6,157 matches
-
fost inclusă pe albumul de debut al celor cinci, intitulat "Chasing Lights". De pe disc au mai fost extrase trei piese, „Up”, „Issues” și „Work”. De asemenea, formația a promovat și preluarea „Just Can’ț Get Enough”, toate profiturile încasate fiind donate unei fundații umanitare. La finele anului 2009, The Saturdays a lansat discul single „Forever Is Over”, primul cântec promovat de pe albumul "Wordshaker". Cele cinci componente ale formației au semnat un contract de promovare cu casa de discuri Fascination Records, o
The Saturdays () [Corola-website/Science/317071_a_318400]
-
lui Dimitrie Dan este publicat un document în care se spune că "„episcopul Dositei Herescul a sfințit la anul 1761 un antimis pentru biserica din Botușana”". După construirea actualei biserici de lemn (1810), biserica de lemn mai veche a fost donată în 1815 locuitorilor din Poieni-Solca. De acolo, biserica de lemn a fost strămutată din nou în 1942 în satul Dragoșa din comuna Frumosu. Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Botoșana a fost construită în anul 1810 de către meșterul Grigore Iulian
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
soțul său Maria din Fetești”" au făcut catapeteasma. Inscripția este iscălită de zugravul Ion ot Burdujeni. În inscripția din partea dreaptă este arătată data confecționării (1796). Pictura de pe catapeteasmă este în stil neobizantin, ca și unele icoane din biserică. Restul icoanelor, donate în timp de către credincioși, sunt în stil modern. În biserică se află câteva obiecte cu valoare istorică și artistică: cinci icoane vechi de pe catapeteasmă, trei cruci de lemn, un prapor, două epitafuri, un serafim din lemn de tei, clopotul vechi
Biserica de lemn din Mitocași () [Corola-website/Science/317076_a_318405]
-
avut loc festivități în sediul teatrului și în Piața Mare, piața centrală a orașului. Gustav Nussbächer, fabricant de mezeluri din Sibiu, a comandat realizarea unui bust de bronz al lui Schiller. Acesta a fost realizat de sculptorul Thomas Khuen și donat apoi de fabricant orașului Sibiu. Bustul a fost amplasat la 12 august 1905 în parcul orașului, actualul Parc ASTRA. În anul 1909, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea lui Schiller, magistratul orașului a schimbat denumirea Pieței Pajiștii
Bustul lui Friedrich Schiller din Sibiu () [Corola-website/Science/317096_a_318425]
-
cea originală, cum sunt cele din axele absidelor laterale. După o inscripție, se pare că pictura a fost executată în 1914. În anul 1936, s-a refăcut pictura interioară. În 1981, cântărețul Ion C. Preutu și soția sa Aneta au donat două registre de icoane "„în amintirea a 50 de ani de osteneală la această Sfântă Biserică”". Aflate pe latura de răsărit a cafasului, icoanele sunt dispuse pe două registre și anume: primul registru cuprinde Praznicele Împărătești, iar al doilea zilele
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
și Elena”. Părticele din moaștele Sfinților Constantin și Elena urmează a fi aduse în scurt timp din Grecia. Biserica are în patrimoniu o serie de obiecte de cult valoroase: o cruce de argint (1851), un potir (1859) și un policandru (donat de Gavrilă Pavă în 1876). este construită din bârne de brad cioplite din grinzi despicate și îmbinate în „cheotori”. Ea se sprijină pe tălpi de stejar. Edificiul are un acoperiș din draniță. Monumentul are formă de navă, cu absida altarului
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
următoare: "„S-au adus biserica în anul 1853; am tîrnosit biserica anul 1858”". În noul lăcaș de cult au fost montate catapeteasma și icoanele din biserica veche. Târnosirea noii biserici a avut loc în 1858. Biserica anterioară ar fi fost donată sau vândută locuitorilor satului Sadău, unde a funcționat până în 1878, când a fost desfăcută. Locul altarului a fost marcat printr-o cruce de piatră. În curtea bisericii se află o cruce de piatră cu următoarea inscripție: "„Aciastă sf(â)ntă
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
-lea. Alte 10 icoane praznicare aflate pe peretele naosului, datează din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Printre alte podoabe de preț sunt de menționat o cruce de mână sculptată în lemn în 1837 și îmbrăcată în argint, donată de parohul Nicolai Popescu în 1888 și 12 cărți de ritual tipărite între 1745-1777 și care provin de la vechiul schit. Imaginea stilizată a Bisericii de lemn din Horodnic de Jos este reprezentată pe stema comunei, ocupând un loc central și
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
Câmpului (1930-1949), s-a început construcția unei noi biserici, care a fost sfințită în 1938 de către preotul consilier Ion Puiu, delegat al mitropolitului Bucovinei. În anul 1938, după terminarea construcției bisericii noi și sfințirea acesteia, sătenii din Capu Câmpului au donat vechea biserică de lemn credincioșilor ortodocși din satul Iacobești, ea fiind resfințită un an mai târziu, la data de 10 septemrie 1939. Actele de donație au fost semnate de parohul Vasile Andrici. Biserica de lemn a fost reclădită la Iacobești
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
de lemn de vânzare, deoarece își construiseră o biserică nouă mai mare. Credincioșii din Cumpărătura au strâns banii necesari pentru cumpărarea bisericii și, astfel, în anul 1948, ea a fost transportată la Cumpărătura. Biserica a fost amplasată pe un teren donat de către Domnica Bujoreanu (1880-1953) din satul Bosanci, pe acel teren amplasându-se și cimitirul parohial. Terenul se află de-a lungul drumului național DN2 (drumul european E85) Fălticeni-Suceava. Printre credincioșii care au contribuit la aducerea bisericii de la Brusturi și la
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
această dată. Biserica avea inițial dimensiuni mult mai mici, fiind formată dintr-un pronaos („tinda muierilor”), naos și altar. Delimitarea dintre pronaos și naos se făcea doar printr-un perete fals, acoperit cu icoane. Conform tradiției locale, biserica a fost donată în anul 1884 de către sătenii din Frătăuții Vechi (unde se construise o biserică nouă în 1881) și strămutată în Călinești-Enache, unde a fost reclădită pe un teren dăruit de Nicolae Cârstea. Cu această ocazie, monumentul a fost modificat prin adăugarea
Biserica de lemn din Călinești-Enache () [Corola-website/Science/317160_a_318489]
-
false pe naos, dezaxată față de absidele laterale. Intrarea în biserică a fost mutată cu acest prilej în prelungirea pronaosului, la 1.70 metri de cea inițială, fosta intrare fiind blocată la partea inferioară și transformată în fereastră. Iconostasul a fost donat de biserica din Bălcăuți. În curtea bisericii se intră printr-o poartă de zid care are la etaj o clopotniță și tot aici se află un turn clopotniță de lemn de culoare galbenă precum și un praznicar. În curtea bisericii, pe
Biserica de lemn din Călinești-Enache () [Corola-website/Science/317160_a_318489]
-
cu pisania, care se păstrează la depozitul centralizat de obiecte bisericești. În 1977 s-a amplasat pe acoperiș o învelitoare nouă din tablă. Astfel, înfățișarea monumentului a fost alterată. În anul 2001, Parohia Înălțarea Domnului din Vama de Jos a donat biserica de lemn și clopotnița Muzeului Satului Bucovinean din Suceava, unde a fost strămutată și reconstruită. Cu ocazia reconstruirii, i s-a înlăturat tencuiala. Biserica a fost dotată cu strane noi, replici realizate de meșterii restauratori ai instituției muzeale sucevene
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
folcloristul Simeon Florea Marian: ""Pomelnicul ctitorilor care s-au ostenit și au făcut biserica ce din giosu la Vama, unde se prăznuiește hramul Înălțarea lui Hristos, s-au scris aice ca să pomenească în veci 1787 ...". Parohia Vama de Jos a donat și turnul clopotniță din lemn, construit în anul 1787. Clopotnița a fost reconstruită în muzeu în anul 2005. Edificiul are un plan octogonal, fiind construit din bârne de brad cioplite la patru fețe și îmbinate la colțuri în tehnica "coadă
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
a boierului Ieremia Jicniceru Bahrinescu (+21 noiembrie 1815), care a fost înmormântat în afară, lângă zidul bisericii. Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești a fost dotată de ctitor încă de la început cu toate cele de trebuință. Este posibil să fi fost donate bisericii o "Psaltire" a logofătului Ion, care se află la Muncaci, împodobită cu chipul donatorului și un "Liturghier" aflat astăzi la Mănăstirea Neamț și atribuit logofătului Tăutu.
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
și cu creșterea animalelor. Lemnele le vindeau la Cacova. A existat în biserică și o colecție de cărți scrise cu chirilice, dar se zice că au ajuns în străinătate. Chivotul datează din 1892, fiind pictat de pictorul N. Hașcă și donat de familia Tudor Drugărin. Evanghelia a fost tipărită în 1929. Icoanele de pe iconostas au fost pictate de Mihai Mustață, un pictor profesionist născut chiar la Calina. Pe scaunele împărătești, plăcuțe metalice cu nume precum Vuc, Boru, Putnic, Trifu, Mustață. Din
Biserica de lemn din Calina () [Corola-website/Science/317199_a_318528]
-
aici se aflau viile boierului Nestor Ureche. În 1605, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a dăruit Mănăstirii Dragomirna două fălci de vii pe dealul Zlodica. Mai târziu, după cum atestă un document din 4 aprilie 1663, domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) a donat mănăstirii lui Aron Vodă din țarina Iașilor peste două fălci de vii din Zlodica. De asemenea, aici își avea viile și mitropolitul Sava. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, aflată la vest de podul medieval, este
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
biserică a dumisale la satul Zlodica, la Cotnari ca să se citească în toate zilele pentru folosul obștii și pentru pomenirea dumisale. Martie 18 leat 7261 (1753)”". Evanghelia este considerată astăzi ca fiind dispărută. În anul 1758, cămărașul Ștefan Bosie a donat biserica de lemn din Zlodica, cu toate acareturile (via), către Epitropia Sf. Spiridon din Iași pentru a lor pomenire. Potrivit unui document, biserica de lemn din Zlodica, "fără tipic", aparținea în 1841 Mănăstirii "Sf. Spiridon" din Iași. Ca urmare a
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
pe portale și în grinzile de sub bolta navei. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . O biserică de lemn mai veche, acoperită cu șindrilă, a fost menționată în Saca în anii 1724-1725. Aceea a fost donată credincioșilor din Belejeni în anul 1818, unde se mai păstrează și astăzi. Tradiția spune că biserica de lemn actuală a fost adusă din satul Nimăiești, Momentul aducerii ei în Saca poate fi aproximativ stabilit după 1806, când locuitorii din Nimăești
Biserica de lemn din Saca () [Corola-website/Science/317202_a_318531]
-
lemn a fost părăsită după ridicarea unei noi biserici parohiale de zid, mai încăpătoare, în anul 1929. În 1931 biserica de lemn din Ghighișeni a fost vândută Internatului diecezan din Beiuș unde a stat până în anul 1961, când a fost donată parohiei Vărășeni. În anul 2006 a fost din nou strămutată, de data aceasta în Cucuceni, un cătun din marginea localității de origine Ghighișeni. Soarta bisericii de la începuturi și până astăzi a fost surprinsă într-o nouă pisanie, scrisă în chirilice
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
sfântă biserică, cu hramul Sfinții Trei Ierarhi în anul 1730, slujind ca locaș de închinare pentru credincioșii din satele Ghighișeni, Petrileni, Zăvoieni și Cucuceni până în anul 1931 când a fost vândută Internatului diecezan Beiuș. În anul 1961 biserica a fost donată parohiei Vărășeni în care s-a slujit până în anul 1999. În anul 2006 biserica a ajuns din nou acasă prin jertfelnicia familiei Micula și prin purtarea de grijă p. c. Cristian Ifrim. Biserica a fost strămutată de meșteri maramureșeni conduși
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
funcția de profesor emerit la ENMU l-a determinat să țină două cursuri serale, unul de "Scriere creativă" și altul de "Fantasy și science fiction" (ultimul dintre ele inițiat de el pe vremea când încă nu se pensionase). După ce a donat către ENMU un număr considerabil de manuscrise originale și cărți rare din colecția personală, universitatea a alocat o zonă specială acestei colecții, intitulată "Jack Williamson Special Collection". În 1994, Williamson a primit premiul World Fantasy pentru întreaga activitate. Williamson a
Jack Williamson () [Corola-website/Science/317222_a_318551]
-
de pe afiș) Maria Tănase, Dorina Drăghici, Maria Sereea, Aida Moga, Mara Ianoli, Dorina Goga, Ioana Matache, Gică Petrescu, Nicolae Nițescu, Luigi Ionescu și Ciupi Rădulescu și Orchestrei de jazz „București”, condusă de Sergiu Malagamba. Coregrafia a fost realizată de Nuți Dona, decorurile de George Voinescu, costumele de Mia Steriadi, iar direcția de scenă a fost asigurată de Nicușor Constantinescu și de B. Fălticineanu. "București 500" a fost conceput în două acte, dintre care primul redă pitorescul orașului în epocile anterioare, iar
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
Ghica și soția sa Ecaterina, proprietarii de atunci ai moșiei Păușești. În decursul timpului, biserica a mai suferit reparații în trei rânduri: 1900, 1950 și 1980. Biserica de lemn din Păușești dispune de obiecte de cult (potire și cruci sculptate) donate de voievodul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) și de zeci de cărți bisericești vechi, printre care o Evanghelie din 1693, un Apostol etc. Vechea bisericuță se păstrează aproape în forma inițială, lemnul construcției fiind în stare bună. Edificiul este afectat de
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
Țurcanu. Lucrările din 1956 au constat în reînnoirea fundației, construirea unui trotuar din beton, repararea ulucelor, burlanelor și dușumelelor, reînnoirea pridvorului, legatul în ancore și vopsitul pereților, zugrăvitul bolților. Cheltuielile s-au ridicat la suma de 30.000 de lei, donați în numerar, cerarea și zile muncă de către enoriașii satului Vorovești, ajutați de localnicii satelor învecinate Uricani, Bogdănești și Brătuleni. Lucrările au fost executate de meșterii T. Popa, N. Carpenschi și Livodaru, ajutați de com. de reparații și de alți enoriași
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]