27,244 matches
-
cuvânt / rost să fac de semințe.” (L. Blaga) „Eu îl sfătuisem să aducă și un proiect de buget lunar, pe care să mi-l arate mie mai întâi...” (C. Petrescu) În legătură cu această sferă semantică a verbului regent, primul complement, al destinatarului acțiunii verbale, se realizează prin termeni trimițând spre un obiect animat din realitatea extralingvistică, de regulă, o ființă umană. Celălalt complement, expresie a conținutului actului locuțional, se realizează prin termeni (mai frecvent, prin propoziții) al căror plan semantic reflectă o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
colindam cu pași de plumb într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn.” (L. Blaga, 52) • a obiectului-rezultat al acțiunii verbului: „Dacă nu pleca, n-aș fi ajuns, poate, să transform gara în confesional.” (O. Paler, Viața, 46) • a destinatarului („beneficiarului”) acțiunii verbale: „Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.” (L. Blaga, 88) Cele trei coordonate prezintă diferite nuanțări semantice, determinate de conținutul lexical al regentului, de conținutul lexical al termenului (termenilor) prin care se realizează complementul indirect și/sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o anumită reacție din partea subiectului vorbitor: „Halal de Piscupescu! zic în gândul meu.” (I.L. Caragiale, III, 256) • „obiectul” pasiv al acțiunii exprimată de planul semantic al interjecției: „Eu atunci haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească pasărea.” (I. Creangă, 37) • destinatarul obiectului exprimat prin complement direct: „- Harap Alb, pentru că ești așa de bun (...), na-ți aripa asta, și când îi avea vrodată nevoie de mine, aprinde-o...” (I. Creangă, 224) Când determină un adjectiv, complementul indirect îi orientează sfera semantică pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un album de pictură naivă.” Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" 1. Flexiunea este orientată doar de principiul recțiunii. Este modalitatea cea mai frecventă în dezvoltarea și marcarea identității complementului indirect, simplu sau multiplu (infrapropozițional), expresie mai ales a destinatarului acțiunii verbale (în diferitele sale variante, determinate lexical) sau a „subiectului” unei stări psihice sau fizice. Regentul impune termenului-complement indirect cazul dativ, marcat prin: • dezinență (sau articol, când dezinența nu e relevantă): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicare lingvistică • sau se intersectează planuri opuse. a. Când termenii se situează în același plan, obiectiv, al comunicării, relația de incidență dezvoltă două variante: 1. Enunțul de bază, primar, este expresie a obiectului enunțării iar enunțul secund, expresie a implicării destinatarului în actul lingvistic. Termenul secund se realizează prin: • vocative 63: „Ghiță, Ghiță, ce-am aflat? Ce ați făcut?” (I.L. Caragiale, I, 206), „Fraților, mi s-a făcut o imputare și sunt mândru de aceasta!” (I.L. Caragiale, I, 275) • interjecții: „Ia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 7.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poștala, ea va fi transmisă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) și se consideră primită de destinatar la data menționată de oficiul poștal primitor pe această confirmare. 7.3. Dacă confirmarea se trimite prin telex sau telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare dupa cea în care a fost expediată. 7.4. Notificările verbale nu
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
protecție a icoanei cu argint, sau cu un metal mai puțin pretențios, în general aramă argintată sau aurită. Prin toate acestea se proceda la o acoperire aproape totală a imaginii pictate lăsând vizibile doar chipul și mâinile. Apoi după dorința destinatarului se mai aplicau ornamente, perle, sau alte pietre prețioase, toate acestea dimi‑ nuând într‑un fel importanța sacră a figurii sau a scenei reprezentate, pentru a da valoare ornamentelor care dau impresia că sunt obiect de cult: o atare în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
protecție a icoanei cu argint, sau cu un metal mai puțin pretențios, în general aramă argintată sau aurită. Prin toate acestea se proceda la o acoperire aproape totală a imaginii pictate lăsând vizibile doar chipul și mâinile. Apoi după dorința destinatarului se mai aplicau ornamente, perle, sau alte pietre prețioase, toate acestea dimi‑ nuând într‑un fel importanța sacră a figurii sau a scenei reprezentate, pentru a da valoare ornamentelor care dau impresia că sunt obiect de cult: o atare în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Lumea de Dincolo. Problema esteticii folclorului a constituit subiectul a numeroase dispute teoretice. Ovidiu Bârlea, încercând să definească principalele orientări a concluzionat: „încercarea de a se apropia de jaloanele esteticii folclorice, adică de a urmări ecoul mesajului folcloric în emotivitatea destinatarului popular sau aceea, preconizata de mulțimea criticilor si istoricilor literari, de a se substitui fără nici o rezervă destinatarului folcloric. Este oare îndreptățită o atare substituire? Anticipăm răspunsul că ea e îngăduită numai pentru cel ce vrea să aprecieze folclorul la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
principalele orientări a concluzionat: „încercarea de a se apropia de jaloanele esteticii folclorice, adică de a urmări ecoul mesajului folcloric în emotivitatea destinatarului popular sau aceea, preconizata de mulțimea criticilor si istoricilor literari, de a se substitui fără nici o rezervă destinatarului folcloric. Este oare îndreptățită o atare substituire? Anticipăm răspunsul că ea e îngăduită numai pentru cel ce vrea să aprecieze folclorul la fel ca pe orice creație cultă, după aceleași criterii fără nici o îngăduire sau alte circumstanțe atenuante”<ref id
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Tot în ghidul intitulat Învățarea activă 275 se mai menționează și faptul că metodele active implică o comunicare ale cărei elemente sînt: - Emițătorul: cel care gestionează posibilitățile mediului educațional, facilitează activitatea, intervine în situații dificile, cooperează cu subiectul în activitate; - Destinatarul, agentul activ al învățării: cel care posedă toate resursele necesare unei experiențe de învățare, capacitate de decizie, inițiativă, autonomie, angajare activă în propria formare; este liber, creator, încrezător în capacitățile proprii, învață ceea ce-l interesează; participă la alegerea activităților, a
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
mărfi ca etalon și marfă universală, va fi unul firesc. Specific acestei forme de troc era existența unui raport de schimb, al unui "curs de schimb"280 al unei mărfi în raport cu oricare altă marfă. Schimbul nu se mai produce întâmplător, destinatarii diferitelor mărfuri căutându-se reciproc în funcție de marfa pe care o dețineau și de marfa pe care o doreau. Se presupune, din această cauză, a nevoii de informare, că spațiul geografic pentru care un sistem de cursuri de schimb avea valabilitate
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ceea ce strămoșii noștri au practicat cu mii de ani în urmă. Darul are și azi același caracter magic, de afirmare a ființei, de determinare și de păstrare a identității în comunitate, de afirmate sau recunoaștere a superiorității, de obligare a destinatarului și de punere a sa într-o situație de dependență individuală sau familială. Omul social dăruiește și primește darul, iar cel care nu face asta este un "sociopat". Epopeea darului are nuanțe aparte în ceea ce-i privește pe rromii bogați
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
că este acea parte a averii aflată în formă lichidă, sau transformabilă sub formă lichidă, într-un timp și cu costuri zero, care să nu afecteze ciclul economic de vânzare - cumpărare sau stingere de creanțe în care se află prins destinatarul său. Banii nu sunt și nu au fost niciodată o "convenție socială". Spun asta deoarece înainte de apariția organizării sociale (statul), banii au fost mărfuri căutate și prețuite într-un areal, deci ceva cât se poate de palpabil și de real
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
monedei din hârtie. Dacă în cazul metalului monetar încrederea era dată de corespondența dintre cantitatea și puritatea metalului monetar declarată ca cea reală, în cazul monedei din hârtie încrederea este garantată de către emitent. Moneda din hârtie poate circula doar dacă destinatarul său are încredere deplină în emitent. Practic, "circulația banilor de hârtie nu este fezabilă fără sprijinul statului"769. De asemenea, autorul citat subliniază: "Încrederea în proprietățile abstracte ale banilor înseamnă prin extensie încrederea în agențiile responsabile de administrarea monetară"770
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și 3 permit aprofundarea acestor observații. Schema 3 Genericitatea (N3) acestui text este complexă: este vorba în primul rînd despre o scrisoare deschisă, gen jurnalistic de opinie care adoptă în planul textului modelul scrisorii cu adresă dublă: directă, către un destinatar numit, și indirectă, către cititorii ziarului. Dar scrisoarea apare pe prima pagină, practică neobișnuită, ceea ce-i dă un statut de editorial; pe de altă parte, ea are toate caracteristicile genurilor retorice judiciare (a acuza / a apăra) și epidictice (Zola aduce
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
condamnării lui Alfred Dreyfus. Contextul juridic al legii presei din iulie 1881, alegerea unui suport de presă și locul pe prima pagină a unei ediții speciale, data publicării (la două zile după achitarea lui Esterhazy), celebritatea autorului și a falsului destinatar Felix Faure, dau întreg sensul, forța și eficacitatea potențială articolului "Acuz...!" Orice acțiune de limbaj se înscrie, după cum vedem, într-un sector dat al spațiului social care trebuie gîndit ca o formațiune sociodiscursivă, ca un loc social asociat unei limbi
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu corespund criteriilor sintactice, ci țin de mărcile și instrucțiunile relaționale cu incidență pe o distanță mai scurtă sau mai lungă. Aceste conexiuni textuale au două proprietăți esențiale: • "Se bazează pe ocurența mărcilor instrucționale cu funcția convențională de a semnala destinatarului că o anumită unitate trebuie să fie înțeleasă în cadrul relației pe care o întreține cu o unitate sau alta." (Charolles 1993: 311) • "Sînt capabile să funcționeze pe distanță lungă și nu intră în scheme prestabilite, fapt care face ca discursul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Conotațiile euforice pe care le vehiculează cele trei adjective din primele două rînduri (enunțuri descriptive) orientează argumentativ cititorul în direcția dorinței de a se duce într-un asemenea loc. Predicatul verbal final generalizant Are totul ca să placă face implicit loc destinatarului: Are totul ca să [vă] placă sau să placă [tuturor]. ORarg [C1] apare astfel la finalul frazei tipografice, pe baza derivării unei valori ilocuționare [C2] de recomandare care dă descrierii sensul ei în discurs (în interacțiunea ziarului cu cititorii săi). ORarg
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
enunțătorul a ales s-o desprindă din ea: Nu s-a terminat între noi" (e1) și deci " Nu ai nici un motiv să mă părăsești". Îl putem considera pe din moment ce drept un conector polifonic care lasă să se audă vocea (PdV) destinatarului vizat de argumentație. Simplificînd, vom reține patru categorii de conectori: • Conectori argumentativi, sau mărci ale argumentului: deoarece, din moment ce, căci, într-adevăr, cum, chiar, de altfel etc. Cu valoare de justificare și explicare: T46 Pentru torturi și nugale fusese chemat anume
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
meargă undeva sau să asiste la ceva [...]; mai mult, prin invitație, se presupune în general [...] că lucrul la care-l poftești pe alocutar este benefic pentru el. (1988: 183) Așadar acest act directiv se deschide spre acțiunea de deliberare a destinatarului: lui îi revine decizia de a accepta sau nu să dea curs "invitației". Oratorul se mulțumește să-i propună să aleagă ce crede el că este mai bine pentru sine și pentru Națiune. Întregul gen discursiv al afișului ține de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de cei doi determinați posesivi țelul MEU, singurul MEU țel din e9. Referința la persoana întîi este dată apoi de semnătura afișului. Textul se încheie cu un act expresiv care urmează după cele două enunțuri marcate de unirea enunțătorului cu destinatarii ("toți francezii") în persoana întîi plural (patria NOASTRĂ, să luptĂM cu toții): e11 Asertiv: Patria noastră este în primejdie de moarte. e12 Directiv: Să luptăm cu toții pentru a o salva. e13 Expresiv: Trăiască Franța! Se vede limpede aici cum, într-un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o redefinire a asertivelor (despre care am vorbit la sfîrșitul cap. 3, § 5), la fel de valabilă pentru construcția lumilor textuale ficționale, cît și factuale. Dacă considerăm că scopul interactiv al enunțurilor asertive este să împărtășească o credință, să-l convingă pe destinatar de consistența unei reprezentări discursive (Rd), putem spune că un asertiv nu vizează atît să fie conform cu o stare dată a lumii reale (definiția clasică), cît să facă în așa fel încît lumea să fie văzută de destinatar conform cu credința
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
convingă pe destinatar de consistența unei reprezentări discursive (Rd), putem spune că un asertiv nu vizează atît să fie conform cu o stare dată a lumii reale (definiția clasică), cît să facă în așa fel încît lumea să fie văzută de destinatar conform cu credința emisă de locutorul-enunțător. J.-B. Grize numește acest fapt "modelarea mutuală a unei lumi comune prin mijlocirea unei acțiuni conjugate" (1993: 335). Aserțiunile narative, descriptive, argumentative și explicative factuale sau ficționale, mai degrabă construiesc reprezentări schematice ale lumii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la cotextul anterior ca la o dovadă a lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re)prezentativă și o valoare enunțiativă bine detaliată de A. Rabatel: [...] voici/voilà [iată/uite] are un rol aproape la fel de eficace ca și c'est [aceasta este], prezentînd
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]