6,344 matches
-
umană, după experiența șederii la Faecieni, imagine a utopiei ca și cea a grădinilor lui Alcinou. Dacă Itaca a devenit umană, prea umană, porțile sunt deschise trivializării 197 și burlescului. În anii 1720, Ludvig Holberg compune cu o mare vână comică Ulise din Itaca unde îi parodiază pe eroii homerici. Itaca lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu Nașterea Odiseii (1930, publicată în 1938), scriitorul alterează legenda. Ulise este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și ca un filosof care nu s-a „lepădat de tezele sale idealiste”, ci, „din tinerețe până la sfârșitul vieții, evoluția filosofică a lui Maiorescu reprezintă o lunecare din ce în ce mai spre dreapta”. Acest capitol nu putea să nu aibă și o frază comică: „Maiorescu a deschis seria reprezentanților ideologici ai regimului burghezo-moșieresc [...] care începeau campania antimarxistă fără măcar să se fi ostenit să deschidă vreo lucrare a lui Marx”. Maiorescu este un liber-cugetător, care însă acordă un anumit rol religiei, dar, peste numai opt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
însă nevoia de cunoaștere, frica de a dispărea împreună cu informația și evenimentele pe care le trăiește, fără voia ei: „A trecut aproape o lună de când n-am mai scris în jurnal. S-au petrecut atât de multe lucruri, lucruri tragice, comice, dureroase, plăcute, neplăcute. N-am scris nimic nu din lipsă de subiect, ci din lipsă de răbdare, răbdare de-a lua creionul în mână. Dar azi trebuie să scriu; nu mă îndeamnă muza, dar trebuie să consemnez evenimentele, căci cine
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
151). Poate nu întâmplător Marius Oprea selectează drept moto al unui capitol o „mostră” din gândirea sa: „Principala noastră problemă este lipsurile noastre”. Și alți ofițeri superiori gândesc rudimentar (pp. 152-156, 161-208). La fel ca în comediile cu Chaplin, dincolo de comic se ascunde tragicul. Oameni nevinovați au fost condamnați pentru „sabotaj”, fiind învinuiți de Securitate că au stricat „utilaje sovietice” la Canal, deși acestea au ajuns în România defecte, după ce au fost exploatate ani buni în construcțiile „Marelui Frate” (pp. 141
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
repetiție cu orchestra, de un curs de dirijat cu tineri din Statele Unite ale Americii, de probleme administrative rezolvate rapid, eficace. Pe ecranul televizorului și în paginile de carte, culisele filarmonicii nu se simt. Nici măcar episodul "păsăresc," ieri absurd, astăzi puțin comic, nu a încetinit sau întrerupt pulsul regulat al repetițiilor, concertelor și turneelor orchestrei filarmonicii din Bacău. Contează numai drumul spre luminile rampei. Și spectacolul. O să depășesc greutățile, o să fac o orchestră, o să construiesc A.V. Nu putem să începem discuția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Iosif Sava, de Luminița Constantinescu, din prima lună când eram studentă la Conservator, m-au invitat în emisiuni și mi-au dat ocazia să cant un repertoriu extraordinar, să fiu prezentă la momente artistice fantastice. Mi-aduc aminte (ceva aproape comic), la Conservator aveam o profesoară de canto, nici nu vreau să-i pronunț numele, și la clasa ei făceam muzică patriotică, muzică românească contemporană, dar nimic în legătură cu canto clasic, cu opere integrale. Însă redactorii de specialitate care lucrau la radio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Colonelului Măruță din "Înghițitorul de săbii". Am gândit rolul Anei din "Înainte de tăcere" pentru Valeria Seciu. Am lucrat cu Florin Zamfirescu în teatru și film, gândindu-mă la el și cultivându-l atât în roluri tragice cât și în roluri comice. A.V. Dacă i-am lua ca exemplu pe acești doi mari actori, pe George Constantin și Valeria Seciu, cred că în cazul lui George Constantin poate că a fost mai ușor să-l vedeți într-un anumit rol, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
acest teatru o emblemă internațională. Vreau să fac un film "Week-end", pe un scenariu al meu, pe care să-l filmez iarna... în care să vorbesc despre confuzia în viața personală. Despre intersecția dintre sublim și ridicol, dintre tragic și comic. Un film duios, trist și violent. Despre viață. Încerc, am acest scenariu în cap, urmează să-l pun pe hârtie, poate o să am și șansa să-l fac. Discut cu un tânăr scenarist din Iași, Ioan Antoci, două proiecte, "Gardianul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Ruxandra Donose Eu am spus deja mai multe... Leontina Văduva Cred că Norina. Am jucat rolul, dar efectiv m-am amuzat, fiindcă nu sunt deloc ca personajul Norina. Ruxandra Donose Eu am avut o foarte mare revelație jucând un rol comic, Conception, într-o producție foarte reușită la Covent Garden cu "Ora spaniolă" de Ravel. Ei bine, este un rol care nu mă caracterizează absolut deloc. În două cuvinte, povestea este cam așa: o soție neglijată de soțul ei încearcă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
a fost un succes foarte mare. Și într-un rol de comedie! De asta spun, pentru că a venit un producător din America și mi-a mărturisit: "niciodată nu mi-aș fi imaginat că tu poți să faci așa un rol comic". Deci, cred că dacă scormonim acolo, în personalitatea noastră, până în cele mai adânci straturi, găsim un sâmbure prin care ne putem identifica aproape total cu personajul. Leontina Văduva Și ajungem la ceea ce spuneați dumneavoastră despre regizori. A.V. Doamnă Ruxandra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
etc.: sens total nemotivat etimologic, dar ilustrativ pentru căile imprevizibile ale evoluțiilor semantice. Povestea e simplă și ține de istoria obiectelor, a produselor: pe piața românească, pînă în 1989, apa minerală era exclusiv (sau aproape exclusiv?) carbogazoasă; una din experiențele comice trăite de mai mulți români călători sau exilați prin țări străine era să constate că au dat bani pe o sticlă cu apă numită "minerală", dar pe care o percepeau ca perfect echivalentă celei de la robinet, pentru că îi lipsea trăsătura
"Apă plată" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12517_a_13842]
-
-l spele, că am io dăstule pă cap și fără indicațiile lui!") au fost convocați să-și dea cu părerea despre ceea ce li se părea - după caz - un abuz, o jignire sau o năzbâtie a primarului general. Într-adevăr, e comic din cale-afară ca în mileniul al treilea populația unei capitale europene să fie confruntată cu astfel de probleme. N-am văzut nici un locatar indignat că robinetul din bucătărie picură obsesiv, că la baie apa curge nestingherită pe lângă țevile mâncate de
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
contura foarte clar, în bătaia plină a luminii, și nu se putu abține să nu izbucnească în rîs. Avea exact fața unui școlar prins pe picior greșit, care se străduiește să imprime figurii sale un aer reflexiv și sobru, întrucîtva comic. Flacăra fumegîndă a lămpii nu lumina decît o parte a feței acestuia, dar nu era greu de văzut că obrajii îi erau aprinși, fără îndoială mai degrabă din cauza fîstîcelii, decît din cauza frigului. - Ați ajuns, repeta ea mecanic, ați ajuns- Nu
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
rușinîndu-se de asemenea izbucnire, își băgă iarăși nasul în cană. - Eu văd bine cum e părintele paroh, suspină Céleste, prea bun, prea cumsecade! Aicea, oameni-s aspri. Părintele paroh trebuie să țină seama de asta, altminterea... Și mimă, cu gesturi comice, că se dezbracă de fustă și de bluză... - Domnișoară Céleste, spuse numaidecît parohul pe un ton neobișnuit de cald, deși stăpînit, cred că vom fi prieteni buni.
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
a propus "prin aprobare/dezaprobare a determina conștiința comportamentului propriu al cuiva în chestiune" (p. 903). Agatha Grigorescu-Bacovia, soția poetului, și Constantin Călin, un specialist redutabil, au respins categoric aceste atribuiri. Mircea Coloșenco relatează cercetările care s-au făcut, unele comice prin excesul de aparat științific și prin rezultatele incerte, dar nu are nici o opinie și își încheie paragraful de comentarii cu o întrebare care lasă totul în suspensie: Cine se va mai încumeta să intre în dispută?" (p. 906) Dar
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
deosebire slavonisme, grecisme sau turcisme din straturi de împrumuturi la modă devalorizate ulterior; candidează însă la această funcție și multe franțuzisme și anglicisme foarte recente, insuficient adaptate, conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din Caragiale: misie, cestiuni etc.) Dicționarele noastre nu indică decît rareori "registrul ironic", deși în limba actuală sînt multe cuvinte care au o conotație ironică și depreciativă fixă. Cîteva exemple de cuvinte ironice provenite din fondul mai vechi și popular
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
indică cu claritate de care parte stă răul: "reacția lor (...) vine, din păcate, dintr-un trecut intelectual românesc moștenit de la pașoptism și primul junimism" (p. 33). Dacă nu e cumva autoironic, titlul de capitol "Secretul sănătății sociale" are caracterul involuntar comic al ghidurilor practice din colecții populare (adică esențialmente pozitive!). Ideologia personală transpare în mărcile distanțării de alte opinii - de exemplu, talentele sînt "presupus înnăscute" - și în mod special în uzul ghilimelelor: care subliniază ironic, de pildă, Ťcalitateať (p. 15). În
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
parinti.com). S-ar părea că mai ales această formulă - (nu știe) să vorbește, căreia i se adaugă, cu efect de rimă, românește - s-a fixat în ultima vreme ca emblemă a vorbirii stîlcite a străinilor, fiind aplicată prin exagerare comică și românilor, chiar dacă eroarea pe care o conține este destul de improbabilă: "nici nu știe să vorbește românește!"; "eu sunt de-aia care știe să vorbește românește, încă" (muzicabuna.ro). Desigur, a vorbi apare și cu alte verbe regente: "măi copii
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
se fi răspîndit odată cu prezența mai puternică (inclusiv în mass media, în interviuri și reportaje) a unor străini care vorbesc româna cu greșelile tipice vorbitorilor non-nativi; și să se fi atras atenția asupra ei prin imitațiile produse de unele grupuri comice (de exemplu, Divertis). Se știe că tipul de umor obținut prin imitarea vorbirii străinilor reduce un sociolect la cîteva semne și semnale distinctive; printre acestea se poate să se fi impus conjunctivul care preia forma de infinitiv. Procedeul pare recent
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
imitarea vorbirii străinilor reduce un sociolect la cîteva semne și semnale distinctive; printre acestea se poate să se fi impus conjunctivul care preia forma de infinitiv. Procedeul pare recent; am verificat cîteva din cazurile mai vechi de simulare cu scop comic a vorbirii străinilor - de care e plină pînă la exces literatura noastră din secolul al XIX-lea: Jupîn Iani al lui Anton Pann, falsul baron Flaimuc al lui Negruzzi, Herșcu Boccegiul al lui Alecsandri nu fac această greșeală de limbă
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
până la un punct, interesul pentru orice întâmplare, cât de mică, e explicabil și legitim, el devine plin de semnificații în momentul în care fiecare în parte și toți laolaltă se transformă în judecători absoluți ai întâmplării la care asistaseră. Partea comică e că cei mai "vocali" erau cetățeni sosiți la locul faptei minute bune după petrecerea evenimentului. Cu un aer doct, luând o atitudine misterios-atotștiutoare, perorau despre "cine-a fost de vină", despre "cât o să-i usture la buzunar", avansând cifre
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
Tratat are toate șansele să rămână, asemeni atâtor și atâtor petece de hârtie pe care și-au pus amprenta politicienii români, o simplă și moartă literă dintr-un act care dacă n-ar fi întristător ar fi de-a dreptul comic. Chiar așa să mobilizezi câteva sute de oameni doar pentru a te întâlni cu dl. Putin, cel care, asemeni unei libelule, are inocența să spună că nu știe nimic despre tezaurul României? De ce era nevoie de pretextul unui tratat? Doar
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
mai convingător. Cartea este concepută ca un spectacol al scrierii unui poem. Poetul o invită plin de voioșie pe iubita sa să asiste la procesul prin care el o transformă pe ea într-un text. Situația este de un discret comic involuntar, făcându-te să te gândești la un chirurg care îi explică, exuberant, pacientului de pe masa de operație cum îl taie și apoi cum îl coase. Neștiind - pentru că este structural un om grav - că se află deja într-un registru
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
involuntar, făcându-te să te gândești la un chirurg care îi explică, exuberant, pacientului de pe masa de operație cum îl taie și apoi cum îl coase. Neștiind - pentru că este structural un om grav - că se află deja într-un registru comic, Pavel Șușară încearcă, prin tot felul de clovnerii textuale, să devină amuzant. Dar, din nefericire, nu-i stă bine să o facă pe clovnul. Când recurge, de exemplu, la oralități deocheate, "pronunția" lui are ceva apăsat și nefiresc: "dar ce
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
același Milo Manara, căruia de altfel îi aparținuse și prezentarea grafică a filmului La voce della luna, din ’87. Revenirea la benzile desenate, pe urmele lui Mastorna Cel care descindea în 1939 la Roma direct în redacția unei cunoscute reviste comice, „Marco Aurelio”, tocmai ca să ia în primire funcția de desenator de benzi de divertisment, a păstrat prin trecerea de la desen la fotogramă aceeași dragoste pentru tuș și culoare. O demonstrează o cantitate impresionantă de figuri și schițe cu care își
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]