5,606 matches
-
și în caracteriscile morfografice ale interfluviului ce poartă denumirea dealului cel mai înalt de aici, Muscelul Ciocanu. Asemănarea constă în existența unei zone depresionare în partea de nord a interfluviului, ce o separă de masivul cristalin al Iezerului: depresiunea de eroziune diferențială Albești-Cândești; urmând spre sud culmea ce urcă pe Ciocanu la 887m de unde tot înspre sud, revine într-o zonă depresionară cu Muchia Câmpului și Muchia Rugencei ce separă depresiunile Berevoești și Godeni. Între Aninoasa și Cotești interfluviul este fragmentat
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
și geomorfologic. În acest areal este inclus masivul Mățău pe care s-au păstrat la nivelul culmii de 1017m conglomeratele burdigaliene, denumite „conglomerate de Mățău”, ridicate pe bolta anticlinală a culmii menționate mai sus. Aceasta apare ca o platformă de eroziune, un plai neted și ondulat, cu suprafață redusă ce se înclină ușor prin Plaiul Piciora și mărginită la sud-vest de o frunte de cuestă de 60m și de versanți foarte puternic înclinați spre văile Argeșelului și Râu Târgului. Astfel relieful
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
pentru livezi de măr și prun. La sud de aliniamentul Schitu-Golești - Jugur - Boteni relieful modelat în depozitele levantine cu versanți abrupți și scurți aparține domeniului piemontan getic. Interfluviul Argeșel - Dâmbovița este spinarea prelungă a Culmii Vâlnei - Groapa Oii netezită de eroziune la altitudinea de 950m din care au rămas mai înalte vârfurile Groapa Oii 950,4m și Vâlnei 910m. A doua treaptă de eroziune s-a format la nivelul de 840m pe care sunt așezate satele Mesteacănu și Cetățeni Deal și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
aparține domeniului piemontan getic. Interfluviul Argeșel - Dâmbovița este spinarea prelungă a Culmii Vâlnei - Groapa Oii netezită de eroziune la altitudinea de 950m din care au rămas mai înalte vârfurile Groapa Oii 950,4m și Vâlnei 910m. A doua treaptă de eroziune s-a format la nivelul de 840m pe care sunt așezate satele Mesteacănu și Cetățeni Deal și este reprezentată printr-o mică suprafață cu aspect suborizontal, alungită pe direcția nord-sud și mărginită de râpele de desprindere ale alunecărilor de teren
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
pantă de 8-12% și mai mult. La Corbeni, în cel de-al doilea sector subcarpatic al văii Argeșului, între dealurile înalte, valea se îngustează căpătând aspect de defileu, cu versanți uneori verticali (Pietrișul, Coastele Scheiului), dar apar și bazinete de eroziune în care Argeșul meandrează larg. La ieșirea dintre dealurile subcarpatice valea se deschide și zona apare din nou ca o depresiune, de data aceasta mai joasă. Suntem în Depresiunea Curtea-de-Argeș care face parte din Depresiunea celor Șapte Muscele. Profilul longitudinal
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Muchea lui Toader, coborât din Plătica până în albia râului ce este săpată în gresiile și conglomeratele oligocene. Acesta apare la nord de confluența cu pârâul Măcinic, unde, în cuta anticlinală conglomeratică s-a adâncit Râu Doamnei, după ce a distrus prin eroziune liniară cuvertura de marne oligocene. Depresiunea Corbi-Brădet axată pe râurile Vâlsan și Râu Doamnei ce străpung la sud-est și sud-vest culmea Plaiului Toaca, este sculptată în cea mai mare parte în marne și argile iar în partea centrală apare un
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
ale Dealului Toaca, lunca Râului Doamnei este redusă doar la albia minoră de circa200-300m lățime și coborâtă la 480m altitudine. Pe versanții abrupți și afectați de pornituri de teren, se văd conglomeratele, nisipurile și gresiile burdigaliene scoase la zi de eroziunea foarte puternică. Depresiunea Bahna Rusului. Tot pe Râu Doamnei la baza șisturilor cristaline ce coboară din Muntele Șețu s-a format această depresiune de contact dezvoltată prin eroziune diferențială între rocile menționate mai sus și conglomeratele helvețiene, fără a fi
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
teren, se văd conglomeratele, nisipurile și gresiile burdigaliene scoase la zi de eroziunea foarte puternică. Depresiunea Bahna Rusului. Tot pe Râu Doamnei la baza șisturilor cristaline ce coboară din Muntele Șețu s-a format această depresiune de contact dezvoltată prin eroziune diferențială între rocile menționate mai sus și conglomeratele helvețiene, fără a fi evidențiată o cauză tectonică. Râurile care au format această depresiune și-au săpat la început albiile în cuvertura helvețiană, apoi au continuat să se adâncească și să se
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
această depresiune și-au săpat la început albiile în cuvertura helvețiană, apoi au continuat să se adâncească și să se lărgească mai rapid, datorită ridicărilor levantin-cuaternare, pătrunzând în depozitele marnoase oligocene și apoi în cele conglomeratice eocene interceptate la Sboghițești. Eroziunea torențială și alunecările de teren sunt principalele procese de pantă care au dus la desăvârșirea reliefului depresionar în care predomină versanții cu aspect de glacis,cu înclinare medie și întrerupți pe alocuri de rupturi de pantă. Pantele domoale au pondere
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
distrugerea solului sau a rocii prin desprinderea și deplasarea particulelor fine. Caracterul torențial al ploilor favorizează pluviodenudarea și capătă intensități maxime primăvara când covorul vegetal nu s-a dezvoltat. Culmea Vâlnei-Groapa Oii are pe versantul estic numeroase suprafețe afectate de eroziunea areolară care a scos la zi roca subiacentă. O altă zonă afectată este la Suslănești pe șisturile disodilice oligocene unde pe suprafețe largi solul a fost înlocuit de grohotișuri de șisturi. Această zonă este declarată rezervație paleontologică pentru resturile fosile
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
unde pe suprafețe largi solul a fost înlocuit de grohotișuri de șisturi. Această zonă este declarată rezervație paleontologică pentru resturile fosile de pești oligoceni. La Berevoești din Muscelele Plătichii coboară versanți dezgoliți de vegetație pe care s-a instalat și eroziunea în adâncime creând relieful de badlands. Suprafețe afectate mai apar la Valea Iașului, la Corbeni, la Arefu și pe terasele de la Capu Piscului. Șiroirea, ravenarea și organismele torențiale Dezvoltarea acestor procese nu mai depinde foarte mult de roca de bază
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
este de tip mixt datorită prezenței unor elemente peisagistice, floristice și faunistice. Pe plan local, apare o mare varietate de fenomene carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri și ace calcaroase, vârfuri stâncoase, lapiezuri, creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin), asociate cu mai multe tipuri de habitate (păduri relictare pe substrat calcaros, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică și fânețe montane) ce adăpostesc o mare diversitate de floră și faună
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
Secțiunea a III-a - zone protejate") și se află în partea dreaptă (în imediata apropiere) a drumului județean (DJ661) ce leagă localitatea Săcelu de satul Blahnița de Sus. Aria naturală cu o suprafață de 1 ha. reprezintă un martor de eroziune de o mare importanță geologică și peisagistică în zonă, format de-a lungul timpului prin acțiunea aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură) și a apei (spălare, șiriore).
Piatra Buha () [Corola-website/Science/326932_a_328261]
-
clasificare oarecum evolutivă: versanți tineri, maturi și bătrâni, sau mai simplificată: versanți abrupți (fără pături de alterări) și versanți în echilibru dinamic (cu pături de alterări). Cauza care face ca un versant să îmbrace o formă sau alta este intensitatea eroziunii, care este în funcție de: mișcările scoarței, rocă, climă, vegetație și stadiu de evoluție. Evoluția versanților în funcție de climat: a)În climatele umede versanții se tesesc, tinzând la un profil de echilibru. Versanții abrupți se retrag sub acțiunea alunecărilor și a altor procese
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
numite pământuri rele. Versantul este astfel măcinat în mod uniform, pe toată suprafață să, retrăgându-se paralel cu el însuși. Prin retragere, la baza să rămâne un câmp tot mai întins, ușor înclinat, dar neted, care se numește glacis de eroziune. Evoluția în timp, este legată în primul rând de ritmul adâncirii văilor (și respectiv al înălțării scoarței), sau de stagnarea acesteia pe perioade diferite. O dată cu adâncirea unei vai, versantul se naște și crește, dezvoltându-se ascendent și îmbrăcând forme rectilinii
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
ascendent și îmbrăcând forme rectilinii, convexe sau complexe. Când adâncirea stagnează, pantele încep să se reducă, dezvoltându-se descendent, până la nivelare. Evoluția ascendentă (versanții rectilinii sau convecși). Evoluția ascendentă rezultă dintr-o adâncire a râurilor, care este egală sau depășește eroziunea de versant în aceeași unitate de timp. Dacă adâncirea văii și evacuarea de pe versant sunt egale, pantă va crește sub formă rectilina. Dacă adâncirea văii crește, în raport cu erodarea versantului, la baza vor apărea pante tot mai înclinate, iar pe ansamblu
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
multiplicării concomitente a rețelei de vai, care îndesește într-atât versanții încât ei încep să se inretaie, la partea superioară, dând nivele de crește, ce se mențin, în continuare, la aceeași altitudine. Evoluția descendentă (versanții concavi) se impune atunci când adâncirea eroziunii, pe vai, este în descreștere continuă sau a stagnat. Eroziunea de pe versanți devine tot mai rapidă, în raport cu cea a râurilor și determină retragerea laterală a acestora. Retragerea se face aproape paralel cu ei înșiși, generând la bază o pantă nouă
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
versanții încât ei încep să se inretaie, la partea superioară, dând nivele de crește, ce se mențin, în continuare, la aceeași altitudine. Evoluția descendentă (versanții concavi) se impune atunci când adâncirea eroziunii, pe vai, este în descreștere continuă sau a stagnat. Eroziunea de pe versanți devine tot mai rapidă, în raport cu cea a râurilor și determină retragerea laterală a acestora. Retragerea se face aproape paralel cu ei înșiși, generând la bază o pantă nouă. Această nouă pantă a versantului are caractere fundamental diferite față de
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
Contactul sau cu abruptul se face, foarte rar în unghi și cel mai adesea printr-o ruptură de pantă concavă, formă care se imprimă întregului versant. Versanții de tip concav sunt cei care domină la suprafață Pământului, datorită faptului că eroziunea în adâncime este limitată de nivelul de baza, iar mișcările de înălțare de asemenea se sting cu timpul. Prin extinderea acestui tip de versant se produce nivelarea zonelor înalte, nivelarea versanților înșiși. Procesul de nivelare îmbracă două forme : a) reducerea
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
versanților și formarea de pedimente. Glacisul este o formă de relief cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi; glacis de acumulare (aluvial, coluvial, proluvial) - format prin acumulare la baza unui versant. Coluviile sunt materiale acumulate la baza versantului, rezultate prin spălare în suprafață, șiroire, procese gravitaționale; sunt formate
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
de pedimente. Glacisul este o formă de relief cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi; glacis de acumulare (aluvial, coluvial, proluvial) - format prin acumulare la baza unui versant. Coluviile sunt materiale acumulate la baza versantului, rezultate prin spălare în suprafață, șiroire, procese gravitaționale; sunt formate în general din
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
muntelui), de vale (la contactul lunca-frunte de terasă; lunca-versant) și glacis versant (versanții concavi și scurți care mărginesc o vale). În funcție de materialele dominante la suprafață întâlnim glacisuri: în roca, detritice (domină materialele alohtone) și mixte. Pedimentul este o suprafață de eroziune ușor înclinată și dezvoltată pe roci dure. Se disting două elemente: inselbergul (relieful rezidual) și pedimentul propriu-zis, despărțite între ele de un unghi(ruptură de pantă)-knick. Pedimentul poate fi uniform dezvoltat în jurul inselbergului sau poate avea intrânduri adânci sau
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
formează prin lărgirea văilor, micșorarea pantei versanților de sus în jos și scăderea altitudinii relative a interfluviilor, în condițiile unei lungi perioade de stabilitate tectonică. La finele ciclului ea se prezintă larg ondulată și cu o serie de „martori de eroziune” (monadnokuri) mai înălțați care se axează pe rocile cele mai dure. Pediplenă, în schimb, se realizează treptat, prin așa numitul proces de pedimentare, pornind de la baza fiecărui versant ce se retrage paralel cu el însuși. Pedimentele se substituie unele pe
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
nivelate. Inselbergurile nu se axează neapărat pe rocile dure, iar versanții lor au app. înclinarea inițială a versanților masivului. Și pediplenă, că suprafață finală, are nevoie pentru a se perfectă de stabilitate tectonică. Pediplenă caracterizează climatul arid și semiarid. Ciclul eroziunii - de la munte la peneplenă Într-o regiune muntoasă, eroziunea este acerbă, văile se adâncesc, creând un relief viguros, cu versanți înalți și abrupți; se consideră că relieful și eroziunea sunt în stadiul de tinerețe. Când râurile ating profilul de echilibru
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
iar versanții lor au app. înclinarea inițială a versanților masivului. Și pediplenă, că suprafață finală, are nevoie pentru a se perfectă de stabilitate tectonică. Pediplenă caracterizează climatul arid și semiarid. Ciclul eroziunii - de la munte la peneplenă Într-o regiune muntoasă, eroziunea este acerbă, văile se adâncesc, creând un relief viguros, cu versanți înalți și abrupți; se consideră că relieful și eroziunea sunt în stadiul de tinerețe. Când râurile ating profilul de echilibru, văile se lărgesc, versanții se întretaie sub nivelul vechilor
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]