6,757 matches
-
lucrările sale științifice gândirea speculativ filozofică a doctrinelor cercetate, o face, pe de o parte, fatalmente, ca „erudit”, iar pe de altă parte, în spiritul său de „înțelegere”, atestându-și în ele structura sa funciară de eseist și nu de filozof. Demersul științific îl obligă să urce la abstracțiune, natura sa de eseist îl duce la înțelegerea realităților umane, de viață și de cultură. Eliade era dotat cu o irezistibilă imaginație a ideilor, însușire esențială a unui eseist de mare clasă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Mi-a plăcut. Am ieșit pe sală să fumez o țigară, dar am constatat că-mi pierdusem sau uitasem bricheta. M-am apropiat de un grup în care se fuma, ca să cer foc. În acel grup se afla Pavel Apostol, filozoful de partid, iar la un moment dat apare și Miron Constantinescu, foarte revoltat de intervenția „agitatorică” (așa-zisă) a lui Wald, continuând să vorbească filozofie, dar în termeni de „producție”, în stil marxist, chiar stalinist, dar era evident că omul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să scrii o carte despre Caragiale ? Scrie una despre Kant !” „Despre Kant s-au scris, n-o s-aduc nimica nou despre Kant !” - el spune în cartea aceasta a lui, ultima, Cele șase maladii ale spiritului, despre comic, în general (au filozofii această manie a generalului) : comicul este ceea ce ne arată că ceea ce este nu este decât ceea ce este ! Nu e decât asta. Asta face comicul : divulgă mediocritatea fenomenelor înconjurătoare. Asta nu e decât asta. Mai știm că, de pildă, Caragiale-i
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tragicul din opera lui Caragiale... — Da. — În Comediile d-lui I.L. Caragiale, acel studiu faimos al lui Maiorescu, mentorul „Junimii” spune, referindu-se chiar la Caragiale, că în spatele oricărei comedii se ascunde o tragedie... — Da. Pe de altă parte, un filozof român, avizat, al tragicului, l-am numit pe D.D. Roșca, spunea că tragicul și comicul merg împreună... — Da. — Cum s-ar explica acest... Cred că se explică prin următorul lucru : dacă este vorba, la nivelul tragicului, de o accepție mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
perspectivă în care admirația mea pentru el ar reprezenta o opțiune vetustă. Nu, dimpotrivă. (În orice caz, cine citește Doctrina Substanței nu se poate să nu simtă că e incomparabil mai actuală, mai vie și mai incitantă decât cărțile „noilor filozofi” din Franța sau decât ce mai produc diverse alte „școli”.) Refuzul prietenilor mei mai tineri se bazează pe argumentele adversarilor interbelici ai lui Camil Petrescu, adică pe operele lui nereușite (a fost, într-adevăr, un autor inegal), neținând seamă de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca atare. De pildă, un prieten foarte inteligent și la care țin mult, când i-am vorbit recent de nerăbdarea mea de a citi Doctrina Substanței, s-a arătat mirat și mi-a declarat că nu poate face credit ca filozof autorului unui studiu despre Husserl ce nu depășește nivelul unei mediocre lucrări de seminar. Poate că așa este, amicul meu e mult mai competent ca mine, iar eu, mărturisesc, nu am recitit acest studiu, deși e reprodus la anexele volumului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Juan, Maria-Magdalena nu reușește să rămână în rolul ei adevărat. Singurele personaje inteligente și neticăloase din teatrul lui Mazilu sunt sortite eșecului. Profesiunea de critic de artă Nu numai o dată am auzit despre Andrei Pleșu aprecierea că ar fi un „filozof al artei”. Asemenea apreciere se vrea un elogiu maxim, presupunând că nimic nu e mai presus de filozofie. Mă împotrivesc și presupunerii, și beneficiului acordat lui Pleșu pe atare temei. Postularea acestei proeminențe ține de marota ierarhizării pe categorii generice
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu e mai presus de filozofie. Mă împotrivesc și presupunerii, și beneficiului acordat lui Pleșu pe atare temei. Postularea acestei proeminențe ține de marota ierarhizării pe categorii generice și nu pe valori particulare, proferată de regulă, în propriul profit, de către filozofi, cu precădere cei de filieră post-kantiană, ca Hegel sau ca irezistibilul nostru Noica. Dacă nu ne lăsăm striviți de autoritatea lor (e greu să nu ne lăsăm, dar dacă nu izbutim acest efort suntem pierduți), nu se poate să nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
filieră post-kantiană, ca Hegel sau ca irezistibilul nostru Noica. Dacă nu ne lăsăm striviți de autoritatea lor (e greu să nu ne lăsăm, dar dacă nu izbutim acest efort suntem pierduți), nu se poate să nu vedem că dintre marii filozofi ai lumii, care nu sunt prea mulți, singur Platon suportă alăturarea de marii artiști ai lumii, și o suportă fiindcă este el însuși unul din aceștia. În adolescența mea am citit cu pasiune și folos o carte care mai avea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unul din aceștia. În adolescența mea am citit cu pasiune și folos o carte care mai avea curs pe atunci, Philosophie de l’art a lui Hippolyte Taine, dar, în pofida titlului, această carte nu avea nimic comun cu filozofia. Un filozof propriu zis poate avea vederi remarcabile asupra artei, înțeleasă ca exutoriu sau paradigmă, cum o aflăm la un Schopenhauer, la un Kierkegaard, la un Nietzsche, dar nu capătă prin asta condiționarea restrictivă de „filozof al artei”, ci rămâne filozof pur
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
avea nimic comun cu filozofia. Un filozof propriu zis poate avea vederi remarcabile asupra artei, înțeleasă ca exutoriu sau paradigmă, cum o aflăm la un Schopenhauer, la un Kierkegaard, la un Nietzsche, dar nu capătă prin asta condiționarea restrictivă de „filozof al artei”, ci rămâne filozof pur și simplu. Din ambiția de a acoperi toate domeniile, sau, mai echitabil spus, din nevoia rotunjimii speculative, autori de mari sisteme filozofice au dat și câte o estetică. Critica puterii de judecată a lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Un filozof propriu zis poate avea vederi remarcabile asupra artei, înțeleasă ca exutoriu sau paradigmă, cum o aflăm la un Schopenhauer, la un Kierkegaard, la un Nietzsche, dar nu capătă prin asta condiționarea restrictivă de „filozof al artei”, ci rămâne filozof pur și simplu. Din ambiția de a acoperi toate domeniile, sau, mai echitabil spus, din nevoia rotunjimii speculative, autori de mari sisteme filozofice au dat și câte o estetică. Critica puterii de judecată a lui Kant e o prea frumoasă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
digresiune destul de pedantă la rândul ei, de fapt foarte aproximativă, pentru a-l apăra pe Andrei Pleșu și de eventualul risc de a fi socotit „estetician” (nici nu prea știu dacă acest termen e sau nu sinonim cu cel de „filozof al artei” ; ambii au oricum sinonimia inconsistenței lor). Andrei Pleșu e unul din puținii noștri mari critici de artă. Fiecare articol al său reprezintă mai mult sau mai puțin un eveniment. El e, ce-i drept, și filozof, dar nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cel de „filozof al artei” ; ambii au oricum sinonimia inconsistenței lor). Andrei Pleșu e unul din puținii noștri mari critici de artă. Fiecare articol al său reprezintă mai mult sau mai puțin un eveniment. El e, ce-i drept, și filozof, dar nu „al artei”, ci filozof pur și simplu, cu Minima moralia. Eticul, ca materie de studiu, aparține antropologiei, dar morala ca disciplină normativă și speculație existențială aparține filozofiei, fiind de fapt principala ei finalitate (magistrul nostru, al lui Pleșu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au oricum sinonimia inconsistenței lor). Andrei Pleșu e unul din puținii noștri mari critici de artă. Fiecare articol al său reprezintă mai mult sau mai puțin un eveniment. El e, ce-i drept, și filozof, dar nu „al artei”, ci filozof pur și simplu, cu Minima moralia. Eticul, ca materie de studiu, aparține antropologiei, dar morala ca disciplină normativă și speculație existențială aparține filozofiei, fiind de fapt principala ei finalitate (magistrul nostru, al lui Pleșu și al meu, nu admite asta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
precedați de 7 texte asupra unor chestiuni de caracter mai general) ; a treia, „Istoria vizualității europene”, abordează câteva subiecte esențiale ale culturii mondiale (căci „europeană” mai înseamnă încă, din fericire, „mondială”) ; aici, afară de Rafael, El Greco, Manet etc., mai apar și filozofi, ca Heidegger și Louis Lavelle, sau mari figuri ale culturii, ca Goethe, C.G. Jung, Voltaire, Roland Barthes, iar dintre românii de același plan, Mircea Eliade și G. Călinescu. Prin titlurile date atât introducerii, cât și următoarelor trei secțiuni, autorul ̀
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ce pretinde efectiv acea „jertfă de sine” de care pomenea în pasajul citat adineaori. E vorba de studiul asupra activității teoretice și publicistice a lui Ștefan I. Nenițescu. Ihn zu lesen ist eine Poenitenz - cum spune Nicolai Hartmann despre un filozof german contemporan cu Hegel. A parcurge atent imensul material rebarbativ și prolix, de o întortocheată prețiozitate, al lui Nenițescu, pentru a descoperi și extrage sensul profund al intensului său efort de gândire și formulările uneori săgetătoare din buletinele sale critice
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la Roma. Cu multe amănunte, îndelung, așa încât, atunci când am văzut-o cu propriii mei ochi, am avut impresia că o văzusem pentru a doua oară. Meditațiile lui Marcus Aurelius au stat mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă a vieții, a fugii misterioase a timpului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă a vieții, a fugii misterioase a timpului, și deasupra tuturor: neputința umană. M-au consolat mereu eforturile împăratului filozof de a reconcilia autonomia individului și legătura lui secretă cu universul: „Dacă Dumnezeu există, totul e bine, dar dacă lucrurile se duc în hazard, atunci nu te lăsa dus și tu cu ele de acel hazard”. Statuia întruchipează un bărbat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
străluceau în verde, culoarea bronzului oxidat. Norocul a făcut să locuim într-un mic hotel, chiar la umbra verdelui statuii, reamintindu-mi mereu că eram responsabilă de viața care mi se dăduse. În situația în care eram, auzeam cuvintele împăratului filozof vibrând ca o lance înfiptă în pământ, lângă mine: „Moartea plutește peste mine. Atâta timp cât trăiesc, din toate puterile, trebuie să fiu bun!” (Cartea a patra, 17). Când am ajuns la Colosseum, am simțit prezența unui univers paralel cu al nostru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
De ce mă întrebați asta? Pentru că, a răspuns el, când suferi de mal d’amour, barba crește cu mult mai repede. Am rămas fără replică, mulțumindu-mă să-i dau un bacșiș bun (aproape balcanic!). L-am părăsit pe chelnerul meu filozof, reluându-mi drumul pe un soare arzător, fără milă, pentru a ajunge la Sarajevo după-amiază. Nu voi deveni niciodată musulman! Te las, spunându-ți că te iubesc: pur și simplu! Al tău, René. 23 iulie 1974 (A șaptea zi de la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
majoritatea suferă într-un fel de semiconștiință, totuși că o minoritate se încăpățânează să distrugă în ea și în jurul ei resortul umanului. Chamfort n-a putut niciodată să găsească mulțumirea de sine în nemulțumirea sa față de oameni, dar Pascal, da. Filozoful Alain spunea mereu că există două mărimi de suflet, una care se desparte și alta care revine. Vis-à-vis de celălalt, Chamfort este între cele două, pentru că neavând forța să împlinească reîntoarcerea, cel puțin el n-a avut josnicia să se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și draga de Birgitta mi-a dat șalul ei mov ca să mă încălzesc. M-a văzut ca pe un copil căruia i-au degerat mâinile în copilărie... Sau poate și-a adus aminte de victima reginei Kristina (și a altora!), filozoful René Descartes (cu care nu mă compar!), pe care ea l-a obligat să-i dea lecții de filozofie dimineața, la ora cinci, într-un palat rece, unde sufla vântul. Ea era obișnuită cu gerul, dar nu-i dăduse prin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu care nu mă compar!), pe care ea l-a obligat să-i dea lecții de filozofie dimineața, la ora cinci, într-un palat rece, unde sufla vântul. Ea era obișnuită cu gerul, dar nu-i dăduse prin cap că filozoful obișnuia să se scoale la prânz și era foarte sensibil la frig. A murit repede, după ce plămânii i-au luat foc, de o pneumonie galopantă. Toate astea sunt în gândurile mele când văd cât de atentă e Birgitta când vede
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
incompetență" și aceasta nu datorită dificultății noului nivel, ci faptului că este "diferit", cerând altă pregătire, altă experiență, altă conformație spirituală. Așa se face că secretarii de partid ai lui Ceaușescu au dat rezultate dezastruoase ca ambasadori, iar după '89, filozofii, inginerii, economiștii... numiți politic miniștri de externe și-au atins treapta incompetenței "cu surâsul pe buze"! Din acea perioadă de "inițiere" datează și primele mele întrebări și primele "studii oftalmologice", cauzate de diferențele teoretice și practice dintre "ochii negri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]