7,752 matches
-
S-a propus Sewerané, numele unei seminții slavo bulgare și a uneia ruse, atestată de letopisețele rusești, sub formele Séverŭ, Sévero, Sĕverjane, Sĕverjany, Sĕvereny. Tribul slavo bulgar nu este însă atestat, cel rusesc nu avea cum să dea numele de la depărtare, iar evoluția de la formele din letopisețele rusești nu putea duce la Severin. Pare a fi mai plauzibilă proveniența de la un antroponim de tipul lui Vivor sau Vihor > Bihor (vezi rom. Crivăț, Furtună, Vîntu), anume Sĕvery > sl. sĕverŭ „nord“ (cf. bg
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
variantele: Nazwod, Nazowd, Nazod, Nazad, Naszod, Nszo, Naszeud, Neszeud, Năsăud, Nuszendorf, Nuszdorf. În maghiară i se zice Naszód, iar sașii îl numesc Nassendraf, Nosndref, Nîessndorf, Nuszendorf, Nussdorf. Locuitorii își spun năsăudeni și nosodeni. În opera lui Ptolemeu este atestat, la depărtare de teritoriile noastre, un Nasaudum de origine pelasgă, pe care unii au crezut că-l pot asocia cu Năsăudul nostru (evoluția fonetică normală ar fi dus, de fapt, la formele Năsaud sau Năsad). Unii năsăudeni au auzit (nu se știe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
însărcinată și i-a născut o fetiță, care acum tocmai împlinise cinci ani. Erau în mașină și veneau toți trei dintr-o vizită. Afară ploua, nu foarte tare, dar erau descărcări electrice, fulgere, cu o frecvență foarte mare. Undeva, în depărtare, pe cer, se distingea un nor în formă liniară. Era o pâclă și un miros în atmosferă pe care nu puteai să le asociezi nici cu fum, nici cu miros de gaz metan, nici cu cauciuc ars. Un miros cu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
nu contrazic în sine acceptarea unei luminozități specifice a culorilor. Metoda utilizată era cea a transformărilor minimale, care oferă posibilitatea comparării deosebirilor foarte mici de stimulare (care erau înregistrate cu atenție). Procedura de cercetare era următoarea: pe o masă, la depărtare de 2 metri de privirea observatorilor, erau amplasate două discuri care trebuiau comparate. Unul dintre acestea este prevăzut cu o paletă a culorilor de cercetat în privința luminozității, la care, după împrejurări, sunt adăugate anumite sectoare de alb și negru. Acest
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
a provoca local și temporar iluminări constante. Oferim o mostră a meticulozității în notare a doctorandului Eduard Gruber. Acest tabel se referă la: Cercetarea de control pentru verde=50o luminozitate și saturație schimbătoare. Adăugire de alb. Observator: domnul doctor Cohn. Depărtarea ochilor de discul de comparare 2 metri (Gruber, 1894, p. 434). În prima coloană sunt acele cercetări care apar ca fiind mai puțin de încredre, prevăzute cu un *. Coloana a 2-a cuprinde numărul curent al cercetării (încercării). În coloana
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
și a descins în stradă, în lumea târgoveață, de unde a ajuns să lase urme chiar și în bucătăria țărănească, mult mai conservatoare (și, mai ales, atât de săracă, încât acestei influențe i-au lipsit multă vreme ingredientele necesare răspândirii sale). Depărtarea de influența culinară turcească nu s-a produs chiar atât de repede precum am fi tentați să credem urmărind viteza cu care s-a modificat - adică s-a occidentalizat - viața publică și privată din Principate în prima jumătate a secolului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
băștinașilor, care să poată găsi zilnic mâncările cu care sunt deprinși, gătite de mână de meșter.“ Admirabilă frază, îndemn valabil și (sau mai ales) astăzi, cu condiția ca prin sintagma „gătite de mână de meșter“ să înțelegem creativitatea chef ului, depărtarea sa inteligentă de tradiție, pentru ca aceasta din urmă să nu se piardă în monotonie. Adică oricât de deprins ar fi băștinașul cu o tuslama, un „meșter“ (termenul e cam prea tehnicist...) culinar ar trebui să-i ofere noi și noi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în grădina Luxemburg, 1970). Visul nu se anunță printr-o pancartă: Vis. Ceea ce caracterizează visul este tocmai puternicul sentiment de realitate ce se degajă din el, cu, numai, în depărtare, în plus, jena surdă pe care o procură "nu-i posibil"-ul devenit normal. Să iei lucrurile din interior, înseamnă tocmai să dai această impresie de realitate a visului, iar pentru comediant, să se introducă acolo pe el însuși." 1
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cochetărie pe o pajiște plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Alături se află Fefeleiul, ilustru pentru vechimea lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nopți, neostenită, o îndeamnă pe tânăra femeie..., „haidi, fata mami‟, ...înc‟ olecuță, înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
repezi afară. Bătrâna moașă i-a spus ceva, în câteva rânduri, dar el n-a auzit-o. La marginea pădurii, lupii, mari și suri ca argintul, stăteau pe coadă, asemeni câinilor, cu botul întins la cer și urlau, urlau trimițând depărtărilor mesajul lor. - Aha, v-ați întors! v‟arăt eu vouă! murmură pădurarul, orbit de furie și ridică arma... Dar, la un semnal, parcă, toți se ridicară, și se făcură nevăzuți în inima pădurii. Cu arma întinsă, pădurarul mai apucă, doar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se întorcea acasă de la Fălciu cu sania. Era pe înserat. Ion, bărbatul Domnicăi, mâna caii; doi armăsari negri ca păcatul și focoși de parcă erau ținuți numai cu jăratec. Deodată, un ăuit valurit pe pale de vânt, răsuna de undeva din depărtare, semn că lupii urlau în fugă. Cei doi, Anton și Ion, vânători încercați, își simțiră părul pe cap umezit la rădăcină... - Ne-au luat urma! murmură Anton cu glasul schimbat, și strânse pușca în mâini. Ion fu de aceeași părere
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aparte de a te privi că nu-l mai puteai uita. Când trăia Lina, baba lui, - de multe ori, acolo, în ceardac, îi prindea cântatul cocoșilor, lângă dereg, - uitându-se la cerul acela înalt și plin de stele, ale cărui depărtare îi întrista și îi liniștea, deopotrivă. Acum singur, tot în acel loc din ceardac, tăcea și privea cu ochii lui spălăciți și buni în depărtări, cuprins de un simțământ de sfârșeală... poate, poate o vede pe baba lui, pe blânda
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cocoșilor, lângă dereg, - uitându-se la cerul acela înalt și plin de stele, ale cărui depărtare îi întrista și îi liniștea, deopotrivă. Acum singur, tot în acel loc din ceardac, tăcea și privea cu ochii lui spălăciți și buni în depărtări, cuprins de un simțământ de sfârșeală... poate, poate o vede pe baba lui, pe blânda lui Lina pe undeva, printre stele... - Lina era firavă, ca o trestie, murmura bătrânul printre lacrimi, copilăroasă ca laptele dulce și sărată ca lacrimile!.. Demult
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și să-i mâne spre apus... Noi, cu ochii ațintiți la vânzoleala de pe cer, am uitat de fortărețe și de turci. De departe, ca din adâncurile pământului, se auzea din când în când, câte un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai vedea la doi pași împrejur. Ne uitam cu ochii țintă, acolo, unde ar fi trebuit să fie fortărețele, dar, în bezna nopții, nu le deslușeam. De jur împrejur întunericul era negru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese, sfâșiau bolta... și, dintr-o dată perdeaua de ploaie năvăli pe vale, umplând-o de ropote. Fulger după fulger spintecă tăria cerului, și tunetele, întâlnindu-se, umpleau depărtările. Ploaia răpăitoare cădea nestăvilită și vijelioasă, iar zidurile Griviței stăteau ca îmbrobodite în ceață. La lumina fulgerului meterezele fortăreței păreau vedenii înfricoșătoare pe cer. Turcii, pe lângă avantajul de a fi în apărare, aveau față de noi o artilerie modernă, tunuri Krupp
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dealului apăru o flacără... o flacără ca un fum albastru-verzui. Pentru o clipă, am rămas fără suflare... dar, spre norocul meu, peste puțin...veni un fel de revărsat de zori, la început nelămurit, apoi mai luminos și mai limpede. În depărtare, dinspre Valea Horincei, se auzeau cucoșii pentru a treia oara... și, ca prin minune pălălaia albastru-verzuie s-a stins fără urmă, așa... deodată, ca și cum nici n-ar fi fost. Inima îmi bătea în piept nebunește. ...Comoara, ca toate comorile, era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ierarh Nicolae.. Era sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori grei începură să alunece pe cer întunecându-l. În depărtare, se vedea creasta dealului Ciomaga, sură, îngemănată cu cerul, iar pădurea, ca o uriașă pată întunecată. De după creastă răsare luna... - Ce zici Antoane, vom avea noroc în noaptea asta?!... întrebă moșierul de Fălciu, Grigore Șipoteanu, despre „pândă“. - Dă, cucoani Griguță
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar... Urletul venea de sus din dreapta, dinspre creasta Ciomaga, iar ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze, se trezesc de sub pânza de zăpadă spulberată de vânt, stârnit nebunește de ăuitul lui. Se făcu din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și aceasta datorită vicleniei. Omul, uneori, știe mai puține lucruri despre purtările lupului, decât știe lupul despre obiceiurile omului. Acum stăteau și așteptau... poate așteptau o greșeală a omului. Ei stăpâneau lumea, cu ochii lor ageri, cât sfredeleau în noapte depărtările. Urlau... urlau, urletele lor păreau rugăciuni la luna care-i încălzea cu razele ei reci. Pădurarul îi privea cu bucurie în ochi... nici un mușchi nu i se clintea pe față. Și moșierul îi urmărea cu admirație dar și cu teamă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se așternu peste tot... - Ne vor lua urma, după miros și ne vor ataca! zise moșierul îngrijorat. - Nu!... zise calm pădurarul și băgă degetul în gură și‟l
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai credincioasă ca omul! gândi cu voce tare bătrânul Toma. Cu nervii întinși sa plesnească, cu arma în mână, Anton îeși în ceardac și slobozi câteva focuri în văzduh, spre lizieră. Bubuiturile înmmlțite de ecoul codrilor, în tăcerea nopții înfiorară depărtările. Dar Suru, sub clar de lună, nici nu se clinti... rămase încremenit ca o stană, de piatră. - Du-te Surule... du-te departe... cât mai departe, Surule... du-te!.. Se auzea Anuca strigând, din casă, printre lacrimi. De parcă ar fi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai tare și prelung, apoi, mai încet, tot mai încet, ăuind, până se pierdu în depărtare. Setea de sânge îi deveni mare. Suru, totuși, era o fiară, un animal de pradă care se hrănea din carnea ființelor vii, supraviețuind într-un mediu dușmănos, unde numai cei mai puternici pot supraviețui. Se lăsă noaptea și luna plină
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
carnea ființelor vii, supraviețuind într-un mediu dușmănos, unde numai cei mai puternici pot supraviețui. Se lăsă noaptea și luna plină se ridică, tot mai sus deasupra codrului, luminând priveliștea și scăldând-o într-o aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent argintiu în poiana scăldată de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ceața dimineții... cum ieșea fumul din hogeag... Așa, neclintit, stătea ore în șir. Se lăsă noaptea și luna plină se ridica tot mai sus, deasupra codrului. Odată cu cădearea nopții, Suru rătăcea și jelea după Anuca și ceilalți... De undeva din depărtări se auzi un urlet... Un urlet stins, dar pătrunzător, urmat de un cor de urlete asemnătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul poienii și ascultă. Era chemarea... chemarea pe mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]