5,744 matches
-
le pune la temeliile creației poetice. A scrie Înseamnă a urca spre starea adamiană a limbii, a face să vorbească lumina și a pune vorbirii, cum zice tot el, o lumină. Această lumină nu poate fi, În planul profan al filologiei, decît latinitatea. Starea adamiană a limbii este aceea din preajma limbii de origine. Iată cum am putea explica erezia lingvistică a lui Heliade. Întoarcerea la izvoarele latine este o Întoarcere la starea de plenitudine și puritate a spiritului din preajma Omnipotenței. În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fructidori, de obiecte virginale este vegheată (custodită) de Îngeri. Acesta este spațiul poeziei heliadești. Unul dintre spații, cel care stă pe treapta de sus a scenariului său liric. Limbajul care Îl sugerează este, În continuare, plin de bubele aberantei lui filologii, dar În interior se simte zborul extraordinar al imaginației: „Apocaliptica, sînta cetate A lumii nouă splende radioasă De speranță, d-amor, de libertate; Încinge muri nenvinși de adamante, Se coroană de turre nestimate, Nalță coloane de porfir gigante, Pur ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-adevăr, în ordine afectivă (psihologia e traductibilă în limbajul melodramei), anii petrecuți în străinătate n-au adus niciun fel de schimbare, și de aceea, probabil, naratorul îi și rezumă eficient în câteva rânduri, fără alte comentarii (" Studiase mai întâi filologia clasică la München, apoi chimia agricolă la Hohenheim, continuată la Grignan, în Franța, mai stătuse un an la Paris, călătorise prin Italia"). Bizu învățase destul. Venise în sfârșit momentul confruntării directe cu viața, cu viața în formele ei concrete, dinamice
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
, Ion (4.XII.1927, Cahul - 17.XI.1994, Chișinău), istoric literar. Este fiul Mariei și al lui Efim Osadcenco. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1951). A fost profesor la Catedra de literatură română a aceleiași Universități (1962 și 1967) și decan. Doctor în filologie în 1988, O. a publicat studii despre C. Negruzzi și a îngrijit câteva ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288595_a_289924]
-
istoric literar. Este fiul Mariei și al lui Efim Osadcenco. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1951). A fost profesor la Catedra de literatură română a aceleiași Universități (1962 și 1967) și decan. Doctor în filologie în 1988, O. a publicat studii despre C. Negruzzi și a îngrijit câteva ediții din opera scriitorului, apărute la Chișinău în limbile română și rusă. În studiul Relații literare moldo-ruso-ucrainene în secolul XIX (1977), el relevă aportul lui C. Negruzzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288595_a_289924]
-
Constantin (15.VIII.1937, Constanța), prozator. Este fiul Mariei (n. Cioconea) și al lui Dumitru Novac, ceferist. Este absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân” (1955) și al Școlii Tehnice de Marină, ambele urmate în orașul natal. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1962), activează ca asistent universitar la Institutul Pedagogic din Constanța (1962-1966), ca redactor (1970-1971) și redactor șef (din 1981) la revista „Tomis”. Din 1995 este secretarul executiv al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor. Debutează cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
de liceu la Iași (Liceul Național și Școala Normală „Vasile Lupu”, 1938-1940), apoi la Craiova (Colegiul „N. Bălcescu” și Liceul „Frații Buzești”, 1944-1951), L. va fi numit în 1951, după plecarea lui Dan Simonescu la București, lector la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași și titular al cursului de istoria literaturii române vechi. Profesor din anul 1969, L. s-a dedicat muncii didactice și în general școlii, pe care a slujit-o cu devotament. A debutat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
din București. Urmează cursurile primare în comuna natală, apoi Liceul „Mihai Viteazul” din București, absolvit în 1952. Studiază un an ziaristica, fiind și reporter la Agerpres, frecventează un timp cursuri la Politehnică, dar alege în cele din urmă Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o termină în 1959. Lucrează ca pedagog (1959) și profesor suplinitor la două licee din București, iar în 1961-1962 este cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române. În 1962 devine asistent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
, George (16.II.1940, Caransebeș - 30.V.1979, Caransebeș), poet. Urmează școala primară și liceul în orașul natal, apoi Facultatea de Filologie la Timișoara și Cluj, absolvită în 1963. Profesor suplinitor în două sate din preajma Caransebeșului (Vârciorova, Petroșnița), metodist cultural la Reșița, din 1970 va fi profesor de liceu la Caransebeș. Conduce cenaclul literar „Mihail Halici” și este redactor responsabil al revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
DRAGOȘ, Nicolae (pseudonim al lui Nicolae Răcănel; 3.XI.1938, Cleșnești, j. Gorj), poet și jurnalist. Este fiul Anei (n. Serafim) și al lui Sever Răcănel, tâmplar. Urmează Liceul „Traian” din Turnu Severin (absolvindu-l în 1955) și Facultatea de Filologie a Universității din București (luându-și licența în 1960). Repartizat în învățământ, e profesor la Târgu Cărbunești, după care, în 1962, începe o lungă carieră în presă: redactor la „Viața studențească”, redactor-șef la „Scânteia tineretului” (1963-1969), șef de secție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
9.VII.1923, Chișinău), istoric literar, comparatistă și traducătoare. Este fiica Ninei (n. Cribuscenco) și a lui Nicolae Golim și soția lui G. C. Nicolescu. După absolvirea Liceului „Regina Maria” la București, urmează tot aici cursuri universitare, obținând licențe în filologie clasică (1945), drept (1945) și în filologie rusă (1947). Din 1947 va desfășura o îndelungată activitate didactică, mai întâi la Facultatea de Filologie, apoi în cadrul Catedrei de literatură rusă, la Institutul de Limbi și Literaturi Străine. După 1960 face parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
și traducătoare. Este fiica Ninei (n. Cribuscenco) și a lui Nicolae Golim și soția lui G. C. Nicolescu. După absolvirea Liceului „Regina Maria” la București, urmează tot aici cursuri universitare, obținând licențe în filologie clasică (1945), drept (1945) și în filologie rusă (1947). Din 1947 va desfășura o îndelungată activitate didactică, mai întâi la Facultatea de Filologie, apoi în cadrul Catedrei de literatură rusă, la Institutul de Limbi și Literaturi Străine. După 1960 face parte din redacția revistei „Secolul 20”. În 1962
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
C. Nicolescu. După absolvirea Liceului „Regina Maria” la București, urmează tot aici cursuri universitare, obținând licențe în filologie clasică (1945), drept (1945) și în filologie rusă (1947). Din 1947 va desfășura o îndelungată activitate didactică, mai întâi la Facultatea de Filologie, apoi în cadrul Catedrei de literatură rusă, la Institutul de Limbi și Literaturi Străine. După 1960 face parte din redacția revistei „Secolul 20”. În 1962 își susține doctoratul cu lucrarea L.N. Tolstoi și literatura română, iar în 1971 docența. Și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
la catedră pe post de asistentă. Beneficiază de o bursă de specializare la Paris (octombrie 1973 - martie 1974), fiind admisă pe bază de interviu de către Roland Barthes la cursul său de la École des Hautes Études. Deși își susține doctoratul în filologie în 1978, cu lucrarea Cyrano de Bergerac - un model al barocului, va fi promovată ca lector abia în martie 1990. Conferențiar în 1993, avansează profesor în 1997, tot acum devenind director adjunct al Școlii Doctorale a Agenției Universitare pentru Studierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
n. Darie) și al lui Ion Vasilache, țărani. Începe învățătura în satul natal (1932-1938), urmează la Iași Liceul de Aplicație (1938-1944) și, după o perioadă în care funcționează ca învățător la Unțești, din 1949 își continuă studiile la Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, luându-și licența în 1958. Frecventează și cursuri pentru scenariști la Moscova (1962-1964). Profesor la Cetireni, din 1958 e redactor la „Cultura Moldovei”, apoi la „Nistru” (1965-1969), membru al colegiului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
originară din Basarabia (Miclăușeni-Lăpușna), a cunoscut vitregia vremurilor, după o perioadă petrecută la Chișinău fiind nevoită, în 1940, să se refugieze în țară și să se stabilească în București. Aici, A. a urmat Liceul „Cantemir Vodă” (1944-1951) și Facultatea de Filologie (1951-1955). Repartizat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, începe o îndelungată și rodnică activitate editorială, desfășurată apoi la Editura pentru Literatură și la Editura Minerva; între anii 1974 și 1990 a lucrat la Centrala Editorială. A fost după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
ȘCHIOPU, Michaela (26.III.1938, București), italienistă, traducătoare. Este fiica Mariei (n. Duport) și a lui Constantin Paraipan, medic. La București urmează școala primară și Liceul de Fete nr. 4, apoi cursurile Facultății de Filologie, secția italiană, absolvite în 1961. Este repartizată ca documentarist la Institutul de Istorie Literară și Folclor (ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei), începând, sub îndrumarea directă a lui G. Călinescu, cercetările asupra literaturii italiene și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
, Mihai (10.VIII.1972, Antonești, j. Tighina), poet, critic literar și traducător. Este fiul Sofiei Vakulovski și al lui Alexei Vakulovski, profesori. Urmează școala medie în satul natal și la Chișinău Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Republica Moldova (absolvită în 1994). Lector la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” (1994-1997), concomitent e cercetător la Institutul de Istorie Literară al Academiei de Științe din Republica Moldova. Își susține doctoratul la Universitatea din București (2002) cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
Petru Rareș” din Piatra Neamț (1945-1948) și Liceul Silvic din Roznov, terminat în 1952. Până în 1955 urmează Institutul de Teatru și Cinematografie din București, iar din 1956 Școala de Literatură „M. Eminescu”, ultimul an de studii absolvindu-l în cadrul Facultății de Filologie a Universității bucureștene. Între 1962 și 1964 este secretar literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București, apoi intră în presă: secretar general de redacție la revista „Amfiteatru” (1964-1972) și la ziarul „România liberă” (1972-1975), redactor-șef adjunct la „Magazin” (1975-1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
front. Participă în Transilvania la rezistența împotriva atacurilor armatei ungare (1918). După încetarea conflagrației și-a continuat studiile, absolvind în 1919 secția clasică și modernă. Ajutat de fratele său, Ion Nandriș, urmează, la Universitatea din Viena, cursuri de specializare în filologie slavă și indoeuropeană (cu profesorii V. Vondrák și P. Kretschmer). Între 1920 și 1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii K. Nitsch, J. Rozwadowski, J. Loș, J. Chrzanowski și St
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
Vondrák și P. Kretschmer). Între 1920 și 1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii K. Nitsch, J. Rozwadowski, J. Loș, J. Chrzanowski și St. We˛dkiewicz. Își ia doctoratul în filologie cu teza Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna (1922). Reîntors în țară, funcționează pentru o scurtă perioadă ca profesor la Colegiul Pregătitor din Cernăuți. În toamna lui 1923 i se acordă o bursă de doi ani la Școala Română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
Études și la École de Langues Orientales Vivantes din Paris cursurile profesorilor Antoine Meillet, A. Mazon și Mario Roques. În 1925 revine la Cernăuți, unde e profesor la Școala Normală, iar în 1926 este chemat profesor extraordinar la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Cernăuți, post pe care se va titulariza în 1929. În același an e ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, rămânând în această funcție până în 1942. Datorită prestigiului științific căpătat, e ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
română la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 e titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne de la Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne de la Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la retragerea la pensie, în 1963. După numirea ca profesor, călătorește mult în Italia, Franța, Spania, Elveția, Belgia, SUA și la Muntele Athos. Colaborează la majoritatea revistelor de filologie, în special slavă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la retragerea la pensie, în 1963. După numirea ca profesor, călătorește mult în Italia, Franța, Spania, Elveția, Belgia, SUA și la Muntele Athos. Colaborează la majoritatea revistelor de filologie, în special slavă, din țară și străinătate, la „Comparative Literature Studies”, „Annali dell’Istituto Universitario Orientale” ș.a. După primele articole de slavistică, axate pe chestiuni strict lingvistice, N. se îndreaptă spre aspectele de mai larg contur, menite, pe de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]