrează pleoapa deschisă a sufletului. Apoi, pe sub arcul semeț de lumină filtrată a sfârșitului de brumar, prin care frunzele tremură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
opresc asupra universului de esență sacro-cosmică din care Luna iese umbrită sau luminoasă, eclipsată sau clară, ca un diamant rece sau cu razele trimise spre a mângâia și încuraja îndrăgostiții. Are puterea să zâmbească când e veselă, aninată deasupra muntelui, codrului și râului limpede. În răcoarea cerului de primăvară scriitorul simte doar freamătul slab al nopții cu Lună. Lumina palidă cade peste tot ce-i în jur și conferă poezie până și celor mai banale lucruri. Parafrazându-l pe Claudel, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
temporală, cu tendință de reintegrare în timpul mitic. Copacul și omul au corespondențe tainice. De la vizual și auditiv sufletul transgresează în imaterial și invizibil, dar căile luminate se arată numai celor care surprind metamorfoze și miraje precum în sadoveniana "feerie a codrului, sub luna albă de iarnă". Omul și natura se întrepătrund, au clipe când "își spun ceva neînțeles, ceva foarte vechi și foarte trist", săvârșesc în fapt un act de comuniune înscris în arhitectura cosmică. Iată și o sinteză goetheană până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care transgresează impuritatea efectelor. Are senzația că urmărește o ființă intrând nepermis în spațiul ei de rezonanță sufletească. Scuza ar fi că acest "popas" îl face sub razele soarelui ce dau o lumină strecurată vibratoriu precum în poienile textuale ale codrului marelui poet. Cititorul se reculege într-o liniște profundă ca apoi să penetreze geometria discursului, o face cu bucuria smerită a unei stări de transcendență. Își construiește mai multe variante mentale pentru ca măcar una dintre ele să corespundă actului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de a ne căuta și de a ne regăsi. Ne conduce firul Ariadnei și ieșim pentru o clipă din timpul profan. Vedem cum după furtună lumina face ca peisajul întreg să strălucească, iar noi iubim și mai tare pământul, izvoarele, codrii, colinele, florile. Universul acesta este spațiul virtualităților și al recuperării sensului uitat al începutului. Natura armonizează până și antinomiile și ne fixează ființa într-o continuă inițiere. 70 Problema ființei la Aristotel? Ideea aceasta a intrat în meditația atâtor filozofi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de calde precum este de dorit. Lumina e destul de slabă, căldura la fel. Un dulău gălbui se cațără insistent, cu labele murdare, pe pervazul exterior al uneia dintre ferestrele largi ale acestui hol. Presimte că va mânca cel puțin un codru de pâine, unul sau mai multe copane de pui. Acum e micul dejun... din păcate se înșeală amarnic! Cineva îi aruncă un dumicat de pâine aproape uscată, strecurându-și mâna scheletică printre rama ferestrei și plasa anti-țânțari ce stă prinsă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de tineret. S-a ridicat pavilionul național. Aici, „rândurile arcașilor străjeri au defilat prin fața Suveranului și a tânărului vlăstar regesc, Măria Sa Marele Voievod Mihai”. A urmat convoiul carelor alegorice, ce înfățișau, ,,turma cu stâna și ciobanii, plugul cu rodul spicelor, codrul cu Huțulii, bărbați și femei călări pe cai de munte”. Presa relata că mulțimea și-a mărturisit prin urale devotamentul față de rege, după care ,,arcășimea și-a împodobit înaltul oaspete cu brâul și buzduganul de Mare Vornic, iar pe tânărul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
locuit în antichitate de geto-daci, iar mai târziu a făcut parte din teritoriul vast în care s-au format limba și poporul român. În secolele IX XI, pe teritoriul Ținutului Herța a existat un cnezat românesc numit Cnezatul Herței (sau Codrii Herței), după cum afirmă arheologii ieșeni care au făcut cercetări îndelungate în zonă. Centrul politic al acelui cnezat era o așezare fortificată pe un deal înalt din actualul sat Fundu Herței, comuna Cristinești, județul Botoșani. Mai târziu, în secolele XII XIII
DIN TRECUTUL BASARABIEI, BUCOVINEI ŞI ŢINUTULUI HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]