6,346 matches
-
și mi-au distrus tinerețea, mi-au distrus sănătatea... Mi-au anulat o facultate, a trebuit să fac alta... Cheltuielile imense nu le mai calculează nimeni... Și ei ne dau o indemnizație care e pur și simplu praf În ochi... Dom’le, m-am convins ce regim atroce este comunismul. Așa ceva e de neînchipuit... Eu nu mi-am Închipuit că există oameni, bestii, și atâta nedreptate, În fond... Am cunoscut o mulțime de deținuți și toți erau nevinovați... Dacă vecinul era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a venit și ne-a luat hârdău’. Noi i-am mulțumit, el iar ne-a Înjurat... Dar acum ne-a venit poftă și de fumat... Aveam țigări, da’ cum să facem? Dom’le, bat iar În ușă. Ăștia, mai vechii, care mai fuseseră În pușcărie, ziceau: „Domnu’ Veleanu, nu te apuca cu ăsta, că-i nebun! Te bate de te omoară”... „Ce să fac?” Io nu mor de două ori În viață
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a Întâmplat necazul... Trebuia să treci forțat la colectiv, să dai cal, să dai căruța, să dai pământul... Zi de zi eram Încordați că vin echipele de colectivizare pe la școli, pe la cămine. Cine făcea parte din aceste echipe de colectivizare? Dom’le, tot niște oameni de prin comunele de aicea, de la Țifești... Toți ăștia erau: ba unul, ba altul, și lor le plătea. „Mergeți să-i trecem la colectiv, că n-avem cum, și trebuie să-i trecem”... Și veneau opt
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mort, tot deținut politic a fost și ăsta, Vasile Birche și Vlad Stroia, care e decedat. Eu nu cunoșteam nici gradul... că erau maiori, și ăia te Înjurau... Și m-au Întrebat, și am recunoscut: „Am dat și eu odată, dom’le!”. Da’ la anchetă ne dădea bataie, aoleo! Ti svânta În bataie... Am luat bătaie grea, mare, șî, plus de asta, foametea! Asta nu-ți mai spun, că-ți dădea cât putea de puțin... V-au bătut În timpul anchetelor? Da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai iau o dată!”. Ei, dacă am văzut așa, am zis: „Pizda mă-sii”... și am recunoscut. „Am dat la unu-doi pumni”... Am zis pentru că oricum m-au turnat ăștia... „Cum, mă? Ăsta spune și tu nu spui!” „Am dat, dom’le, de două ori, am dat doi pumni.” M-am gândit, cât o să hie pedeapsa? O lună, două?”. Și mi-a tras zece ani... Și a fost trei inși care am fost cu zece ani, restul 18, 15, 20 și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveai nimic, nimic, nimic. Și ne-a dus. Și la vagoanele ălea, geamurile erau rase, că n-am fost numa’ noi, că au fost mai mulți... Și videai. În Tecuci a oprit garnitura... Când m-am uitat, am cunoscut Tecuciu’... Dom’le, și a venit lume, de nu mai vedeai cât tineret era acolo și răcnea... Ei, de unde a știut ăia de noi... nu știu. Și acolo aveam avioane deasupra, aveam procuroru’ și Securitatea cu noi... Și s-a dat toți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prelucreze, să ne deie educație... Și atunci, parcă văd, unu’ de la Răstoaca, pot să ți-l spun pe nume, Ion Gălăgie - și să știi că nu mint și pot să fiu dat de față cu el la orice oră - zice: „Dom’le, da’ noi dacă ne dați drumu’, ne dați pământu’ Înapoi?”. „Ia uite, domne, al doisprezecelea ceas și tot pământ vrea!” Da’ noi nu știam ce Înseamnă al doisprezecelea ceas! Ce știam?! Vă spun corect. Toată legătura În unitățile ăstea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și a mea se risipea doar în clipa în care auzeam rînchezatul lui Bicu. Mă repezeam înaintea tatei cu o bucurie fără margini, ca o săgeată pornită dintr-un arc prea încordat. Lîngă el toate spaimele îmi păreau ridicole, dispăreau. „Dom’ Costică - mi-a spus Zahari, cumnatul lui Radu - o întîmplare ca asta, să moară doi dintr-o casă în mai puțin de o săptămînă, nu s-o mai pomenit pe la noi de la tifos încoace, așa că ar merge la ziar!” Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
preoteasă cinstită. Ca să-l scot din negura bănuielilor, i am spus că sînt destui preoți care fac deosebire între „meserie” și „viața privată”, că nu transferă biserica în locuința lor, care are regulile ei. I l-am dat exemplu pe „dom’ Popescu”, slujitor în Lungulețu-Dîmbovița, cunoștința de la mare a familiei mele, care după rugăciune devenea un om obișnuit, glumea, juca fotbal etc. Spunea despre celălalt preot din comună că-i „dugos”, adică aspru, morocănos. Nu voia să fie asemenea lui. „Trebuie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aceasta e a doua „distincție” pe care mi-o oferă cu generozitate. Cît timp Profesorul a dat autografe, am aflat de la Gheorghe Neagu că, înaintea întîlnirii de la librărie, aș fi fost „bîrfit”, de bine și de rău. „Bătrînul te prețuiește, dom’ Călin!”, mi-a repetat el. N. i-a fost student și a rămas unul dintre admiratorii săi constanți. Ori de cîte ori Al. Piru vine la Bacău, îl însoțește peste tot, erijîndu-se în gazdă. O plăcere care uneori îl costă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de acum două decenii) și faconda fac din el întotdeauna un personaj simpatic. Care a fost reacția comisiei? în timp ce vorbea, I.D. Lăudat, coordonatorul lucrării, l-a aprobat continuu, cu tresăriri de suporter, parcă ar fi vrut să-i spună: „Hai, dom’le, dă i înainte, că-i bine așa!” în cunoscuta-i manieră sobră, profesorul Ciopraga a exprimat unele rezerve, în primul rînd față de Zarifopol, a cărui operă ar fi - după opinia sa - „interesantă (doar) ca succesiune de fragmente”, apoi și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plecare, afară, în aerul rece al nopții, am sfătuit-o să se împace. Scîrțîind, mi-a zis: „Eu încerc, dar ea tari ră mai e!” Sub Oadeci, aria soacrei, nesfîrșită... *„Nici nu știți ce zi importantă e azi (1 august), dom’ Călin!”, îmi spune, intempestiv, Măndica. Recunosc că, într-adevăr, nu știu. „în urmă cu 22 de ani am venit în redacție”, îmi explică ea. Își aduce aminte „cît de tînără era”, „ce minunată rochie roșie” avea, cum „au făcut toți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Filioreanu, lui Mitulescu, lui Verman. S-a arătat preocupat de „atmosfera” existentă și, mai ales, de cea viitoare. A mai contat apoi „materialul” scris de Măndica Mardare despre instabilitatea personalului didactic. Influențat din diferite părți, C.V. Toma a cedat. „Dom’ Călin - îmi zicea despre el adineaori M.M. -, ăsta nu și-ar risca scaunul nici pentru taică-su, dacă mai trăiește”. Dacă S. a fost declanșatorul, cuiul în talpă mi l-a bătut perfidul de F. În aprecierea anuală pe 1981
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și cu gura căscată. Negreșit, o face pentru parale. Însă efectul negativ al unor atari apariții e întrucîtva diminuat de textele sale parodice din numerele de Anul Nou (altă marfă cerută), în care se răsfață aluziile persiflante ori caricatura”. „Nu, dom’ Costică - îmi taie vorba Sp. -, degeaba cauți dumneata să-i găsești o latură morală, n-o are: e ahtiat după bani și gata! Pentru bani e în stare de orice compromis!” Tac, pentru că-mi dau seama că ar fi greu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așteaptă răspunsul, pe care de altfel nici nu-l aveam, ci-mi zice: „Probabil că are ceva vocea mea”. Ultimul cu care a intrat în conflict e Ioan Mitrea. Mă arăt nedumerit. E limpede, Neagu nu-l are la inimă: „Dom’ Călin, prietenului ăstuia al dumneavoastră i s-a urcat la cap că e cineva, și asta fiindcă la 27 de ani a fost numit decan. El și Rosetti!...” L-am oprit de la maliții, ca să-l aduc la chestie: indispoziția, plictiseala
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
una -, mă simt o jumătate de om”. *Înfuriat de sancțiunile primite ieri, Nanianu mi-a spus, încă de dimineață (altminteri, desigur, n-ar fi făcut-o), că G. și-a exprimat intenția de a mă da afară din redacție: „și, dom’ Călin, nici nu era beat, băuse doar o bere!” Păream, probabil, destul de liniștit, de aceea a adăugat: „Să știi că avertismentul de a nu vorbi despre lucrurile discutate la crîșmă la asta se referea”. Informația sa mi-a fost confirmată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
azil de boli nervoase”: din ordinul primarului Săndulache, în parc, mai mulți profesori erau cățărați în copaci și băteau frunzele cu niște prăjini, pentru a le da pe toate jos și a nu mai reveni cu elevii la strînsul lor. „Dom’ Călin, treaba asta ar trebui fotografiată!” „Dar și scrisul o poate reține”, i-am răspuns. *„La Chine populaire renie le «communisme de caserne»”, scrie „Temps nouveaux” (nr. 38/1988). Formula de „comunism de cazarmă” se potrivește însă și cu situația
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
da o formă la pensie. Dar acum am și mai puțin timp decît înainte. În loc să stau la masa de lucru, iau sacoșa de urechi și alerg pe la cozi. în urmă cu douăzeci de ani, bucătăria ne-o făcea o străină. «Dom’ Mitică, am nevoie de un pachet de unt». În jumătate de oră îl avea. Acum așa ceva e imposibil”. *Lipsă sigură: educația profunzimii. În toate am fost și am rămas superficial. Mereu îmi spun că trebuie să mă așez, inclusiv sufletește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am replicat că nu pentru stil îl citim noi pe Rădulescu-Motru, ci pentru idei. „Totuși există o legătură între formă și idee...”, mi-a răspuns. „Avem însă și filosofi care scriu frumos - a intervenit Sp. -, uite Blaga, Noica...” „și dumneata, dom’ Vasile”, a sărit Costică. I-am lăsat să discute mai departe. Plecînd, m-am gîndit cîtă ironie picură el în atari aprecieri. Cu unele m-a gratulat și pe mine. Să mai cred vreodată în ele? În ce a constat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l mai sune la telefon sau să-i trimită ultima carte. „Hoașca bătrână”, „Criminalul”, „Lepra”, „Leprocica”... În momentele de frustrare și furie punea totul În dubiu, caracterul, convingerile, chiar și valoarea literară a amicului devenit lepră evoluând În criminal. „Auzi, dom’le, nu se poate vorbi cu el nici despre politică, nici despre ideologie, nici despre literatura contemporană. Se ferește de orice dialog real. Numai despre poznele băiețașului Bubico e dispus să vorbească. Să spună și el că pleacă În China
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
roți. Ajunși la Țăndărei, am căutat ceva de mâncare și băut. De la mașină la restaurantul mizer, câțiva metri, drumul Însemnase, pentru infirm, o expediție apocaliptică. Abia Își trăgea sufletul, efortul părea să-i rupă, În orice clipă, arterele și pneuma. „Dom’ Paul”... Se apropiase, umil, un bătrânel al locului. Discuția a pornit instantaneu, privirea bulbucată a lui dom’ Paul se mărise, scăpăra de curiozitate. Altădată, la Pietroșița, la vila lui M.H. Simionescu, unde ajunsesem În mașina și sub șofatul lui Bălăiță
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
metri, drumul Însemnase, pentru infirm, o expediție apocaliptică. Abia Își trăgea sufletul, efortul părea să-i rupă, În orice clipă, arterele și pneuma. „Dom’ Paul”... Se apropiase, umil, un bătrânel al locului. Discuția a pornit instantaneu, privirea bulbucată a lui dom’ Paul se mărise, scăpăra de curiozitate. Altădată, la Pietroșița, la vila lui M.H. Simionescu, unde ajunsesem În mașina și sub șofatul lui Bălăiță, casa pe colină a lui MHS dublase supliciul, apoi Îl triplase prin scările care urcau la etaj
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
viran. Ne-am dat seama după mirosul aerului și după sunetul pașilor. Am bătut din palme și s-a auzit un ecou distorsionat. A scos harta ca să vadă unde ne aflam. Am plimbat lanterna în jur. Bolta avea formă de dom, iar încăperea era circulară. Se vedea mână de om aici. Peretele era neted, asperitățile dispăruseră cu totul. În mijlocul pardoselii se afla o groapă nu prea adâncă, cu un diametru de aproape un metru. În groapă, ceva nămolos, vâscos. Nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aventuri și spionaj, de divertisment și consum, pentru copii și tineret. Evidente devin buna structurare a unor personaje, dramatismul atent dozat al acțiunii, plasticitatea tridimensională a unor scene de masă și conturarea adecvată a psihologiei colective. SCRIERI: Răzbunarea, București, 1956; Dom’ majur în alegeri, București, 1957; Bogăția unui sărac, București, 1961; Întoarcerea la viață, București, 1962; Scrisoarea, București, 1962; La cumpăna nopții, București, 1964; La porțile Severinului, București, 1964; Moartea lebedei, București, 1969; Necunoscuta, București, 1971; Fata morgana, București, 1973; Prizonier
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
diletantismul universal unei specializări universale”. Cel care își acuză slăbiciunea și profesează inutilitatea efortului era totodată stăpânit de nesațul de a călători, călătoriile fiind pentru el „singurele momente de fericire”, de a vedea, în Germania sau în Italia, muzee, catedrale, domuri, opere celebre. La stările depresive mărturisite mereu au contribuit, în mod cert, căsătoria nefericită cu Gina Manolescu-Strunga și campania de defăimare dusă împotriva lui de ziarul Credința. Marcat de atâtea tare, ale mediului și ale unor colegi, de nefericirile conjugale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]