9,472 matches
-
este coextensivă esenței sale. Pentru Anselm „a gândi ceva față de care altceva mai mare nu poate fi gândit” se impunea de la sine ca o regulă a gândirii, consacrând faptul că ideea pe care o avem despre Dumnezeu nu este o ficțiune născută din arbitrarul gândirii, ci un dat, o regulă a ei. Sfîntul Thoma Sfântul Thoma de Aquino (1225-1274) considera că filosoful argumentează căutând Întotdeauna În rațiune principiile argumentației sale. El considera necesar acordul dintre adevărurile conținute de lumea obiectuală și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pe care le văd sunt false; mă conving de faptul că nimic din ceea ce ne Înfățișează memoria plină de minciuni n-a existat vreodată; că nu am defel simțuri; cred că trupul, forma, Întinderea, mișcarea și locul nu sunt decât ficțiuni ale minții mele. Ce va rămâne adevărat, atunci? Poate nimic altceva decât că nu e nimic sigur. Dar ce știu eu dacă nu există altceva, diferit de cele pe care tocmai le-am judecat ca fiind nesigure, cu privire la care să
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a plăti aceste contribuții, oamenii își vând munca lor ș-a copiilor pe ani întregi, devenind astfel mult mai rău dintre dac-ar fi rămas iobagi”. În aceste condiții „obligativitatea învățământului primar e curată iluzie. Avertismentele rămân hârtii, amendele, o ficțiune, frecventarea școalelor, peste putință. Dacă însă copiii, constrânși de dorobanți, ar veni la școală, ei vin desculți, cu capul gol și astfel îmbrăcați, încât frecventarea regulată a școalei i-ar costa viața... Prin urmare cauza relei frecventări nu este aversiunea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
înscrierea într-un model originar și apartenența la o realitate mai cuprinzătoare, nu-i decât confirmarea unei înstrăinări. Sau viceversa: căci înstrăinarea e, la Cioran, un mijloc de a fi mai acut el însuși. Înstrăinarea ca întemeiere nu aparține unei ficțiuni Cioran, chiar dacă în explorarea acestei interogații am avut drept cauză și reper originar nu textul său, la care am ajuns ulterior în mod firesc, ci piesa lui Matei Vișniec, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte. Vișniec mărturisește că l-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran împotriva românilor, care-l agasau la Paris, când și când, și nu de dragul expresivității, ci al exactității nostalgiei, el folosește în corespondența sa, scrisă, de altfel, în franceză, cuvinte românești. Și o face cu o plăcere evidentă. Oricum, o ficțiune, una construită din frânturi, piesa lui Vișniec identifică sigiliul unei ființe roase de obsesia timpului. În fapt, piesa aceasta se construiește chiar pe ideea timpului care se fărâmițează și care, fărâmițându-se, dă tot mai mult consistență golului lăsat de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
del Rio, / rană în spațiu”, cu trimitere la același topos sibian (Gura Râului e lângă Sibiu), ca și versul shakespearean, abia invocat. Oricum, faptul că Cioran apare în piesa lui Matei Vișniec fără umbră este dovada cea mai sigură că ficțiunea nu minte. Și asta împotriva faptului că, pentru Cioran, ficțiunea Ă literatura, în general Ă devenise un artefact în care el nu mai putea să creadă. De aici convingerea că „adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sibian (Gura Râului e lângă Sibiu), ca și versul shakespearean, abia invocat. Oricum, faptul că Cioran apare în piesa lui Matei Vișniec fără umbră este dovada cea mai sigură că ficțiunea nu minte. Și asta împotriva faptului că, pentru Cioran, ficțiunea Ă literatura, în general Ă devenise un artefact în care el nu mai putea să creadă. De aici convingerea că „adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondența decât în opera sa”. Or, corespondența lui Cioran, mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
are o singură potecuță, pe care toată lumea o vede, și de aceea destul de strîmtă, că nici nu se poate merge pe ea. Mie mi-a plăcut piesa din cu totul alte motive decît dumneavoastră. Eroii mor fiindcă trăiesc banal, iar ficțiunea lor este de asemenea banală, și ajung să transforme ficțiunea în real. Ambele planuri real și ficțiune sînt de o splendidă banalitate, și piesa cred că aici bate foarte tare, fiindcă neagă aceste două ipostaze a banalului existenței și a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de aceea destul de strîmtă, că nici nu se poate merge pe ea. Mie mi-a plăcut piesa din cu totul alte motive decît dumneavoastră. Eroii mor fiindcă trăiesc banal, iar ficțiunea lor este de asemenea banală, și ajung să transforme ficțiunea în real. Ambele planuri real și ficțiune sînt de o splendidă banalitate, și piesa cred că aici bate foarte tare, fiindcă neagă aceste două ipostaze a banalului existenței și a banalului ficțiunii. Acești oameni nu sînt ancorați, așa cum am dori
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se poate merge pe ea. Mie mi-a plăcut piesa din cu totul alte motive decît dumneavoastră. Eroii mor fiindcă trăiesc banal, iar ficțiunea lor este de asemenea banală, și ajung să transforme ficțiunea în real. Ambele planuri real și ficțiune sînt de o splendidă banalitate, și piesa cred că aici bate foarte tare, fiindcă neagă aceste două ipostaze a banalului existenței și a banalului ficțiunii. Acești oameni nu sînt ancorați, așa cum am dori toți, în marile probleme ale omenirii. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este de asemenea banală, și ajung să transforme ficțiunea în real. Ambele planuri real și ficțiune sînt de o splendidă banalitate, și piesa cred că aici bate foarte tare, fiindcă neagă aceste două ipostaze a banalului existenței și a banalului ficțiunii. Acești oameni nu sînt ancorați, așa cum am dori toți, în marile probleme ale omenirii. Ei sînt ancorați în lucruri mici, existența îi ucide, se retrag într-o ficțiune la fel de mică, și la sfîrșit mor. Mor, ca un "banc". Așa și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tare, fiindcă neagă aceste două ipostaze a banalului existenței și a banalului ficțiunii. Acești oameni nu sînt ancorați, așa cum am dori toți, în marile probleme ale omenirii. Ei sînt ancorați în lucruri mici, existența îi ucide, se retrag într-o ficțiune la fel de mică, și la sfîrșit mor. Mor, ca un "banc". Așa și trebuie. Nu mă surprinde. Mor precum au trăit. Remarcabilă este ultima replică: "cum de n-au văzut apa?". "Bancul" se sparge și se trece într-o semnificație, după
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-ți face dintr-o iluzie numită "cal verde" un partener, este apogeul unei grave crize de încredere în realitatea ce ți se pune la dispoziție. Și soluția se dovedește a fi ineficientă și inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul. în mod firesc le refuzăm opțiunea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
2: Și-atunci? Ce faci cu cealaltă realitate? Pentru că sînt cel puțin două realități! El n: Mde, nu prea știu... Ea 2: (în timp ce se apropie El 1) Lasă că știu eu... Am să-i fac eu ceva de-o să devină ficțiune. El 1: (care a auzit replica) Ar trebui să știi că ficțiunea e mai puternică și mai posesivă decît realitatea. Ea 2: O fi, dar măcar nu faci dragoste cu ea. El 1: (dîndu-i cartea) Uite, ți-am scris... nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
două realități! El n: Mde, nu prea știu... Ea 2: (în timp ce se apropie El 1) Lasă că știu eu... Am să-i fac eu ceva de-o să devină ficțiune. El 1: (care a auzit replica) Ar trebui să știi că ficțiunea e mai puternică și mai posesivă decît realitatea. Ea 2: O fi, dar măcar nu faci dragoste cu ea. El 1: (dîndu-i cartea) Uite, ți-am scris... nu prea inspirat... în fugă și... Ea 2: Mă duc să pun de-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unui joc foarte perfid, cu sine însuși și cu celălalt. Impulsul spre mărturisire este permanent obstrucționat de sentimentul unei vinovății atît de mari încît nu poate fi excorcizată decît, eventual, pe o scenă de teatru, unde realul se confundă în ficțiune, iar conturul adevărului se preface în siluetă îndepărtată. După părerea mea este una dintre cele mai bune producții dramaturgice românești de după '90 încoace. Scrisă cu inteligență și sensibilitate, seduce prin replica promptă, ambalată fie într-un umor subtil, de calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aderență imediată la preocupările și sensibilitatea spectatorilor. O altă etapă constă în conceperea și elaborarea formei ca act de identitate al spectacolului. Inventive și riguroase, toate spectacolele lui Alexa Visarion, din punct de vedere al formei, nu se confundă cu ficțiunea dramaturgică, deși o radiografiază cu transparență, fără să o complice sau obscurizeze printr-un barochism imaginar excesiv, ci au o ficțiune a lor, distinctă, cu o derulare a scenelor din perspectiva logicii impuse de regizor, care își gândește și construiește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacolului. Inventive și riguroase, toate spectacolele lui Alexa Visarion, din punct de vedere al formei, nu se confundă cu ficțiunea dramaturgică, deși o radiografiază cu transparență, fără să o complice sau obscurizeze printr-un barochism imaginar excesiv, ci au o ficțiune a lor, distinctă, cu o derulare a scenelor din perspectiva logicii impuse de regizor, care își gândește și construiește simultan spectacolele pe două nivele. Unul pe orizontală, identificat cu o rescriere scenică aparent previzibilă, valorifică și integrează cu valoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acea vreme mulți comentatori, prin forță și autenticitate, tăriile tragediei antice. Opera exprima structura fundamentală a lumii, din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie, cauzalitate; oamenii sunt supuși condiției pătimitoare între cer și pământ, între dragoste, moarte, ispășire. Avem în ficțiunea lui Caragiale raiul visat de Ion Nebunul, unde sălășluiește "Maica Domnului "care ne desparte de rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea morților, realitatea ei și cutumele cărora li se supunea Anca. Ca într-un ritual păgân, Anca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de fapt nu trebuie să înțelegi că nu ești cu adevarat însoțitorul de drum al personajelor, ești cel mult un vizitator al percepției celui care a gândit filmul, de altmiteri chiar și așa, nu ești alimentat , nu ești propulsat în ficțiune, nu poți fi împreună cu ei! Pe scurt, filmul aparține unei formulări generice, road trailer, dar, pare a fi de fapt un comentariu al geritorului, o polemizare nu cu sursa cât mai ales cu resursa de spirit ce acest segment o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sensuri: ca ființă care acceptă sacrificiul de sine întru edificarea unui ideal al celuilalt, dar și ca însuși idealul împlinit al creatorului. În scenariul lui Alexa Visarion este excelent realizată devenirea tinerei din persoană oarecare, întîlnită întîmplător, în personaj de ficțiune în scenariul pe care bărbatul i-l tot povestește; persoana devine (la vedere) personaj adevărat miraj al creației. Toate aceste procese se produc în filmul lui Alexa Visarion printr-un adevărat circuit al metaforelor și simbolurilor, prin jocul subtil al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe un făgaș normal, ați fost unul dintre primii regizori care s-au întors la"uneltele" lor. Întâi în teatru și acum în film, intrând în producție cu un scenariu la care țineți mult. Cum a fost întoarcerea în domeniul ficțiunii după ce ați trăit atât de intens o realitate bulversantă? Cred că în seara de 22 Decembrie toți oamenii care doreau să participe la această descătușare a ființei românești, a sufletului, a minții, a forțelor fizice și intelectuale, au simțit că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Gulea și Petre Sălcudeanu. Inițiată de câțiva dintre colegii mei, această societate își propune o selecție după criterii artistice riguroase. Ea nu se conturează ca o frondă față de Uniunea Cineaștilor, ci își caută un drum propriu, specific creației filmului de ficțiune. Bineînțeles că orice idee minunată poate fi distrusă de lipsa de experiență a oamenilor, de incapacitatea lor de a sesiza toate nuanțele și câteodată de orgoliul nostru, nemăsuratul nostru orgoliu care trebuie să capete expresie în opera noastră. Vorbind de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
discursul naratorului și discursul personajelor. Textul narativ nonliterar este focalizat asupra istoriei/fabulei; accentuează evenimentele narate, care sunt, preponderent, reale (povestire factuală). Contrastiv, narațiunea beletristică este centrată pe discursul narativ, pe modalitățile de enunțare a unor evenimente ficționale (povestire de ficțiune). Cele două tipuri de texte narative au urmă toarele particularități: 2.3.4. Textul descriptiv Textul descriptiv vizează prezentarea elementelor constitutive și a particularităților unui spațiu fizic, ale unui obiect, fenomen, proces ori detalierea înfățișării și/sau a trăsă turilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]