6,500 matches
-
Ce joc, domnule! Ce frumusețe!” Parcă ieșise din capul meu, părea o întrupare fidelă a gândurilor mele despre acel meci! Elogiile sale, în cascadă, au sfârșit prin a-l irita pe un individ solid, fălcos, care a început să-l contrazică și să-l „amenințe” cu jocul pe care urma să-l facă, săptămâna viitoare, „Steaua noastră”, în finala Cupei Campionilor Europeni. Până la urmă, amenințările au devenit parcă mai directe: „Mai vorbim noi! Ne mai întâlnim noi!” Un „patriot” probabil, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sunt nașterea și moartea lumii, cel de al doilea orizont e într-adevăr dominant în postume, deși deloc exclusiv ; funerarul în genere, în plan fie uman, fie cosmic, străbate întreg continentul liric eminescian. I. Negoițescu, insistând asupra perspectivei funerare, nu contrazice deloc, în fond, teza robusteței vitale și virile a poetului afirmată de Călinescu, dar merge până la niște consecințe mai îndepărtate pe linia filonului plutonic pe care l-a intuit și denumit. A denumi un fenomen este, nu numai în critică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
stea prea mult de vorbă cu bunicul, pe care-l învinuia că are datorii față de conac din anul trecut, motiv pentru care nu-l mai primește la muncile „în parte”. Nervos că i-a cerut socoteală și că l-a contrazis, logofătu la încălecat calul și a plecat pe moșie. Bunicul și tata au mers după el, cu căciulile în mână, și au stăruit să-l convingă că nu este dator și să-i ceară să-l accepte la munca „în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din viață sau m-a impresionat amănuntul cu portița care a scârțâit trist. In fond, poate că, totuși, povestea asta a fost chiar o capodoperă. Admit și aceasta; oricum o fi, face parte din amintirile mele, chiar dacă un amănunt locativ contrazice ordinea logică stabilită între ficțiune și realitate. Și nu m-am gândit la valoarea artistică a acestei amintiri. Duminică, rătăcind prin Piața Crângași, am descoperit un cartier de altă dată, fermecător, cu case burgheze, cu copaci îmbătrâniți și tufe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
teologice catolice, încât să arate elevilor că nu există nicio contrazicere de fond între descoperirile științifice și credința creștină, afară bine înțeles de bazaconiile pur iudaice ale vechiului testament. Nicio descoperire științifică și nicio explicație filosofică ateistă n-a putut contrazice încă minunatele cuvinte ale [208] Evangheliei: Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος, καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν, καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος („La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul”). Deși nu mai sunt
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
perspectiva spre un individualism etic: atunci vom învăța că autointeresul este legitim ca și faptul de a ne bucura de viață, iar dacă nu o facem pe seama suferinței altora, devine o datorie morală să ne comportăm astfel. Doar aparent aceasta contrazice bunul-simț al creștinului, fiindcă în realitate poruncile creștine nu ne conduc spre renunțare necondiționată la sine. A doua poruncă - „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” - ne spune că prima noastră datorie este să ne iubim, să ne respectăm și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
atât de mult ca premierul, dar cu o productivitate și eficiență asemănătoare. 5. Alegerile (a se citi: concursurile de ocupare a posturilor de guvernare) au fost câștigate de fiecare dată prin mesaje care nu au produs disonanță cognitivă (n-au contrazis credința centrală că oamenii vor fi răsplătiți pentru că muncesc, nu pentru cum și pentru cine o fac). Doar Alianța Național Liberală și Partidul Socialist aveau programe precise și grupuri de interese clar delimitate, fapt care le-a ajutat să rămână
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
parlament fiindcă au mințit. Odată aflați acolo, după ce că uneori nici nu vin, dar încasează lefuri, votează din obligație legi concepute în Europa de Vest, cu excepția celor care ar dăuna direct intereselor lor (vezi cazul Proiectului Agenției Naționale pentru Integritate), născocesc legi care contrazic normele europene și propria Constituție (vezi recent reintroducerea cenzurii în Legea Cultelor). Întrebați chestiuni elementare pe profilul comisiei parlamentare din care fac parte, demonstrează că habar nu au în ce ne integrăm, câte țări mai sunt în UE, cine conduce
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cheltuind banii publici abuziv, inutil și dăunător pentru integrarea europeană pe care o punem în pericol cu astfel de pseudocercetări și de rezultate, când singurii îndreptățiți să facă cercetări sunt sociologii. Mai mult, ei le-au și făcut și acestea contrazic rezultatele noastre (y compris: diletante, iresponsabile și tendențioase). Președintele ASR somează de asemenea SNSPA să facă publică baza de date „în 3 zile!”. Între altele, la o minimă documentare, președintele putea citi negru pe alb că eu am condus proiectul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a săltat de jos pe Mărgărit care a contrazis-o tăios și a încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE !” Cu o expresie aiurită, bietul bătrân căzu pe scaun. Orice manieră cuviincioasă îi lipsea lui Ghiță Mărgărit. Îngâmfarea, poltroneria și toate defectele erau pedepsite de el
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
imediat să le mulțumească, să-i slăvească și să le facă viața mai ușoară. Mai port în inimă durerea că nu am răsplătit pe măsură jertfa părinților mei. Totuși, respectul nostru a fost nemărginit. În viața mea nu m-am contrazis cu părinții, nu m-am certat, nu le-am aruncat în față cuvinte urâte. Ba, copil fiind, m-am înhăitat cu niște copii mai răi din sat și am învățat să înjur. Nevenind la timp la masă mama m-a
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
spus eu. Așa cum a pățit Mussolini. Asta ar fi potolit mulțimea pentru o bună bucată de vreme, societatea românească ar fi devenit poate mai puțin violentă. Și cât de cât solidară... Nu știu care dintre prietenii mei francezi a sărit să mă contrazică și să-mi explice că, dimpotrivă, ar fi trebuit să i se facă un proces în regulă - numai așa răzbunarea ar fi fost a întregii societăți și s-ar fi pus capăt violenței. N-ar fi fost bine să fie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
la unul care a luat-o razna și nu știau cum să-l aducă, fără să-l jignească, înapoi la realitate. Zâmbeau și, din când în când, își mișcau buzele de parcă ar fi vrut să mă întrerupă și să mă contrazică, să pună capăt, într-un fel sau altul, perorației mele înflăcărate. — Lacul trebuie să fie plin de pești... mai adaug eu, dându-mi seama că ceva nu e în regulă. — Da, poate. Mai sunt câțiva... Vreți să spuneți că nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
veșnic tânăr și ferice. Strip-tease-ul începea abia la miezul nopții. Am comandat șampanie. Dacă-i bal, bal să fie! - a zis unul dintre noi. — Da, a răspuns Pastenague. Putea foarte bine să și tacă. Dar ce rost avea să-l contrazic și să explic exact care, ce și cum... Băgărețul de la masa de alături vorbea cu un accent mai mult decât moldovenesc, ce mai tura-vura, era basarabean sau pur și simplu rus. La Paris îți dai mai bine seama că geografia
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
un tânăr redactor de la Editura Dacia (pe vremea aceea, încă mai credeam că e o editură serioasă...). — La 21 august era probabil prea bătrân ca să mai intre și în Praga... am zis eu, așa, într-o doară. Nu m-a contrazis nimeni. Aș fi putut să le vorbesc și despre Ian Palach sau, mai încoace, despre 21 decembrie și despre morții noștri, câți or fi fost, pe cei doi oricum îi durea drept în cur: se uitau cu ochii cât cepele
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
liberalismul absolut nu e un panaceu universal. Nu, probabil că eram ostenit și n-am înțeles eu bine ideile prim-ministrului. Nu se poate ca țara noastră să fie condusă de doi oameni ale căror idei se opun și se contrazic, creând în felul acesta o confuzie generală ce nu poate fi până la urmă în folosul nimănui, cu atât mai puțin în folosul intelectualilor. Aceștia, când nu sunt prea obosiți, mai înțeleg și ei câte ceva pe lumea asta... Cotidianul, 25 octombrie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
greu să-ți închipui că toți, oricât de inteligenți și de curajoși ar fi fost, se apucă să protesteze. Asta nu s-ar mai fi numit disidență. Ar fi fost revoluție în toată regula! — Ca în decembrie ’89... Nu-l contrazic, dar mă pufnește râsul. — În al doilea rând, Goma a fost ceea ce se cheamă un idealist. Chiar dacă l-a imitat pe Soljenițîn, să zicem, chiar dacă totul a fost calculat și și-a dat seama că doar scandalul politic îl poate
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
altminteri, ei arată perfect normali. Există monomaniaci care nu par să fie nebuni, ale căror idei își păstrează conexiunile firești și ale căror raționamente sunt logice; vorbirea lor e coerentă, adesea plină de viață și spiritualitate. Totuși, acțiunile acestor pacienți contrazic fie propriile lor emoții și interese, fie moravurile sociale... Oricât de iraționale pot părea acțiunile lor, acești monomaniaci au întotdeauna argumente, mai mult sau mai puțin plauzibile, pe care le justifică de o asemenea manieră, încât cineva ar putea zice
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nostru, a cărui capacitate de înțelegere, memorie și comportament nu permit recunoașterea nici unei neregularități, sunt, pe de o parte, ideile sale despre propriile probleme iar, pe de altă parte, puternica supraapreciere de sine. Primele poartă fără echivoc caracteristicile delirului. Ele contrazic orice experiență rezonabilă, nu sunt câtuși de puțin stabilite de către pacient, dar el aderă la ele cu o tenacitate extremă. Pacientul și-a format o viziune delirantă asupra lumii și din această perspectivă interpretează noi experiențe. Astfel, persecuția devine tot
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
consecratio care îi era dedicată la Roma. "Corpul" (de ceară) - dacă exista -, un element scenografic spectaculos, era investit cu un simbolism de factură sacrală (la fel, masca mortuară). Interpretări recente, pe baza mărturiilor și a bibliografiilor specializate, nuanțează sau chiar contrazic această lecțiune semantică mai veche, care ar trebui să fie pusă în relație nu cu efigia (manechinul) defunctului nobil, ci cu suita de imagines care îi însoțeau catafalcul, funus imaginarium. Prima atestare la care avem acces este din secolul II
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
găsea expresia în uniunea dintre înțelepciune și puterea politică, teoria statului perfect a fost creată în mod deliberat ca un artificiu de imaginație (va inspira totuși mai târziu puterea basileică): 1. nu se acceptă decât adevărul divin; tot ce îl contrazice, este eroare și minciună; 2. fiind imobil, statul perfect este incompatibil cu fragilitatea intrinsecă a umanului; 3. nu se situează într-o tradiție, într-o evoluție firească a formelor politice; este creat pentru a reforma, a nega și a institui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și în special o figură umană, o figură făcută de mâna omului, este o necuviință și o blasfemie. (Besançon 27)43. Iată un dublu atac iconoclast - grec și vetero-testamentar − asupra reprezentării divinității, cu motivații contextuale diferite; tendința iconoclastă fusese deja contrazisă de Aristotel și de stoici, care "acceptau o interpretare morală a imaginilor, astfel încât doctrina lor nu se opunea religiei civice și nici manifestărilor sale plastice" (Besançon 7). Viziunea stoică asupra artei și, implicit, asupra imaginii se nuanțase deja în cazul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de la libertate la necesitate? Un scriitor "se naște" ceea ce este, pesimist ori optimist, cerebral ori pasional, iar mediul îl "selectează" după aspirațiile sale. Dacă un pesimist apare într-o epocă deprimată, el e selectat numaidecât și devine reputat. Dacă însă contrazice aspirațiile vremii, este respins. Însă un scriitor mare e atât de complex încît orice epocă va găsi în el o latură selectabilă. Un astfel de scriitor are o soartă "plină de peripeții". Este un fel de a spune că artistul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se disting clar trei momente: împietrirea de tagmă, simplitatea omului mediocru și micul gest individual. Colonelul din A căzut Turtucaia!... simbolizează un fel posibil de adaptare, care constă în a evita orice inițiativă: "bine cu toată lumea, asculta pe toți, nu contrazicea pe nimeni și mai ales nu da nici un ordin". Anchilozați de rutină, lipsiți de privire asupra universului, cazonii ridică niște meschine îndemînări de instrucție la rangul de izbânzi ale spiritului. Asta le dă o îngîmfare naivă, care cade în cursă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Eliade, pentru că acesta vrea să schimbe limba, s-o readucă la limba "vorbită de oamenii lui Traian". Nu mai citez și alte locuri, ca prefața de la Poeziile sale din 1836 etc..., unde vom găsi și alte propuneri care se contrazic, și între sine, și cu cele citate până aici. Așadar, Asachi a îmbrățișat, în același timp, toate curentele și nici unul. Cel mult constatăm că două lucruri - deși combătute prin altele - revin mai des sub pana lui Asachi: limba bisericească și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]