5,830 matches
-
este totodată și subiectul exercițiului confesiv. În același timp, intimitatea acoperă și noțiunea de interioritate, ambele fiind fațete ale uneia și aceleiași realități: „Intimul este superlativul, iar interiorul este comparativul Înlăuntrului”, notează Cecile Wajsbrot 10. Incapabil să iasă din această dilemă, jurnalul Își va construi, ca pe un blestem, propriul destin. El se va scrie, zi după zi, Într-o progresie lentă și monotonă, segmentată doar de fatalitatea numărului de ordine al zilei, lunii și anului. O formă Încă mai complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
destin supraordonat existenței sale; • alternativa voluntaristă, care acceptă ideea că omul este înzestrat cu un deplin "liber arbitru", în măsură să-i permită autonomia acțională în raport cu orice tip de determinare, divină inclusiv. Și una și alta dintre alternative au generat dileme dificil de rezolvat. Astfel, cea dintîi soluție a ridicat întrebarea: dacă tot ceea ce face omul este rezultatul voinței și controlului dumnezeesc, înseamnă că și păcatul lui, minciuna inclusiv, vine tot de la Dumnezeu. Altfel spus, Dumnezeu ar fi "cauza primă" a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că Badgery este de fapt un mincinos fără pereche, și nu un simplu cretan. În loc să ceară ajutorul teoreticienilor criticii, logicienilor și filosofilor moralei, sociologul interesat de studiul minciunii ar putea fi tentat să creadă că teoreticienii jocului, care au analizat Dilema prizonierului și Lașuș (Kuhn 1963:335; Schelling 1960), i-ar putea oferi un sprijin filosofic util. Din nefericire, teoria jocurilor este de ajutor numai în anumite limite. Axelrod (1984) aduce dovezi experimentale privind avantajele pe care le-ar avea punerea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1712:8 cf. Aitken 1892:51-52, 293-303; Beattie 1935:288-298; Pollard 1897:108) definește "natura minciunii în politică" drept "arta de a convinge oamenii să creadă în falsități binefăcătoare în scopul unui rezultat pozitiv". În scurtul său pamflet, el plasează dilema esențială a mințitului în sfera politică și mai ales cu privire la acele societăți în care nu se face o diferență clară între "popor" și elita care lansează "falsitățile binefăcătoare". Arbuthnot remarcă, pe de o parte, că "nici un om nu minte cu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
invitat. Cum putea studentul să reacționeze la remarca profesorului X? Ar fi fost neindicat să-i spună "Nu" unui asemenea eminent oaspete străin. Însă dacă ar fi spus " Da", ar fi generat un șir nesfîrșit de încurcături. Studentul a rezolvat dilema răspunzînd: "Probabil". Utilizarea răspîndită a mijloacelor lingvistice de acest gen a fost observată de feministele care încercau să explice ceea ce ele considerau a fi trăsături caracteristice ale vorbirii feminine, care ies la iveală în special atunci cînd femeile se adresează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
oferim celor pentru care lucrăm. Avem nevoie să învățăm ceva în fiecare zi: din cărți, din propria experiență sau de la oamenii din jur; avem nevoie unii de alții, pentru că ne confruntăm cu aceleași probleme, pentru că avem aceleași aspirații și aceleași dileme, pentru că împreună putem continua ceea ce am început: să construim viitorul în asistență socială. Un zâmbet nu costă nimic, dar poate oferi speranță și speranța e neprețuită. Nu pot să închei acest interviu fără să amintesc faptul că unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
foarte bun, cel mai bun), de aceea nu se justifică imitarea unui anumit model, eventual construcția pe baze strict filosofice și /sau politice” (p. 67). Capitolul 2 include următoarele articole: „Principii de elaborare a programelor de protecție socială în România”; „Dileme postrevoluționare în domeniul social”; Necesitatea unei politici sociale cuprinzătoare în România”; „Dimensiunea socială a tranziției la economia de piață”. În capitolul 3 sunt analizate următoarele aspecte: semnificația socială a tranziției de la economia de comandă la economia de piață; reforma sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
se transformă în veritabile pericole. În acest sens, analizele empirice din teoria democratică au arătat, de multă vreme, necesitatea cooperării sociale pentru menținerea și consolidarea ordinii politice de tip democratic, cu atât mai mult cu cât s-a constatat că "dilema acțiunii colective n-ar apărea, poate, într-o lume a sfinților, dar altruismul universal este o premisă fantezistă, atât pentru acțiunea, cât și pentru teoria socială. Dacă actorii nu sunt capabili să-și ia angajamente credibile unii față de alții, ei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
moștenirii lor spirituale și au apărut ca o forță de centru, adepăt a reformelor, fiind pe punctul de a pune la îndoială modelul pieței libere, precum au făcut socialiștii 4. Desigur, după cum se poate observa, creștin-democrația se confruntă cu anumite dileme politice, ceea ce nu înseamnă că această ideologie este una mai puțin importantă în tabloul orientărilor politice de la finalul secolului al XX-lea și începutul noului mileniu. Dimpotrivă, nu trebuie uitat că teoria politică de sorginte creștin-democrată a inițiat arhitectura internațională
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
pantomimă • dramatizări * povestirea/ descrierea/ 66 intoleranță), pornind de la situații concrete. compararea unor întâmplări. 4. Dezvoltarea și manifestarea unor atitudini favorabile evitării, rezolvării/ medierii conflictelor Obiective de referință Activități de învățare 4.1. să formuleze enunțuri pro și contra soluționării unor dileme; 1.2. să compare în termeni simpli informații privind rezolvarea conflictelor; 4.3. să formuleze și să exprime opinii personale în aprecierea unor situații. * elaborarea unui cod de conduită; * simulare; * studiu de caz * portofoliu. 5. Dezvoltarea unor capacități interpretative Obiective
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
perpetuu, iar când acesta e amenințat, recursul la rădăcinile țărănești și la natura originară reușește să-i restituie puritatea și candoarea genuină. Erosul stă întotdeauna sub semnul clipei de grație și al sărbătorescului, tensiunea lirică provenind nu din incompatibilități și dileme, ci din plenitudinea sentimentului, din împărtășirea-părtășie. Fără să așeze în cumpănă acest lirism al celebrărilor, timpul „trădător”, toamna (agent melancolizant) și „ora plecării” din satul natal adaugă un spor de gravitate și de fior elegiac. În pofida unor clișee la modă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
și clare și prin sarcinile precise stabilite pentru instituțiile de securitate națională. După definirea securității naționale ca problemă de politici publice, decizia strategică privind cursurile de acțiune posibile și alegerea alternativei optime reprezintă o altă problemă-cheie a politicii de securitate. Dilema principală este legată de faptul că viitorul este imprevizibil, dar o strategie are nevoie de aproximări ale mediului pentru a recomanda cursuri de acțiune și a aloca resurse. Scenariile reprezintă instrumentul euristic și propedeutic de evaluare a mediului de securitate
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
decizional, de unde trebuie Început și cum trebuie procedat pentru a face aceste relații inteligibile și pentru a putea reacționa eficient la provocările de securitate generate de dinamica acestora. Direcția actuală spre care se Îndreaptă demersurile În vederea rezolvării unor astfel de dileme epistemologice și decizionale este una de redescoperire a conceptului de identitate (Neumann, 1992; Goldstein și Keohane, 1993; Wendt, 1994; Risse-Kappen, 1994; Williams, 1998). Prima inițiativă care pune În mod explicit problema securității În acești termeni aparține școlii de la Copenhaga 1
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ca actor legitim pe scena internațională. Un alt avantaj este că, datorită unei mai mari flexibilități conceptuale, are potențial mult mai mare de aplicabilitate la cazuri reale. Totuși, ea lasă nerezolvată chestiunea criteriilor de stabilire a limitelor unei regiuni. Această dilemă nu este numai a studiilor de securitate regională, ea Înscriindu-se Într-o discuție mai largă cu privire la relația dintre percepție și amenințare. La nivel regional Însă, percepția amenințării depinde și de modul În care este imaginată regiunea. In extremis, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
măsură responsabil de Înțelegerea schimbării politicii internaționale. Atâta vreme cât unitățile teritoriale cu guvernământ central vor fi actorii principali ai scenei politice internaționale (iar conflictul izbucnit În zorii secolului XXI dovedește clar acest lucru), și acești actori vor vedea lumea prin prisma dilemei securității, securitatea militară rămâne cel mai important obiect de studiu al domeniului. Pe de altă parte, există adesea tendința de a uita că noile sectoare ale securității au relevanță doar În lumea postcolonialistă, În care procesul de integrare economică și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
genetice pentru sinteza Ig sau a TCR conferă organismului capacitatea de a contracara agresiunea antigenelor ce sunt de o diversitate infinită. Comparația dintre caracteristicile regiunii variabile și acelea ale regiunii constante a catenelor imunoglobulinice a condus la apariția unei veritabile dileme centrale a imunogeneticii: cum poate un genom să codifice un set de proteine în care orice catenă polipeptidică individuală trebuie să aibă doar o regiune constantă (C) codificată doar de una dintre cele aproximativ zece posibile asemenea segmente genice și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
48; V. Voiculescu. Contribuții buzoiene, îngr. și pref. Alex. Oproescu, Buzău, 1993; Florentin Popescu, V. Voiculescu și lumea lui, București, 1993; Alex. Ștefănescu, Vasile Voiculescu, RL, 1994, 36; Negoițescu, Scriitori contemporani, 73-80; Marius Oprea, Scriitorii și Securitatea - Dosarul Vasile Voiculescu, „Dilema”, 1995, 105, 107, 110; Cornelia Ștefănescu, Certitudini subiective, JL, 1995, 21-24; Anania, Rotonda, 216-234; Pop, Recapitulări, 66-78; Ion Simuț, Revizuiri, I, București, 1995, 275-298; Constantin Miu, Proza religioasă a lui Voiculescu și Arghezi, CL, 1996, 4; Roxana Sorescu, Un unghi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
pe de altă parte, scepticismul, deconstrucția, o formă de romantism. Opozițiile prea simple, exprimate în termeni ca ordine și dezordine, colectiv și individual, obiectiv și subiectiv, sens și funcție, frânează considerabil productivitatea ipotezelor, închizând reflecția teoretică într-o serie de dileme. Sociologia și antropologia s-au construit împotriva instituțiilor subiective, adoptând un demers holist, căutând relațiile care reprezintă fundamentul unui sistem. De douăzeci de ani, acest holism moștenit de la Henri Maine, Ferdinand Tönnies și Emile Durkheim, care pleca de la normele generale
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
docil și zelos al revoluției culturale. Va trebui cândva făcut portretul în mărime naturală și al acestei ființe anticulturale și subumane. II. îNTRE CONFORMISM ȘI LIBERTATE Argument Textele acestei secțiuni atacă frontal alte două teme extrem de sensibile. Sunt, de fapt, dilemele fundamentale ale epocii. Capitol, poate, cel mai dificil dintre toate. Sunt discutate două situații tipice regimului totalitar, prin analiza în adâncime a două cazuri-limită: 1. Colaboraționismul, considerat inevitabil, soluție necesară, de expedient, de supraviețuire, după unii chiar creator etc., de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
insuportabilă, pe planul conștiinței morale rigide, inflexibile. Inevitabilă însă în realitatea cotidiană. Alternativa supremă era: tăcerea, ratarea, izolarea, ieșirea din actualitate, deci condamnarea definitivă la sterilitate, la sinucidere literară, sau acceptarea dureroasă a unor situații date. Fiecare a rezolvat această dilemă în felul său. Reguli rigide nu puteau fi impuse nimănui. Iară și: nici nu acuzăm, nici nu scuzăm pe nimeni. O țară numai de eroi nu s-a văzut, încă, nicăieri în lume. Eroismul este privilegiul doar al unei foarte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
binele și scopul absolut al unei acțiuni. Disponibilitate și ambiguitate morală totală. Constantin Noica, în astfel de situații, nu era cum de altfel și credem departe de o astfel de concepție. O totală roza vânturilor morală... Care erau, în concluzie, dilemele morale și sociale concrete ale oricărui om de cultură sub regimul ceaușist, considerând mereu reacțiile lui Noica drept tipice, reprezentative și simbolice? El se afla, pe scurt, în fața unei triple alternative: 1) conformism integral, total, servil atitudine extrem de răspândită; 2
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de-a dreptul tragice de a salva o operă personală în plin regim totalitar draconic de cenzură. Este, într-un sens, chiar miezul problemei noastre, situația cea mai tipică a omului de cultură român sub ceaușism. în acest punct funcționa dilema crucială cea mai tragică și șantajul cel mai odios al regimului. Câți autori sau scriitori de vocație acceptă, în definitiv și pentru totdeauna, tăcerea totală, sinuciderea creatoare și culturală, intrarea voluntară în neant, în plină forță de creație, atunci când au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
apostrofat, în mod hotărât, asupra pericolului de a-ți rata traiectoria de dragul unui gest sublim. Ce preferi? Un destin cultural împlinit? sau unul care se frânge sub sublimul unei demonstrații de o clipă? 31. Demobilizare și defetism evident. Deloc recomandabile. Dilemă atroce, într-adevăr. Ea poate fi și a și fost ! în mod diferit înțeleasă. Căci o astfel de soluție poate fi diferit interpretată: rigorism sau cedare tactică, curaj sau lașitate, rezistență sau capitulare etc.? Folosind din plin toate resursele eufemismelor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
vedere moral. Știm bine că răscolim răni vechi și amintiri dureroase. După cum, generalizarea tacticii și salvării culturale cu orice preț se poate dovedi tot practic vorbind la fel de periculoasă, mai ales prin aspectele sale politice. în astfel de cazuri, de mare dilemă și îndoială, nu există de fapt decât răspunsuri și soluții strict individuale și irepetabile. Căci la fel de justificate pot fi și mărturisiri riguros în sens contrar, de altfel și ele frecvente. Iată doar una, și ea de publicitate recentă, a lui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și întreține, în continuare, mitul situației ireversibile. O hidră cu multe capete. Le putem tăia pe toate? Ele, se știe prea bine, cresc la loc. 5. Scriitori fiind, suntem înclinați totuși să dramatizăm, să exagerăm mult, foarte mult, situația și dilemele scriitorului, în general ale omului de cultură sub regimul ceaușist. El nu este în realitate decât un caz marginal, destul de minor de altfel, al unei situații mult mai generale și cu adevărat determinante. Mitul situației ireversibile a fost și este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]