5,988 matches
-
e destul dacă mi se respectă credința religioasă, ca să trăiesc creștinește. Însă, dacă nu mi se îngăduie, sunt gata să mor“. Guvernatorul l-a întrebat: „Ferreolus, de unde îți vine toată această dorință de a muri? Poate, după ofensarea legilor și disprețul față de împărat, din disperarea de a mai trăi? Dar omenia mea iartă și lasă să fie uitat tot ceea ce ai spus contra zeilor și a împăraților. Acum căiește-te de cuvintele pe care le-ai rostit și supune-te legilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era un rău în sine, un mijloc de pierzanie sufletească. Această acțiune nocivă spiritului creștinismului și conștiinței creștinului a apărut ca un rezultat al exercitării unei presiuni excesive a autorităților imperiale păgâne împotriva conștiinței individuale, a militarilor creștini și a disprețului libertății personale a acestora, ducând inevitabil la apariția cazurilor de obiectori de conștiință în primele patru secole ale creștinismului antic. Alături de cazurile de obiecție de conștiință față de serviciul militar, precum cele ale lui Maximilianus, Marcellus, Theogenes și Marcellinus, Nereus și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prezentau subscrierea apostaziei, vărsând și o mare sumă de bani ca despăgubire. Licinius îi accepta personal, cerându-le să-și exprime apostazia publică și în cazarmă, aducând jertfe idolilor în semn de fidelitate. Acești apostați au ajuns ulterior obiectul de dispreț al întregii Biserici, chiar și atunci când, după moartea lui Licinius (324), s-au reîntors la credința de odinioară. Conciliul de la Niceea (325), prin canonul 12, îi condamna la o lungă penitență interzicându-le să acceadă vreodată la ordinele sacre: Iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
defecte. Tradiția păgână l-a prezentat ca pe un geniu rar de gânditor și de conducător fără a face economie de laude, iar cea creștină l-a ilustrat lipsit de personalitate, superficial și fără scrupule, înconjurându-l de ură și dispreț, după cum am văzut mai sus. Prin disprețuirea creștinismului, Iulian își propusese restaurarea imperiului pe baza tradițiilor păgâne, prin renașterea păgânismului lipsit de putere și în agonie, cu templele sale în bună parte închise, devastate și cu sacerdoții în plină decadență
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bun sau generos.) „Ai comis păcatul când te-ai oprit să-l faci numai pentru că nu este permis.” (Ovidiu) Cea mai nobilă răzbunare este să ierți injuriile suferite. Pentru că, ne spune un alt proverb, „Mai curând e ucisă jignirea prin dispreț, decât prin răzbunare”.) „«Cum pot eu face mai mult rău dușmanului meu?», l-a Întrebat cineva pe Epictet. Căutând a-i face cât mai mult bine», a răspuns el.” (Epictet) „Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ușor să obții bunăvoința sau ajutorul cuiva gudurându-te sau recurgând la abile lingușiri, decât să te străduiești să-l convingi de valoarea ta, prin fapte.) Capra care se desparte de turmă o mănâncă lupul. (Cel care părăsește, din orgoliu, dispreț sau nechibzuință, comunitatea În care s-a născut și În care a crescut se expune, ca o frunză În bătaia vânturilor, tuturor vicisitudinilor vieții, deoarece tăria rezistenței morale a omului este dată În primul rând de Încrederea pe care cei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o iluzie voluntară.” (B. Pascal) Cine poate oase roade. (Profitorii de ocazie, dar mai ales cei de profesie reușesc să ne convingă, din păcate, că: „Regulile sunt făcute pentru a fi Încălcate”.) „Reputațiile dobândite pe căi necinstite se schimbă În dispreț.” (Vauvenargues) știința Învinge neștiința, nu păcatele. (De unde rezultă că accesul la moralitate este liber pentru oricine: un ignorant În domeniul unei științe, dar bine educat poate avea cugetul curat, și invers: un bun cunoscător al unei științe poate trăi În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o stare de conștiință decât una pur afectivă: resimțim fericirea pe măsură ce ne știm mai buni, mai drepți, mai generoși În raporturile cu semenii noștri. Μ Răul poate Îmbrăca multe forme, dar cea mai Înfricoșătoare și mai urâtă este aceea a disprețului agresiv manifestat de către unii față de viață. Μ Nu poți să te schimbi În general, ci de fiecare dată În raport cu ceva anume. De aceea dorința de a ne transforma, la un moment dat, poartă Întotdeauna numele obiectivului pe care ni l-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Încrederea pe care majoritatea celor din jur ne-o acordă, la un moment dat. Μ Un paradox mai greu de acceptat: mai degrabă obținem Îndreptarea celui care pe moment ne-a greșit prin iertare și chiar blândețe sufletească, decât prin dispreț sau ură. Răspunzând cu răutate la răutate, complicăm și mai mult raporturile cu acea persoană. În schimb, bunătatea noastră este un semn de noblețe sufletească, de generozitate, care poate declanșa un proces de reflecție de pe urma căruia cel În cauză să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
potrivește perfect; alteori dă naștere Însă unor mari suferințe interioare, care pot duce la o atitudine de revoltă sau la suicid. Μ Periculozitatea conduitelor egoiste, care astăzi au tendința de a dezvolta forme tot mai agresive, constă, de fapt, În disprețul manifestat de cei În cauză față de orice sentiment social: logica lor Îngustă Îi face să grupeze toate considerațiile lor În jurul unor interese strict personale, care devin obsesive pentru ei (de aici rezultă Însă, În mod inevitabil, o alterare a funcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Astfel că mașina care răspunde la numele de Eliza, deci de sex feminin, devine Încet-Încet confidenta lui preferată. Gasindu-și În sfârșit pe cineva căruia să i se confeseze, mizând pe discreție, Dempsey Îi poate mărturisi Elizei toată furia și disprețul pe care Îl trezesc În el unul dintre colegii săi, Philip Swallow: „R.D.: Nu mă simt deloc mai bine. ELIZA: De ce? R.D.: Din cauza acestei povești cu Philip Swalow. ELIZA: Povestește-mi ceva despre Philip Swalow. R.D.: Ți-am mai povestit
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
degrabă propriei sale mobilități interioare și descoperirilor treptate decât mobilității cărții. Diversele atitudini intelectuale și sufletești pe care i le propune Blondet pot fi asimilate de el fără nici o problemă, succesiv și poate chiar și simultan. Astfel că pentru el, disprețul prietenilor lui față de cărți e mai puțin răvășitor decât propria sa infidelitate față de ceilalți și față de el Însuși, cea care va fi de altfel și motivul prăbușirii sale. Să recunoști că toate aceste cărți nu sunt niște texte rigide, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
iar discursul liric se transformă, în rugăciune"154 : "Ajută-mă să plâng și să mă rog,/ Să îmi privesc destinul inorog/ Cu steaua-n frunte, răsucită corn,/ Spre care-n vis mulțimile se-ntorn,// Ajută-mă să plâng și să îndur,/ Disprețul laudei ce crește-n jur/ În ochii lacomi, fără de noroc,/ Ajută-mă să blestem și să plâng/ Lumea supusă ochiului meu stâng,/ Ajută-mă să plâng și să accept,/ Lumea ascunsă ochiului meu drept,// Ajută-mă să plâng și să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deloc sau, dacă există, este ascunsă cu finețe în spatele unui limbaj simplu, banal, al cotidianului, în care orice mișcare este surprinsă instant. Deținând o funcție mai mult informativă cu privire la realitatea existențială, poeta are grijă să nu își ascundă ironia și disprețul, pentru o societate care pare să nu mai aibă niciun reper și nicio coordonată determinantă: "Mai nevinovată, dar nu nevinovată,/ În acest univers în care/ Înseși legile firii hotărăsc/ Cine trebuie să ucidă pe cine/ Și cel ce ucide este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vorbă... ca între bărbați... El 1: (venind lîngă El n) Cînd eram tînăr, adică atunci cînd băgăm în mine, la întîmplare, cultură, exigențe, principii, adică atunci cînd eram superior... și intolerant, deci atunci cînd eram prost, priveam cu un nesfîrșit dispreț la așa-zisa indecență a rusului în dragoste. Cînd îi vedeam prin filme cum cîntă plîngînd, cum își smulgeau părul din cap, cum se tîrăsc, cum se omoară din cauza unei femei, îmi venea să ies din sală. Revoltat și scîrbit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pardonnez-moi - que d’enculer leurs chameaux” (p. 261). Afirmația de bodegă “Arăboiacele sînt niște curve nefutute” n-a fost inițial acceptată de editorul traducerii germane a romanului, dar a trecut pînă la urmă. Adăugăm un amănunt nu lipsit de importanță: disprețul auctorial față de musulmani, respectiv ura protagonistului din Plateforme pentru aceiași are drept una dintre surse trecerea mamei autorului la islamism. O a doua sînt chiar musulmanii Înșiși: aflat În excursie În Thailanda, pentru a-și Începe lucrul la carte, Houellebecq
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Împotriva propensiunii majorității scriitorilor spre marginalitate: “Une opinion majoritaire me paraît toujours intéressante, quelle qu'elle soit. Dès que je vois un sondage avec des pourcentages, je saute dessus! C'est presque une maladie, quoi...” În sfîrșit, În același interviu, disprețul său față de conaționali, jucat sau real, nu face altceva decît să fixeze reflectoarele pe imaginea celui mai cîrcotaș scriitor francez al zilelor noastre: “Bof... oui... Les Franșais m'énervent un peu avec leur volonté d'être à la mode. En
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o ia drept ce este: un glas de scriitor, conștient că astăzi mai poate trezi pe nimeni din morți decît anunțînd(-uși) propria moarte: “Am Înțeles În sfîrșit moartea; nu cred că-mi va face cine știe ce rău. Am cunoscut ura, disprețul, decrepitudinea și alte lucruri; am cunoscut chiar foarte scurte clipe de iubire. Nimic din ceea ce sînt nu-mi va supraviețui, și nici nu merit ca ceva din mine să-mi supraviețuiască; voi fi fost un individ mediocru, sub toate aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din 1996, Marcel Gauchet În Dezvrăjirea lumii, iar pe de altă parte cîțiva sociologi au Încercat să defrișeze jungla crescută pe ruinele sistemelor religioase tradiționale. Pe de altă parte, francezii, laici, au manifestat ca singură atitudine la adresa credințelor i-raționale disprețul (sectanții reioniștilor din romanul Cherokee de Jean Echenoz, 1983, sînt o gloată de fantoșe avide după legume fierte). Houellebecq schimbă macazul, șterge de praf un subiect insignifiant pentru că ideologizat În același fel pînă acum, și pune această problemă fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al unor adevăruri istorice ținute departe de ochii lumii. Aidoma protagonistului din Posibilitatea unei insule, el este mizerabilul, cinicul, perversul, scabrosul, trivialul comic pentru care nu mai există nimic sfînt, a cărui inteligență lucrează doar În propriul beneficiu și În disprețul omenirii pe care nu dă doi bani (acesta este punctul de contact cu discursul lui Beigbeder, intrat pentru totdeauna În pielea de nebun al regelui). Dar În nici un alt fel n-ar putea deveni Houellebecq revelatorul unei epoci, astăzi, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o convenție narativă dar mai ales enunțiativă pe care Beigbeder o joacă pînă la capăt: cititorul atent va ști să citească indiferența (cinismul, vulgaritatea, aroganța) afișată a protagonistului ca indiferență a autorului față de valoarea estetică a propriei literaturi și ca dispreț, provocator, față de cititor. Citez: "Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mă masturbez sau nu. Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mor sau nu." Internția naratorului este aceea de a sugera efectele unui coup de foudre. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a țigărilor light. Memoriile unui tînăr țicnit, o carte pe care o termini În două ore cu tot cu pauzele publicitare de rigoare, este o narațiune scrisă intenționat indiferent, aparent repede, al cărei protagonist face pe mimul În piața publică și În disprețul amatorului de frumos. Marc Marronnier e un cronicar monden care se-mbată criță, dar nu se droghează prea tare, care se Îndrăgostește subit dar scurt, care călătorește buimac fără să vadă nimic. Singura motivație a actului scriptural o reprezintă, se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în hard. Cît despre interpretare, efect semantic, ea este lăsată celui care o folosește; ea se obține prin simpla desfășurare a regulilor limbajului artificial. Iată ce stabilesc Herbert Simon și confrații săi. Desigur că universul competenței este astfel desemnat, spre disprețul a ceea ce am putea numi "performanță", adică manifestări unice, ocazionale ale realizării sale. Imperativul vizibilului guvernează mașina: ideile sînt clare cu acest preț. Soarta Macintosh-ului ține de modul cum acesta a fost nu numai respectat, dar încă ingenios utilizat: WISIWIG
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
festiv crimele și teroarea fascismului"9. Este epoca în care el persifla malițios arta, prietenia, adolescența, romantismul, eroismul: Mai sus, mai sus, vom trece de Dumnezeu/ pământul este o virgulă, cercul un ban -/ de sete, de veacuri, suntem beți,/ pentru disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru prea frumos gând răsărit peste noapte,/ să nu mai scriem băieți" ("Odă", 1940). Poemele sunt discursive, ironice, antisentimentale, într-un limbaj cotidian, dur; imaginea, deși există, ea trebuie să "răcnească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Mâinile." Ideea se repetă în poemul "La lecție". Epoca pietrei necioplite, pe bună dreptate, îl va lăsa pe poet repetent, pentru că și în soare a început să se vorbească: "Precum că pe pământ prostia va dispare/ în curând/ pe cale pașnică". Disprețul suveran față de lumea de actori, care n-au învățat nici măcar cum să-și țină mâinile, care simulează și n-are nimic sfânt, o lume care ne amintește de "Epigonii" lui Eminescu, și-l exprimă poetul în poemul "Destin": "Și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]