6,268 matches
-
imagineze și aproape că îi putu vedea ghemuiți în spatele mitralierelor și al puștilor, apărați de lăzi și de mașini, încordați și îngroziți, gata să apese pe trăgaci. Trebuie că le e mai frică decât nouă... Nu primi răspuns. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, nu mai era lângă el. Dispăruse, înghițit parcă de selvă și se simți mai singur decât oricând. Căută de jur-împrejur, dar nu găsi decât întuneric. Îi veni să o ia la goană și să nu se mai oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi arătă o colibă izolată. Ajunse până acolo. Era mică, ocupată doar de un hamac în care dormea un băiat scheletic. Într-un colț, ardea o afumătoare din care răbufnea un parfum dens ce se agăța de gâtlej. José Correcaminos, „curierul lui Dumnezeu“, stătea pe vine lângă Xudura, fără să-și ia ochii de la cel ce zăcea. — Ce se întâmplă? Indianul își ridică privirea: — Huayahuasca i-a arătat viitorul nostru. — Ce a spus? José mișcă hamacul. Băiatul deschise niște ochi injectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că doctorul Forester?... Doctorul Forester nu-i decît o victimă - desigur, o victimă periculoasă, dar nu principalul vinovat. E una decît uneltele folosite, unul dintre cei atrași prin șantaj... Asta nu-nseamnă, firește, că n-ar putea fi tocmai el curierul. Dacă e, Înseamnă c-avem noroc. N-a avut cum s-o șteargă... afară doar de cazul cînd poliția asta locală... Umbra pesimismului coborî din nou asupra lui. — Poate c-a transmis altcuiva filmul... — Nu-i chiar atît de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe jumătate convingător. Ce era Învățământul, ce era cunoașterea, dacă nu o interminabilă bătaie de cap? A doua zi, găsi În cutia poștală catalogul de la 3 Suisses (toamnă-iarnă). Volumul gros și cartonat nu purta nici o adresă; fusese adus de un curier? Ca vechi client al comerțului prin corespondență, se obișnuise cu aceste mici atenții, dovezi ale unei fidelități reciproce. Hotărât lucru, vara trecea, strategiile comerciale anunțau toamna; cerul rămânea totuși superb, În fond era abia Începutul lui iulie. Tânăr fiind, Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
banii de buzunar trebuie economisiți (dacă‑i pe‑așa, părinții ar putea să nici nu‑i mai dea bani), ești nevoit să cerșești bani de blugi de la bunica sau de la sus‑numita mătușă și să prestezi în schimb servicii de curier, care‑ți subminează demnitatea personală și te împing pur și simplu către tâlhărie, fiindcă n‑ai încotro. Nici acum Rainer n‑are încotro și trebuie, trebuie să asculte cum țipă Anna: mai, mai, mai, oh da, așa‑i bine, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a V-a, 2007, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (2009 ; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010), Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011) și Captivi (ed. a II-a, 2011). Partea întâi Simona Vorbește repede, poticnit. Voce ridicată, instabilă. De parcă ar vorbi tuturor, oricui. Sau mai curând nimănui, doar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nerăbdarea bărbaților la ora de prânz. În seria de autor „Norman Manea“ au apărut: Întoarcerea huliganului Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow - Un proiect Words & Images Vorbind pietrei Atrium Variante la un autoportret Vizuina Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian Plicul negru Anii de ucenicie ai lui August Prostul Fericirea obligatorie Captivi în pregătire: Zilele și jocul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
portar la un depozit dărăpănat, la o clădire cu birouri sau la un bloc cu apartamente ieftine, socru de polițist, văr de-a șaptea spiță cu sergentul de circă, unchi al unei neveste de turnător, ușier pensionar, supraveghetor de birou, curier sau Însoțitor al unui politician irlandez, dresat să voteze conștiincios cu „băieții“ În ziua alegerilor și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca să-i dea timp suficient lui Satan să sară de bucurie într-un picior și să telegrafieze urgent Dumnezeului ceresc toată tărășenia (cică a telegrafiat doar câteva cuvinte și anume: „Șefu', cu pariul ai dat de dracu'. Urgent totuși, printrun curier drăcesc i-a comunicat mai pe larg. „Ai pierdut pariul, oricât ești tu de Dumnezeu. Pune ambrozia la rece, ca s-o facem lată când trec pe acolo. Semnat, al tău prieten pentru totdeauna, Satan). Apoi în carte, de naiba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ce sat am văzut asta!) În fond, sensul primar al cuvântului anvelopă vine de la a acoperi, a Împacheta, a Înveli, a ascunde, a Îmbrobodi etc. Anvelopa este un produs secundar al mașinii și nu un accesoriu al ei. * ...Să fii curier la Direcția Intendenței e mare lucru, tovarășe director. Păi, dumneavoastră știți ce bani Învârteam eu În timpul războiului? Unitatea noastră s-a aflat tot timpul În sudul Dobrogei și a produs ceapă de arbagic, roșii, vinete, usturoi, tot ce era zarzavat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și a unui grajd lung și a unui canal? Se ridică-n capul oaselor. Își lăsă picioarele jos cu grijă. Îi amorțeau de fiecare dată când le ținea Întinse prea mult. Răspunse privirilor adjutantului, ale telegrafiștilor și ale celor doi curieri și-și puse pe cap casca acoperită cu pânză. — Regret absența ciocolatei, a ilustratelor și a țigărilor, spuse. Port totuși uniforma. Maiorul se-ntoarce imediat, spuse adjutantul. În acea armată, adjutantul nu este delegat de o comisie. Uniforma nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aminti În momentul de față. Încerc să mi-l amintesc, dar nu pot. Aproape că-l aud, dar atunci dispare. O să mă iertați dacă Întrerup aici conversația noastră. — Du-te și caută-l pe maior, Îi spuse adjutantul unuia dintre curieri. Observ că ați fost rănit, Îi spuse apoi lui Nick. În mai multe locuri. Dacă vă interesează cicatricile, pot să vă arăt câteva foarte interesante, dar aș prefera să vorbesc despre cosași. De fapt, despre ce numim noi cosași - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fapt lăcuste. Aceste insecte au jucat un rol foarte important Într-un anumit moment al vieții mele. S-ar putea să vă intereseze și vă puteți uita la uniformă cât timp vorbesc. Adjutantul Îi făcu un semn cu mâna celuilalt curier să se ducă și el după maior. — Fixați-vă privirile pe uniformă. Știți, e făcută de Spagnolini. Puteți să vă uitați și voi, le spuse telegrafiștilor. Nu pot spune că am vreun grad. Servim consulatul american aici. Nu-i nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Domnilor, trebuie fie să guvernați - fie să fiți guvernați. Asta a fost tot, domnilor. O zi bună. Își scoase casca acoperită cu pânză, o puse la loc și, poticnindu-se, ieși pe ușa joasă a adăpostului. Para, Împreună cu cei doi curieri, venea pe drumul desfundat. Soarele era foarte fierbinte, și Nick Își scoase casca. — Tre’ să existe vreun sistem ca să poți uda chestiile astea, spuse. O s-o ud În râu. — Nicolo! Îl strigă Paravicini. Nicolo, un’ te duci? — Nu tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
drum. Stai liniștit. O să fiu bine un timp. Mi-a venit una atunci, da’ a fost lejeră. Încep să fie tot mai lejere. Acum pot să-mi dau seama când Îmi vin pentru că vorbesc atât de mult. — O să trimit un curier cu tine. — Aș prefera să nu. Știu drumul. — O să te-ntorci curând? — Sigur. Dă-mi voie să trimit... Nu. În semn de Încredere. — Ei, bine, ciao atunci. — Ciao, spuse Nick. Porni pe drumul desfundat spre locul În care-și lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
om o fi comandantul diviziei și ce grad are? Am ajuns, domnule locotenent. Se aflau în fața unui bordei bine făcut, cu sentinelă la intrare. Ușa însă nu ședea închisă nici o clipă. Mereu intrau și ieșeau ofițeri de diferite grade sau curieri plini de colb și asudați. Au intrat într-o încăpere unde era o mișcare ca într-un stup de albine. Așteaptă aici până raportez domnului colonel că te-am adus. Locotenentul a rămas stingher în atâta forfotă, mai ales datorită
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aștept aici. Locotenentul Făgurel și-a împărțit grupa în două. Un grup, sub comanda sergentului, va pleca urmând marginea lanului de porumb din fața lor și având ca punct de oprire fântâna cu cumpănă din față. Orice observă va comunica prin curier. După plecarea sergentului, locotenentul l-a făcut atent pe Toaibă: Toadere! Nu iei binoclul de la ochi decât atunci când cazi de oboseală. Locul ți-l va lua Trestie. Restul se odihnesc. Orice mișcare mi-o raportezi! Toaibă și-a ales un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
te anunț în legătură cu înfrângerea noastră. — Și Otho ce face? — Eu am plecat imediat după terminarea luptei... Nu știu nimic despre împărat. — Știu eu, se auzi glasul molcom al Calviei. Se îndrepta spre ei, urmată de un numid asudat. — El este curierul meu. L-am trimis noaptea trecută la Cremona, să afle cum s-a încheiat lupta dintre vitellieni și othonieni. A sosit chiar acum. Numidul făcu un pas în față și își privi stăpâna cu ochii săi adânci, negri. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așezat într-un copac și-a stat cu ciocul întors către Brixellum, unde se găsea împăratul Otho. În timp ce vorbea, numidul deschidea larg ochii, impresionat de o asemenea minune. Calvia Crispinilla îl privi pe Antonius. — Eu însămi i-am învățat pe curierii mei numizi să privească, să asculte și să înțeleagă, zise, ducându-și degetul la tâmplă. I-am învățat limba noastră. Sunt cei mai rapizi, cei mai inteligenți, cei mai demni de încredere. Îi făcu semn curierului să continue. Gâfâind, numidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
i-am învățat pe curierii mei numizi să privească, să asculte și să înțeleagă, zise, ducându-și degetul la tâmplă. I-am învățat limba noastră. Sunt cei mai rapizi, cei mai inteligenți, cei mai demni de încredere. Îi făcu semn curierului să continue. Gâfâind, numidul se apropie de ei. — Când a aflat despre înfrângere, împăratul Otho le-a ținut un discurs soldaților săi care supraviețuiseră. A zis că nu vrea să se încăpățâneze să rămână în fruntea Imperiului dacă asta pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ordinea constituită... dar eu nu recunosc în omul acela vrednic de dispreț nici o calitate de comandant. Noi suntem singurii care vrem să luptăm împotriva lui Vitellius? — Îi voi atrage de partea noastră pe guvernatorii din Maesia, Pannonia, Dacia... Voi trimite curieri la Vespasianus, în Judaea, la Tiberius, în Aegyptus, și la Mucianus, în Syria. Antonius își sprijini bărbia în pumn. Stătu o vreme pe gânduri, apoi spuse: Voi căuta aliați pretutindeni. În ce mă privește, azi începe războiul împotriva lui Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din Judaea. Te referi la Vespasianus? — Nenumăratele minuni petrecute în viața lui mă fac să cred că va ajunge împărat. Oracolul zeului Carmelus din Judaea i-a prezis lui Vespasianus că toate proiectele lui se vor realiza. Mai mult, astă-noapte, curierul meu nubian mi-a povestit că, la un moment dat, pe câmpul de luptă de la Bedriacum s-au văzut două acvile care se războiau între ele. Cea care a învins a fost însă alungată de o a treia, venită dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de injuriile rezervate celor înaintați în ani. La romani nu e ca la germani, unde bătrânii sunt tratați cu respect. În ținutul italic contează doar puterea banului. Cu puțin înainte de apusul soarelui sosi de la Roma încă unul dintre cei patru curieri numizi ai Calviei. Povesti că mulțimea ce sărbătorea în teatre ultima zi de Ceriales fusese anunțată despre moartea lui Otho și victoria lui Valens și a lui Caecina. Spuse că Flavius Sabinus, fratele lui Vespasianus și prefectul orașului, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Îi făcu semn băiatului care intrase cu o tavă să așeze pe masă vasele de lemn. Mâncarea era simplă: bobi, varză și brânză de capră. Antonius așteptă să iasă băiatul și continuă: — Prin urmare, ai fost informat. Și tu ai curieri numizi mai repezi ca vântul, care îți spun tot ce se întâmplă în lume? întrebă ironic. Proculus zâmbi. Se ridică și luă de pe o măsuță o carafă cu vin și două cupe. Le umplu și-i întinse una lui Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
numizi mai repezi ca vântul, care îți spun tot ce se întâmplă în lume? întrebă ironic. Proculus zâmbi. Se ridică și luă de pe o măsuță o carafă cu vin și două cupe. Le umplu și-i întinse una lui Antonius. — Curieri numizi? Las asemenea lucruri rafinate pe seama romanilor. Există și alți mesageri. Te referi la spiritele aflate în slujba ta? Știu că, prin magie, poți face și asta. Proculus surâse din nou. — Antonius, nu te mânia pe mine, zise cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]