6,312 matches
-
era Vasile Pârvan. În 1936, își susține examenul de doctorat, cu teza intitulată Analiza unui manuscris eminescian (Avatarii faraonului Tlà), la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași. Aici, obține prin concurs, în 1937, postul de conferențiar de estetică și critică literară. E desemnat ca suplinitor la Catedra de istoria literaturii române vechi pe anul școlar 1941-1942, la aceeași facultate. În 1944, toamna, este numit profesor titular la Catedra de istoria literaturii române moderne a Facultății de Litere și
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
lui Mihai Eminescu (1934-1936). Romancierul debutează în 1933 cu Cartea nunții, iar poetul cu volumul Poezii, în 1937. Scriitorul, istoricul literar, mereu mai prodigios, publică în 1938 romanul Enigma Otiliei și monografia Viața lui Ion Creangă, urmate de Principii de estetică (1939), spre a culmina cu opera sa fundamentală, unică până azi în cultura noastră, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, apărută în 1941, urmată de Istoria literaturii române. Compendiu (1945) și Impresii asupra literaturii spaniole (1946). Dramaturgul se semnalează
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
lor”, procedeu pe care autorul îl teoretiza încă de la începuturile carierei. C. și-a fundamentat ideile teoretice care l-au călăuzit în biografiile consacrate lui Eminescu și Creangă și, mai cu seamă, în Istoria literaturii române..., în volumul Principii de estetică și în prelegerea Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică (1947). Principii de estetică însumează nouă prelegeri ținute la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași în 1938 și cuprinde două părți: Curs de poezie și Tehnica
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
ideile teoretice care l-au călăuzit în biografiile consacrate lui Eminescu și Creangă și, mai cu seamă, în Istoria literaturii române..., în volumul Principii de estetică și în prelegerea Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică (1947). Principii de estetică însumează nouă prelegeri ținute la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași în 1938 și cuprinde două părți: Curs de poezie și Tehnica criticei și a istoriei literare. C. începe prin a distinge între emoția estetică și emoția
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
să capteze sensul ascuns al lumii, fără a avea o finalitate didactică sau morală, fiind „un pur exercițiu spiritual”. Mai târziu, în 1944, C. va ține un curs despre Universul poeziei, unde va dezvolta și completa ideile din Principii de estetică. Criticul susține că nu toate lucrurile intră în universul poeziei, ci numai acelea care, datorită imaginației omenirii, pot deveni „hieroglife”. Elemente poetice ar fi: apa, focul, himerele. Sunt apoi trecute în revistă modalități și stiluri poetice fundamentale: franciscanismul, petrarchismul, marinismul
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
alegerea și interpretarea faptelor de la nivelul prezentului și cu marca personalității istoricului). Prelegerea Istoria ca sinteză epică... divulgă concepția romanescă ce a stat la baza Istoriei literaturii române..., antipozitivismul de aici amintind într-un fel de ideile din Principii de estetică. Criticul trebuie să identifice valori, să aibă un cap epic „care să scrie o epopee (fie de forme, fie de destine personale)”. Apare și ideea de „invenție”. Istoria literaturii e cu necesitate opera unui singur autor, având o viziune a
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
este prima istorie completă a literaturii noastre după aceea a lui N. Iorga, dar, spre deosebire de aceasta, folosind criteriul estetic. Până la C., ceilalți istorici trataseră materia parțial, pe epoci, adesea în scop exclusiv didactic. Ceea ce se remarcă la autorul Principiilor de estetică este o documentație uriașă, o viziune critică acută, bazată pe tradiție, adică ținând mereu seama de perspectiva istorică. C. și-a ales mai întâi două mari repere, doi scriitori fundamentali, Eminescu și Creangă, a căror operă a studiat-o în
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Epoca veche, Descoperirea Occidentului, Romanticii, Epoca domnitorului Cuza, Epoca domnitorului Carol) și de marii creatori (Vasile Alecsandri. Poezia oficială, Poetul național M. Eminescu). Pentru secolul XX, el fixează „momente” semnificative, care generează o anumită stare de spirit, o direcție, o estetică: momentul 1901 (Tendința națională), momentul 1906 (Teoria specificului național), momentul 1919 (Moderniștii. Sburătorul. Fenomenul arghezian), momentul 1926 (Ortodoxiștii), momentul 1928 (Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici), momentul 1933 (Noua generație) ș.a. Dar acestea sunt deduse nu din programele revistelor, ci din analiza creației
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
ed. București, 1961; ed. pref. Paul Georgescu, București, 1966; Viața lui Ion Creangă, București, 1938; ed. (Ion Creangă. Viața și opera), pref. Eugen Simion, București, 1966; ed. îngr. și postfață Mircea Braga, București, 1976; Liviu Rebreanu, Iași, 1939; Principii de estetică, București, 1939; ed. îngr. și postfață Al. Piru, București, 1968; Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, 1941; ed. 2, îngr. Al. Piru, București, 1982; Șun sau Calea neturburată. Mit mongol, București, 1943; Istoria literaturii române. Compendiu, București, 1945
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
București, 1977; ed. I-II, îngr. Andrei Rusu, București, 1982; ed. îngr. C. Mohanu, pref. Eugen Simion, București, 1996; Gr. M. Alecsandrescu, București, 1962; Lauda lucrurilor, București, 1963; Cronicile optimistului, București, 1964; Opere, I-XVII, București, 1965-1983; Teatru, București, 1965; Estetica basmului, București, 1965; Vasile Alecsandri, București, 1965; I. Eliade Rădulescu și școala sa, îngr. Al. Piru, București, 1966; Studii și cercetări de istorie literară, pref. Al. Piru, București, 1966; Studii și comunicări, îngr. Al. Piru, București, 1966; Scriitori străini, îngr
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
chiar [...]. E o nebunie să încerci să desființezi ticăloșia.” Constant, obsesiv aproape, e cultivată însă și ideea sacrificiului total pentru împlinirea sentimentelor „pozitive”. Problema centrală investigată ar fi aceea a libertății umane, a (im)posibilității atingerii fericirii. Evident încadrabilă în estetica modernismului, comună generației căreia îi aparține autorul, proza lui G. reprezintă o sinteză între estetica realistă, tradițională, cuminte și cea poetică, metaforică, parabolică, fantastică sau fantastă, sinteză cumpănită și eficace esteticește (cu, desigur, unele stângăcii). Caracteristică e metafora prozastică în
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
și ideea sacrificiului total pentru împlinirea sentimentelor „pozitive”. Problema centrală investigată ar fi aceea a libertății umane, a (im)posibilității atingerii fericirii. Evident încadrabilă în estetica modernismului, comună generației căreia îi aparține autorul, proza lui G. reprezintă o sinteză între estetica realistă, tradițională, cuminte și cea poetică, metaforică, parabolică, fantastică sau fantastă, sinteză cumpănită și eficace esteticește (cu, desigur, unele stângăcii). Caracteristică e metafora prozastică în care termenul comparat, având un înțeles abstract, e substituit de un comparant concret (de pildă
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
1924), Omul descompus... (1925), Femeia cu carnea albă (1927), Rasputin. Diavolul de la Curtea țarului (1929), piesa Sburătorul (1923, jucată mai întâi în 1931, iar în 1945 cu titlul Sburător cu negre plete), volumele Idei și oameni (1922), Mic tratat de estetică sau Lumea văzută estetic (1929) și Mărturia unei generații (1929). Le urmează Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor (1932), romanul Al doilea amant al doamnei Chatterley (1934, sub pseudonimul Clifford Moore, ceea ce nu-l ferește de o anchetă judiciară pentru delict
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Lugoj, apoi e demis), nevoit să-și retragă numele din presă (în 1940 va publica Petru cel Mare. Întâiul revoluționar, constructorul Rusiei, sub pseudonimul N. Popov), arestat de legionari, se va concentra între 1941 și 1944 asupra unui curs de estetică predat la colegiul pentru studenții evrei. După război, primește numirea ca director al învățământului artistic din Ministerul Artelor (se pensionează în 1948) și, reintrând în presă, reia colaborarea la „Bilete de papagal”, „Lumea”, „Viața românească”, scrie la „Curier israelit”, „Jurnalul
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
În valea Marelui Fluviu, 1955, Amiralul oceanului, Cristofor Columb, 1957, Un călăreț pierdut în stepă. Din vremea lui Petru cel Mare, 1961, scenarii radiofonice cu subiecte mitologice). I-au rămas în manuscris o masivă monografie despre Goethe, un Tratat de estetică generală, romanele Casa cu cinci fete și Mireasa multiplă, o ediție de autor, dar și un Jurnal intim, mărturie a debusolării și oportunismului, dar și desen în aqua forte al unor chipuri de literați de prin anii ’50. Marcel Aderca
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
literare, partea lui de contribuție la impunerea modernității în literatura română. Aderând la autonomia esteticului, el se așază, în esență, sub scutul ideilor lui E. Lovinescu. Pledoaria o face într-o manieră ferventă și exclusivistă, ca în Mic tratat de estetică sau Lumea văzută estetic. Lucrarea însumează, mai întâi, principalele campanii antitradiționaliste la care participase în deceniul al treilea, după ce în prima lui „bătălie” literară, datată 1914, se războise pentru legitimitatea simbolismului la noi, noua orientare fiind considerată „singurul cort de
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
ed. 2 (Mireasa multiplă), București, 1932; ed. 3 (Zeul iubirii), București, 1945 ; Idei și oameni, I, București, 1922; Sburătorul, Iași, 1923; Moartea unei republici roșii, București, 1924; Omul descompus..., București, 1925; Femeia cu carnea albă, București, 1927; Mic tratat de estetică sau Lumea văzută estetic, București, 1929; Mărturia unei generații, cu măști de Marcel Iancu, București, 1929; ed. pref. Valeriu Râpeanu, București, 1967; ed. îngr. și pref. H. Zalis, București, 2003; Rasputin. Diavolul de la Curtea țarilor, București, 1929; Aventurile d-lui
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
cel intitulat Realism și idealism (1883). Mai apar studii de psihologie și pedagogie, semnate de I. Popescu, fost membru al „României june”, eseuri ale lui I. G. Sbiera despre limba română și despre unitatea intereselor naționale, precum și un studiu de estetică al lui St. Velovan. Marcând pătrunderea definitivă a junimismului în Transilvania, almanahul editat de Societatea „România jună” reprezintă un moment important în evoluția periodicelor literare românești, oferind un model de selecție severă, călăuzită de un gust artistic superior. D.M.
ALMANAHUL SOCIETAŢII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMANIA JUNA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285295_a_286624]
-
3.1. O altfel de bogăție / 113 3.2. Vremea colecționarilor / 116 3.3. Două modele ale monumentalizării / 122 3.4. 1849. Când folclorul românesc se citea la Paris / 127 3.5. Arheologia ca știință a frumosului / 138 3.6. Estetica dispariției. Creația operelor din resturile vieții / 143 3.7. Metaforele formei: mozaicul și mărgăritărelele / 153 Partea a patra. SINGULARIZAREA / 165 4.1. Cucerirea interiorității / 165 4.2. O arheologie a pasiunilor colective (I): râvna / 170 4.3. O arheologie a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
demitizare prin reducere la primitivism a meseriei poetice. Fundoianu îi împrumută poetului gesturile simple ale săracului - a culege, a utiliza, a conserva. Particularitatea poeziei argheziene la care se referă e binecunoscută: e vorba de etica moștenirii pe care o presupune estetica "cuvintelor potrivite", o poezie a resurselor seculare, bazată pe culegere, recontextualizare, combinare. E însă ceva mai mult în ideea lui Fundoianu. Ceea ce vrea să sublinieze e faptul că materia poetică nu apare evenimențial, printr-o ruptură în ordinea universului, ci
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o substanță estetică e vorba, ci despre un raport pragmatic: abordat din perspectiva stilurilor particulare ale atenției, esteticul e o relație, un mod de a se angaja și de a accepta o situație de comunicare. Tipul de atenție determină categoria - estetică sau, dimpotrivă, comună - în care cade obiectul. Fără să intru în detaliile acestei demonstrații, care implică numeroase argumente naturaliste referitoare la structura actelor și conduitelor aperceptive, voi reține aici principala caracteristică a atenției estetice. Dacă atenția comună funcționează pe baza
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care au impresionat spiritul public după Revoluția de la 1848. Capitolul al treilea tratează regimul "monumentalizării", legat de descoperirea modurilor de admirație pentru folclor în perioada exilului post-revoluționar. Rezultată în urma prelucrării pe teren românesc a mai multor idei occidentale referitoare la estetica vestigiilor, monumentalizarea a canalizat atenția spre materialitatea fragmentară și dispersată, a mediat o relație "geografică" cu realitatea teritoritorială a țării și a angajat o viziune a vieții efemere. În sfârșit, capitolul al patrulea abordează regimul "singularizării", legat de aprecierea personalității
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe criterii de valorizare care îi erau proprii. Este ceea ce a devenit cunoscut sub numele de câmp autonom al artei. Însă există și o altă dimensiune implicată de acest fenomen și pe care, sub impresia problemelor grave puse de autonomizarea esteticii, tindem să îl neglijăm. Boema a însemnat creșterea numărului de artiști. Nathalie Heinich 20 a arătat că față de numărul limitat de locuri din Academiile de creație, definiția lumii artistice prin boemă presupunea tocmai o democratizare necontrolată. Prin examene de admitere
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Ca să trăiești o experiență a frumosului nu mai e nevoie să știi ce vezi, dacă e vorba de un rege sau de un păstor; și nu mai e nevoie să judeci dacă gesturile lor sunt utile, bune sau dimpotrivă necuviincioase. Estetica fragmentului suspendă calculele utilitare sau etice pe care le putea implica o estetică a reprezentării. De aceea, Jacques Rancière o apropie de conceptul gratuității și al dezinteresării artei pe care modernitatea l-a gândit prin ideea kantiană a finalității fără
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vezi, dacă e vorba de un rege sau de un păstor; și nu mai e nevoie să judeci dacă gesturile lor sunt utile, bune sau dimpotrivă necuviincioase. Estetica fragmentului suspendă calculele utilitare sau etice pe care le putea implica o estetică a reprezentării. De aceea, Jacques Rancière o apropie de conceptul gratuității și al dezinteresării artei pe care modernitatea l-a gândit prin ideea kantiană a finalității fără scop. Doar că filiera pe care au fost vehiculate aceste noi forme de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]