6,089 matches
-
exclamă: aici erai, vierme?! El opuse o mică rezistență. Apoi cedă. Îl încătușară. Ieșiră cu el, însângerat la față, cum era. Cei doi copii, mărunței, se înghesuiseră între picioarele mamei, ca doi pisoi drăgălași. Trupa plecă. Încă nu se liniștise destul, biata Corina, când, la televizor, știrile de la acea oră începură cu exclamarea fetei, cu gură și cap frumos, de la microfon: vă prezentăm, dragi telespectatori, o știre de ultimă oră. Chiar acum, cu câteva minute în urmă,a fost prins, arestat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
toți, tot cu un fel de glumă: lasă, bre, că, și organismul ăla, reproducător, trebuie să se mai refacă, să-și mai întărească puterea de procreere. C-o fi fost așa, că n-o fi fost, nimeni nu poate preciza. Destul să vă spun, că, vreo alte șapte sau opt fătări, care au urmat, au fost la fel de bogate, ca și primele. și, Baba, și-a menținut, neștirbit, numele de eroină. Într-o zi, nepreaavând ce face, Ion Sandu a prins a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fi luat în seamă, este o dovadă a credinței în afirmația mea de mai sus.Cum a trecut prin valurile vieții, prin bine și prin rău, prin ușor și prin greu, nici măcar dânsa nu ar fi în stare să precizeze. Destul, să afăm, că, la etatea de 26 de ani instanțe, jurii dintre cele mai exigente au deliberat. În cadrul mult prea vestitelor concursuri de MIS, în cadrul confruntărilor directe cu lumea, cu publicul, cu judecătorii în ale frumuseții feminine, au ajuns la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tatuaje deosebite, care să-i stârnească Maianei cele mai ascunse dorințe, însă până acum nu obținuse decât câteva mâzgăleli, ce semănau cu mizeriile lăsate tocmai de muștele care îl făcuseră să aștepte atâta. Și, ca și cum asta n-ar fi fost destul, femeia pe care o adoră se distra cu altul. Se simțea teribil de nefericit, de aceea își caută consolarea printre stele, singurele capabile să i-o ofere. Dată fiind oră, calcula că în curând Tupá, Racul, avea să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi, tatăl lui Tapú, exprimă simțământul general: — Dar tu, care ești acum cârmuitorul nostru, ce crezi? — Eu sunt deja foarte bătrân, răspunse Hiro Tavaeárii. Sângele meu nu se mai aprinde așa ușor și oricum nu cred că voi mai trăi destul cât să apuc întoarcerea acestui vas, dacă e să se construiască. Clatină încă o dată din cap. Așadar, nu sunt eu cel care trebuie să hotărască, ci aceia care vor putea pune în aplicare aceste hotărâri. Treizeci de perechi de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar fi ars cu un tăciune aprins. Liniștește-te!... îi șopti prietenul lui. Totul o să fie bine. Nu ți-e frică? se miră. O s-avem timp destul să ne fie frică, răspunse el ironic. Deocamdată suntem în siguranță, la bordul celei mai rapide nave care există... Ai văzut cum zboară cu pânzele astea? Din ce-or fi făcute? Habar n-am, dar sunt de o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Aici, la tribord, ți-am indicat care va fi poziția exactă a insulei Bora Bora în funcție de Hartă de Stele pentru următoarele opt luni... Te simți în stare s-o interpretezi? — Bănuiesc că da, răspunse băiatul cu oarecare reținere. —Nu-i destul să bănuiești, răspunse cu severitate. Trebuie s-o știi așa cum știi numele Maianei, căci de astă depind viețile tuturor. Bătu de câteva ori cu degetul în punte. O să stai să studiezi până când o să-mi poți spune, fără ezitare, ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
elibereze din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și în același timp cu grijă să nu rupă una dintre puținele gute ce-i mai rămăseseră întregi. Când, în sfârșit, peștele se lăsă târât domol printre nuferii de lângă mal, intră în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înfrunte pe cei care, neputând să-și mai distrugă propriul pământ, vor să îl nimicească pe al nostru. — Se pare că dumneavoastră ați înțeles problema. — Să o înțelegi nu înseamnă să o rezolvi, prietene. — E primul pas. — Dar nu e destul. Nu. Nu e destul. Nu am nici puterea, nici capacitatea să înfrunt această amenințare. Înțelegeți-mă bine: eu pot fi un ajutor pentru dumneavoastră, niciodată o soluție. La urma urmelor, sunt membru al unui Cabinet și trebuie să mă supun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neputând să-și mai distrugă propriul pământ, vor să îl nimicească pe al nostru. — Se pare că dumneavoastră ați înțeles problema. — Să o înțelegi nu înseamnă să o rezolvi, prietene. — E primul pas. — Dar nu e destul. Nu. Nu e destul. Nu am nici puterea, nici capacitatea să înfrunt această amenințare. Înțelegeți-mă bine: eu pot fi un ajutor pentru dumneavoastră, niciodată o soluție. La urma urmelor, sunt membru al unui Cabinet și trebuie să mă supun hotărârilor majorității și ordinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-o ce vrea de la viață, pentru că voiam să înțeleg mai bine ce își dorește. Mi-a zis că o interesează profesia. Și altceva? am întrebat. Altceva, nimic. Cum, chiar nimic? Chiar nimic altceva?... Ea a ridicat din umeri. Nu e destul? De ce să ceri de la viață ceva ce nu poți obține sau să te stresezi luptînd pentru cine știe ce? a fost replica ei. “E asta înțelepciune, sau resemnare, sau rezervă?” m-am întrebat, fără să găsesc cu certitudine răspunsul. Dar poate nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
elektra o singură pagină... relativ la importanța, iubirea și acceptarea pe care miau dăruit-o ele... am spus însă destul de mult despre elektra - tocmai pentru că m-a nedumerit adeseori și m-a lipsit de un răspuns, de o împlinire - am scris destul și atît cît era necesar despre sirena care mia oferit o noapte fierbinte, ireală, nebună, de neuitat și de nesperat, și am spus doar foarte puțin despre orhideea-perlă care de fapt mi-a adus atît de mult, atît de imensă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
făcut-o cu mîna lui. Timpul s-a scurs ceva mai încet, acum că a mers singur și cînd a ajuns la Hîrtoape nu vede nici urmă de mașină cu "cracii în sus". O fi luat-o vreun tractor, era destul timp. Nu era o speranță în capul lui Gheorghe că-l va găsi "lat" pe Ilie, dar,... cum să spun, măcar oleacă șifonat. Sau chiar oleacă mai mult. Cînd a intrat în casa lui Neculai, prietenul de la destinație, Ilie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și conținutul mațelor lor. Lasă, dragule, aici nu facem politică, ci punctăm doar anumite dificultăți. Adică eu sînt prostu' care nu știe despre ce-i vorba?! Nu, Doamne ferește. Află că dacă luăm noi puterea, voi fi ministrul vostru... Marcel băuse destul ca să se porcească de tot. Ne-am bucura, apare o replică doritoare de stingere a disputei. Nu trebuie să vă bucurați. Este oare normal ca la 8 ore de muncă pe săptămînă să capeți un salariu gras de tot? Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gestionată de Tureanu. Concesivi, bețivanii arată indiferență la chestiile astea superioare. Nouă nu ne trebuie Mercedes. Și nici măcar Dacia. Pe muiere o căpăcesc de cîte ori am chef și ea înghite cu noduri. Nu-mi trebuie alta, că mă înădușă destul una. Nu vorbesc de voi, vorbesc de oameni. Dar noi nu sîntem oameni? Voi sînteți niște animale scîrboase, un fel de necuvîntătoare. Eu am trăit în lumea bună. Am învîrtit femei fine, tinere, cu carnea tare. Te dădeai și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Lena să facă din Corbu o rampă de lansare? S-ar fi putut crede și așa ceva. Avionul s-a auzit huruind și, puțin emoționată, Lena s-a tolănit în pat, reluînd lectura unui roman clasic. Știa că va mai dura destul pînă ce va scăpa Corbu din aeroport. Își amintește de primele întîlniri, cînd greșea voit numele demnitarului. Cum spunea domnul Cioroi... Corbu, era corectată cu severitate. Da, domnul Corbu. Vă rog să mă iertați, fac involuntar această gafă. Domnul Cioroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de regulă, se mai și bîrfește. Colegii fetei, știind că aceasta nu ascunde nimic, o asaltează cu insinuări. Te-ai grăbit, Roxana, și nu ai mai avut timp să te machiezi și la celălalt ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi, nu glumesc deloc! Adică? Cînd am fost lovită, am sărit ca un arc și am evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ducea naibii bucuria de a trăi în libertate. Cu alte cuvinte, erai aruncat în malaxor și de acolo nimeni nu s-a mai întors decît după moarte. Mașinăria aceasta a atins astăzi dimensiuni gigante și a înghițit întreaga românime. Este destul să ai părul alb ca să fii etichetat drept "comunist, securist, torționar, turnător, brontozaur, dinozaur". Nici o forță din lume nu te poate scoate din oribilul malaxor. Trebuie să mori musai, ca să satisfaci destinul care ți-a pregătit un preambul la purgatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întors în dreptul porții mele. Și? Dacă îmi lovea poarta? Chiar. Deci ați ieșit la război cu sapa? Da, că m-a fugărit cu un levier! Văd că nu v-a ajuns din urmă! Chiar regretam că taximetristul n-a insistat destul. Proprietate privată și el... dobitocul. Văd că aveți un muncitor, schimb subiectul. Un noroc chior. Cum așa? Este handicapat, doarme pe unde apucă. Nu-i dau decît ceva de mîncare. Bună afacere. Da. Și așa aruncam la gunoi, că nepriceputa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și noi învățăm să trăim laolaltă, cei buni și cei răi. Celor buni însă nu le este permisă gîndirea bolnavă: Bine i-au făcut! Eu dacă... îl omoram! Poate mai uman ar fi să-i aplicăm legea talionului: a plătit destul pentru fapta sa. A primit o replică mult prea dură și este de ajuns. Într-o logică corectă, tînărul ar trebui eliberat din pușcărie. Consider că și-a ispășit păcatul. Numai că legea este dură. Personal l-am iertat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te-ai cutremurat vreodată de violurile mele repetate. O legătură ciudată și periculoasă ne ține laolaltă, semințiile vechi ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și ale plăcerii. Acolo Înăuntru nu e niciodată liniște absolută, niciodată destul calm. Carnea vrea mereu să se rotunjească și creierul să afle mereu alte măști pentru trufie și viciu. CÎți stîlpi am bătut În sexul tău răbdător, cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mării moarte părul roșu al Wandei Îmi curge din răni părul negru al Annei Îmi crește pe pubis unde ți-e pășunea oierule pe căpitan Întrebați-l boierule șapte văi și-o vale-adîncă tauri mulți mi-or paște-o Încă destul turnați vin de ambră și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu bandă elastică, fiecare pe punctul de-a se rupe ca un aluat și brăzdat de petele negre ale literelor, de venele albastre ale cernelii. Nu stătusem în ploaie foarte mult, dar la ce cantitate de apă cădea fusese evident destul. Mult prea mult. Camuflajul meu exterior, vesta mea antiglonț conceptuală era de nefolosit. Rahat. Nu, nu era o situație critică, dar eram nevoit să zbor cu trei motoare până când aveam să înlocuiesc scrisorile. Totuși nu era ca și când n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
netemător acolo unde nici un alt aparat foto n-a mai fost. Îmi amintea de Buzz Lightyear 1. — Poți să faci o încercare cu el, dacă vrei, mă invită Clio. După ce-l cumpăraserăm, merseserăm în portul Naxos să bem ceva. Aveam destul timp de pierdut înainte să vină autobuzul care să ne ducă înapoi la tabără. — Ai putea să îngenunchezi la malul apei și să bagi capul înăuntru. — Pentru o fată care știu că a văzut Fălci de cel puțin două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]