6,332 matches
-
fiecărei camere de hotel, noaptea târziu, fiecare bărbat își speria de moarte femeia, fră mân tând-o și pă trunzând-o nu cu oboseala din cu plurile stabile („scuză-mă, te-am lovit?... nu te zgârii cu barba?...“), ci cu o ferocitate disperată, pe care nici măcar la-nceputul legăturii lor n-o avusese și nici nu o putuse avea, pentru că biata Mădă sau Cătă erau simple femei, iar un bărbat are nevoie de mult mai mult ca să țâșnească asemeni unui vulcan, îne când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de un Întuneric din care Încearcă să se salveze cu disperare, și Întunericul, de fapt, nu poate nimic Împotriva disperării. Disperarea te salvează numai În momentele critice, asta credea Vasile. Căreală era doar beat, și delira, și nu era deloc disperat. Așa că a intrat În casă Încercând să zâmbească, și-a salutat părinții cu respect, le-a spus convingător că nu Îi e foame și s-a Închis În dormitor, unde Îl aștepta, nedeschisă, neîncepută, Istoria literaturii române a lui George
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
com plexului „Big“ a remarcat o coadă sălbatică, la care oamenii se călcau În picioare ca niște animale, urlând, Înjurându-se, și buna dispoziție i-a dispărut. A lăsat capul În pământ și a grăbit pasul, Înfricoșat, de parcă priveliștea sărăciei disperate, inumane, i-ar fi trezit În minte vorbele nemiloase pe care taică-său i le aruncase ceva mai devreme... Și-a privit ceasul, era deja În Întârziere. Nu-i nimic, câtă vreme soarele mai e sus pe cer Întârzierile nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pot ajuta? a zis Într-un sfârșit Vasile, epuizat. Ionela Însă adormise. Vasile a zâmbit, a zâmbit la gândul că prietena lui adormise ea În locul lui, de oboseala confuziei, de mizeria zilei, de greul unei adolescențe obligate, constrânse la angajamentul disperat al viitorului. S-a ridicat Încet de lângă ea, atent să nu o trezească, și a vrut să o sărute ușor pe obraz Înainte să plece. Nu putea aștepta ca ea să se trezească, trebuia să fugă iarăși, să se Întoarcă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
încălzită de foc, trăgând cu urechea la discuțiile oamenilor; astfel putu să audă - și viața lui fu scuturată de un cutremur - că acea Julia care murise „ca o cerșetoare“ în îndepărtatul Rhegium și din cauza căreia mama lui fusese atât de disperată „ar fi meritat onoruri imperiale“. Aceasta o spuse glasul mânios al lui Caius Silius, tribunus militaris aflat în acele zile la comanda legiunii sale, care, așezat lângă maestrul de arme, verifica mânerul splendidei sale săbii de paradă, acea ensis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iluștri urmau să moară înainte ca triumphus-ul să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri îndepărtate. Gajus nu putu s-o vadă și nici măcar să și-o închipuie, prins cum era în cortegiul ce mergea în fața lui, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceru căpitanului flotei, magister navis, să-i arate locul precis al faimoasei bătălii. Căpitanul arătă cu degetul spre partea cea mai îndepărtată a golfului. — Marcus Antonius își ascunsese corăbiile acolo, spuse, și adăugă cu părere de rău: Concepuse o strategie disperată și riscantă - să-i adune pe cei rămași, să-i îmbarce pe corăbiile sale puține și să ducă războiul, pe mare, până în Italia. Nu spuse că hotărârea aceea fusese luată după multe nopți nedormite și beții crâncene, precum și după obsedantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fuseseră trimiși în Hiberia și în Armenia cu misiuni glorioase și muriseră acolo în chip misterios. Gândurile lui Germanicus nu mergeau până într-acolo, dar ea se ridică deodată, veni lângă el, îl îmbrățișă și-i șopti cu o luciditate disperată: — E o cursă... Maștera a pus întotdeauna la cale lucrurile astea departe de Roma... Tribunul Creticus, aghiotantul fidel al lui Germanicus, o privi alarmat. Discuțiile încetară. După câteva luni, mulți romani - și, în viitor, mulți istorici importanți - aveau să gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aurite și vâslași nubieni cu care, alături de tânăra Cleopatra, Julius Caesar mersese în lungul fluviului și cu care, după mulți ani, alături de Cleopatra, care avea treiezci și nouă de ani, se îmbarcase, în locul celui dintâi, Marcus Antonius, pentru glorioasele și disperatele banchete din ultimele săptămâni ale vieții sale. Preotul își dădu seama că accentul grecesc al străinului devenise mai dur; își amintea glasurile tribunilor lui Augustus în timp ce săreau pe uscat în portul Alexandria; apoi îl privi pe Gajus, care-și ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mergând de-a lungul unor fluvii imense, și ajunsese în cele din urmă la Augusta Treverorum, pentru spectaculoasele și sângeroasele jocuri din amphiteatrum. Micul Gajus vârâse mâna printre gratii, dar nu reușise să-l atingă. Din colțul lui, tigrul gemuse disperat privind puiul de om; el îi șoptise că era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale căror gheare se lungiseră prea mult în timpul captivității. Copilul îl așteptase să se apropie ca să-l mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
său, care în clipa aceea avea ochii închiși și părea că doarme. — Îl pierd, murmură. Vorbea cu el însuși, devenea conștient de ceea ce se întâmpla în viața lui, distrugând totul. — L-am pierdut. În acele ultime ore, fiecare medic sugeră disperat câte un nou leac. Și pe când Germanicus, în pofida celor mai ciudate antidoturi, agoniza atât de dureros, cei care-i erau credincioși fură cuprinși de mânie. Încercară zadarnic s-o prindă pe vrăjitoarea siriană, care dispăruse, cercetară fiecare ungher al palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era, ca s-o strângă în brațe și să-i potolească pornirile. Ipocrită, Livia o împiedică până și pe Antonia, bătrâna mamă a lui Germanicus, să ia parte la funeralii. Antonia se supuse, iar cineva observă: „Vor ca absența mamei disperate și a ucigașilor să pară că sunt pricinuite de aceeași durere“. Mulți îi ceruseră entuziasmați lui Tiberius ceremonii strălucitoare, de stat, pentru cenușa lui Germanicus. A refuzat. „A spus «nu». Nu va fi nici o ceremonie în Forum sau vreo comemorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când soarta are să ia puterea dușmanilor, să trăiești cu o oră mai mult decât ei. În locuința din Horti Vaticani însă, lunile și anii se scurgeau încet, iar puterea lui Tiberius era omniprezentă și inatacabilă. Agrippina se frământa, pradă amintirilor disperate și izbucnirilor de revoltă neputincioasă. Preceptorul Zaleucos le spuse fiilor ei: Mama voastră este cuprinsă de spaimă ori de câte ori ieșiți pe poartă. Sunteți prea neastâmpărați. Dar Gajus nu ieșea foarte des. În fiecare dimineață făcea lungi plimbări prin grădinile enorme, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse fiilor ei: Mama voastră este cuprinsă de spaimă ori de câte ori ieșiți pe poartă. Sunteți prea neastâmpărați. Dar Gajus nu ieșea foarte des. În fiecare dimineață făcea lungi plimbări prin grădinile enorme, ce ajungeau până la râu. Mângâia florile și se gândea disperat la tatăl său. Își închipuia că-l simte, ca o adiere ce venea de foarte departe. I se părea că adierea aceea mergea alături de el, aștepta să-l atingă; apoi totul se risipea. Într-o dimineață, pe când se plimba, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru că nu știa nici măcar de ce anume era acuzată. Unii senatori au încercat să intervină, însă Augustus le-a răspuns că fiica și nepoții săi îi distrugeau viața. Atunci mama, neputând niciodată să-i vorbească între patru ochi, i-a scris, disperată, că Maștera voia să-i distrugă familia ca să-l aducă la putere pe Tiberius. N-a primit răspuns. A aflat însă că scrisoarea ei încăpuse pe mâna Mașterei și că, pe când Augustus se odihnea în mica lor grădină, aceasta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asemenea sacrificii pentru cei care și-au trădat familia. Poporul a ieșit în stradă, urlând: „Julia liberă!“ Augustus i-a trimis pe pretorieni să împrăștie mulțimea. În cele din urmă, a fost nevoit s-o ia pe mama din singurătatea disperată a insulei și s-o trimită pe continent, la Rhegium. Însă ea n-a putut niciodată să ne scrie, n-am putut s-o vedem - numai câteva mesaje transmise prin glasul vreunui prieten de încredere... Au anunțat-o numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am mai văzut-o; e izolată acolo și în ziua de azi... Și nu poți face nimic. Tiberius a prefăcut insulele acelea în niște închisori unde e cu neputință să ajungi. Poți doar să te duci acolo în fiecare dimineață, disperat, cu gândul. Își înghiți din nou lacrimile. Mi-a fost greu să îndur zilele acelea. Eram foarte tânără și singură. Dar de toate astea a venit să mă salveze tatăl tău. Nu ne-am despărțit niciodată. Numai în timpul călătoriei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu prezența lui dură în aulă, a provocat o asemenea spaimă, încât acuzatul, deși mersese din ușă-n ușă implorându-i pe toți prietenii săi puternici de odinioară, n-a găsit în toată Roma nici un avocat care să-l apere. Disperat și terorizat, în noaptea asta, înainte de rostirea sentinței, și-a tăiat gâtul.“ Gajus puse jos codexul. Puterea care-i ucisese pe tatăl său și pe toate rudele pe care nu le cunoscuse era o fiară neagră, pitită într-un ungher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcea să tresară; zorii erau momentul arestărilor neșteptate, iar soarele aducea noutățile polițienești de peste noapte. Abia se luminase de ziuă, când își făcu apariția cavalerul Tatius Sabinus - cel care plânsese de emoție în ziua triumphus-ului lui Germanicus - și-i anunță, disperat, că se instruia un proces împotriva lui Cremutius Cordo, cel mai drag prieten al lui, blândul istoric cu care discutase toată viața plimbându-se pe sub porticurile din Foruri. Nero întrebă ce scrieri criminale i se atribuiau. — A preamărit, spun ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să creadă că nu merită“. În mintea lui nu mai încăpeau acum gândurile copilăriei. Își zise: „N-o să fac greșeli“. Se întoarse și întrebă: — Unde sunt scrierile lui Cremutius? — Tiberius le-a poruncit edililor să le ardă în public, răspunse disperat Sabinus. Treizeci și cinci de ani de cercetări! Iar Cremutius - știți cât e de timid, a trăit toată viața printre cărțile lui - stătea în picioare în fața lui Tiberius și știa că nu există speranțe pentru el. Cu toate acestea, a vorbit, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germania și din Răsărit, facțiunea de populares îi considerau pe fiii lui Germanicus viitorii și mult îndrăgiții moștenitori ai imperiului. Pe când el se gândea cum să scape de acel obstacol care-i stătea în cale, cineva o preveni pe Agrippina. Disperată, ea le strigă fiilor săi: — Păziți-vă de Sejanus, pentru că nimeni nu-l cunoaște cu adevărat! Însă Drusus scrise disprețuitor: „E ridicol ca un om ca Sejanus să aspire la conducerea imperiului...“ Iar Nero, optimist, impulsiv și dispus să riște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intrarea casei. S-a început instruirea procesului, încet, solemn, niște pregătiri pe măsura victimelor. În seara dinaintea procesului, casa devenise dintr-odată prea mare. Gajus și mama sa nu aveau vești de la Drusus. Dacă vor să-l aresteze, spuse Agrippina disperată, îl vor găsi. Glasul i se frânse, neliniștea o sufoca. — Nimeni n-a ieșit de-aici fără să fie urmărit de spionii lui Tiberius... — Drusus e isteț, nu știm pe ce drum a apucat-o, minți băiatul ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndată ce îi văzu în fundul atriului, se gândi că avea să moară. O clipă, i se păru ușor. Le ieși în întâmpinare tăcut, lăsând în urmă, una după alta, încăperile goale. Servitorii, liberții care îl slujiseră pe tatăl său îl priveau disperați. Însă ofițerul îl informă riguros și respectuos că, date fiind faptul că era minor, moartea tatălui său, pierderea drepturilor civile de către mama sa și confiscarea tuturor proprietăților, senatorii deliberaseră ca tutela lui să-i fie încredințată Liviei, augusta văduvă, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai confuze profeții, care ajungeau aici din toate colțurile pământului. În cele din urmă, divinul Augustus s-a săturat și a poruncit să fie distruse toate. Eu însumi am numărat peste cinci sute de volumina aruncate în foc. Romanii erau disperați: cum vom afla viitorul? Augustus a descoperit că se păstrase o copie a Cărților Sibiline și a închis-o sub statuia lui Apollo. Poate că în ele este scris și numele tău, spuse ambiguu. Gajus se gândi - un gând arzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus. Fu cuprins de o emoție puternică, de parcă acea umbră imensă ar fi intrat în sală. Îi auzise pe oameni vorbind despre el cu respect, cu mândrie, cu o admirație fără margini, dar, pe de altă parte, și cu ranchiuna disperată, dureroasă a rudelor. Fu la fel ca atunci când, împreună cu tatăl său, văzuse la Alexandria, în apa tulbure, capul tăiat al lui Marcus Antonius, din bazalt negru. Se duse repede să-l cheme pe bătrânul Julius Iginus, iar acesta, stăpân a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]