51,126 matches
-
ce pot fi analizați în statistice și date. Mai puțin măsurabilă, dar nu mai puțin profundă este pierderea moralei și a încrederii cu care se confruntă lumea noastră". Un faliment mai întâi al piețelor, iar după, al instituțiilor și în final al moralei face necesară stabilirea unei serii de reguli etice pentru controlarea dorinței de câștig, care în esență este o dorință justificată. Etica însă nu este cireașa de pe tort, nu este un adaos la economia de piață globală. Nu, ci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
II. Pascal, Blaise, Pensées, Bibliotheque de la Plèiade, vol. 34, Gallimard, Paris 1954; Cugetări, traducere de George Iancu Ghidu, Editura Științifică, București, 1992. Rahner, Karl, Schriften zur Theologie, 16 voll., Benzinger, Einsiedeln, 1954-84. Alltägliche Dinge, Benzinger, Einsiedeln-Zürich-Köln 1964. Rees, Martin, Our Final Hour. A Scientist's Warning: How Terror, Error, and Environmental Disaster Threaten Humankind's Future In This Century On Earth and Beyond, Basic Books, New York, 2003. Rosa, Hartmut, Die Beschleunigung. Die Veränderung der Yeitstruktur in der Moderne, Suhrkamp, Frankfurt am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
relevat o mare varietate de relații între factori, a verificat și a înnoit teorii existente în literatura de specialitate. De asemenea apreciez în mod deosebit valoarea etică a acestei cercetări îndrăznețe, care a fost realizată cu deosebite eforturi, dar în final a reușit să depășească tabuurile fenomenului adopției și să atragă atenția asupra nevoilor familiilor adoptatoare și ale copiilor adoptați, dar și asupra importanței acordării de servicii de susținere familiilor adoptatoare. Lucrarea atrage atenția instituțiilor de protecție a copiilor la posibilitățile
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
o lege a adopției în 1897, Canada în 1896, Franța 1923, Anglia, așa cum notam și mai sus, în 1926. În Germania și alte țări scandinave adopția copiilor era legiferată în sisteme legislative complexe de protecție a copilului. În concluzie, la finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, majoritatea statelor lumii promulgă legi moderne în domeniul adopției copiilor. În paginile care urmează ne vom opri asupra evoluției principalelor forme de adopție în concordanță cu schimbările sociale și politice ale secolului
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
caz fără precedent între țările incluse în procesul de aderare la UE. În perioada 2001-2004 se produc din nou o serie de schimbări. Principala schimbare în 2001 este moratoriul prin care se interzic adopțiile internaționale, moratoriu prelungit succesiv până în la finalul anului 2004, timp în care a fost pregătit un nou pachet legislativ. Tot acum se constată o evoluție importantă în procesul de dezinstituționalizare. Astfel, numărul de copii instituționalizați a scăzut în perioada ianuarie 2001-ianuarie 2005, de la 57181 la 32821, crescând
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adopție, motivul invocat, în toate aceste cazuri, fiind acela al confidențialității informațiilor din dosarele de adopție. În aceste condiții s-a impus de la sine un al treilea criteriu de selecție, strict pragmatic și anume acordul de acces la dosare. În final analiza s-a realizat pe documentele din dosarele înregistrate la nivelul județelor: Sibiu, Brașov, Argeș, Covasna, Harghita și Bihor, acoperind patru arii culturale diferite 287. Județele Sibiu și Brașov se înscriu în aceeași arie culturală. La nivelul județului Sibiu, numărul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
situație similară a fost și pentru aria culturală Harghita Covasna. La nivelul celor șase județe am realizat o analiză exhaustivă a documentelor din dosarele puse la dispoziție de către DGASPC-uri. Am avut în vedere cazurile de adopție declarate definitive. În final, numărul de dosare de adopție la care am avut acces și care au intrat în analiză a fost de 121. În 112 dosare s-a făcut referire atât la mame cât și la tați adoptatori, iar în 9 dosare doar
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
67-82. Fitzgerald, John, "When Adoption Fails Understanding Disruption", în The Journal of the Royal Society for the Promotion of Health, 1985, vol. 105, nr. 4, pp. 133-138. Flynn, Cynthia, Wendy Welch și Kathleen Paget, Field-Initiated Research on Successful Adolescent Adoptions Final Report, The Center for Child and Family Studies College of Social Work, University of South Carolina, Columbia, 2004. Folkman, Susan și Judith T. Moskowitz, "Coping: Pitfalls and Promise", în Annual Review of Psychology, 2004, vol. 55, nr. 1, pp. 745-774
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cerând pentru biblioteca acestuia diverse donații de la editurile din țară23. Scopul acestui cabinet era ridicarea nivelului de cultură al țăranilor din regiune. Șerboianu optează pentru o carieră de preot, devenind student al Facultății de Teologie din București, absolvind cândva înspre finalul deceniul prim al secolului trecut. Lucrarea sa de licență se încadra în domeniul teologie practice, mai precis a omileticii speciale, fiind tipărită în 1909 sub titlul de "Zece predici duminicale". Însă pe coperta acestei lucrări autorul nu a semnat cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-o drept haotică. Din păcate, Șerboianu nu oferea în această introducere date biografice sau altele privind activitatea sa anterioară (se axează mai mult pe o privire generală asupra țiganilor și percepției lor, pe undeva similară cu a evreilor). Însă, la finalul introducerii, el adresa public o serie de mulțumiri unor personalități ale vieții științifice și publice ale acelor vremuri. Acest aspect arată faptul că arhimandritul fusese în contact cu respectivii, care, cu certitudine, l-au ajutat atât pe durata șederii sale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
despre un concurs ce propunea cititorilor revistei Flacăra Sacră găsirea unei inscripții potrivite, formate din cinci cuvinte, pentru frontispiciul crematoriului care "să corespundă tradițiunii și eticei religioase a tuturor credințelor și pentru a sintetiza filosofia vieții în fața realității crude a finalului inevitabil"112. Șerboianu trimitea astfel o propunere care sintetiza crezul său cremaționist: "toate sunt cenușă, țărână, umbră!"113 Flacăra Sacră a continuat să pomenească în paginile sale ecourile articolelor arhimandritului asupra cremațiunii. Cea mai relevantă dintre acestea ar fi o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
gândit la acești oameni nenorociți și rătăciți, care-și îngroapă morții ca pe niște câini și care nu se tem de D-zeu nici în ceasul cel din urmă al vieții!"119 Însă cea mai importantă chestiune ne apare în finalul articolului, când arhimandritul, în chip profetic, prevedea că nu peste mult timp și în spațiul românesc urmau să apară adepții unei asemenea practici. Or o asemenea realitate ar fi fost total nepotrivită spiritului și spațiului românesc, mai ales prin modificările
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cei săraci o iau anapoda, fiindcă dau ascultare acelora, cari au învățat prin străini numai rele. Toate acestea ține-le în inimă și mai spune și altora, ca toți să știe să se ferească din vreme"120. În consecință, la finalul articolului îndemna cititori să-și găsească drept ancoră a existenței modelele oferite de școală și mai ales biserică. 25 de ani mai târziu, în revista Flacăra Sacră, arhimandritul revenea asupra intervenției sale din 1910, clarificând-o din punctul de vedere
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vreun ceremonial 147. Stabilea de asemenea și o apariție și succesiune cronologică a diverselor maniere de a dispune asupra cadavrului, considerând că expunerea în aer liber și aruncatul în apă a cadavrelor au fost primele urmate de incinerare și, în final, de înhumare. În opinia sa înhumarea a fost condiționată de apariția uneltelor și a fost ulterioară incinerării. Din punct de vedere arheologic, astăzi se cunoaște că o asemenea afirmație este complet greșită, în Paleolitic practicându-se înhumarea, iar incinerarea apărând
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a imposibilității învierii datorată cremațiunii, pe care Șerboianu o contracara citând masiv din Sfântul Pavel. Ideea centrală preluată era că "nu poate carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea (s.a.)"180. În finalul meditației arhimandritul exprima deopotrivă patriotismul său, pe care l-am identificat și în articolele sale publicate în 1928 în Cultura Poporului. Stephan Prothero, în cartea sa dedicată istoriei cremațiunii în Statele Unite ale Americii remarca faptul că una dintre caracteristicile asumate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
statul și credința noastră strămoșească cea conformă cu Evanghelia eu aș fi cel dintâi care să arunc piatra-n capul lor și să cer arderea lor de vii, ca unii ce au exploatat blândețea sufletului românesc și răbdarea lui"189. Finalul articolului articula perfect scopurile, pe care le credea superioare, ale adepților cremațiunii, nu doar de a răspunde unei utilități publice, ci și de a împlini un rost desemnat de existența umană. O astfel de idee putea așadar trona pe frontispiciul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost bun în această tradiție, așa cum recomandă și Sf. Apostol Pavel, celor ce-l întrebau, dacă e bine sau nu să țină ceia ce au moștenit de la strămoși"200. Formula de armonizare pe care o pomeneam o regăsim și la finalul discursului când arhimandritul încheia cu "Ușoară fie-ți cenușa!..."201, adaptând străvechiul tipar al "țărânii", cu practica incinerării. Deși aparent ar fi semnificativă doar ca informație, certificând prețuirea de care se bucura arhimandritul printre adepții incinerării în epocă, scrisoarea sa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau nu în mai multe numere ale revistei "Flacăra Sacră". Unde în text apar, după titlu, paranteze drepte este vorba despre numerotarea autorului. După fiecare articol inserat am precizat sursa. Lista articolelor semnate de către Calinic I. Popp Șerboianu, prezentă la finalul acestei ediții, este selectivă. Anexele întregesc înțelegerea textelor arhimandritului, cuprinzând și o serie de reproduceri ale articolele sale. Crematoriul Scrisoare din Paris Dăm cu titlul de document, scrisoarea de mai jos, găsită în colecția "Gazeta Țăranului", anul XVIII, numărul 16
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al analizei științifice, este totuși neglijat de aceasta, trecut sub tăcere, uitat? Nimic altceva decât ființa însăși a senzației, realitatea sa proprie. Potrivit științei, ființa senzației, cea a culorii și a sunetului sunt mișcări materiale a căror determinare și, în final, cunoaștere fac corp comun cu progresele acestei științe pe care o numim fizică și se confundă cu ele. Cu astfel de "mișcări", precum și cu "particulele" care le sunt atașate, ființa-reală a senzației nu are, tocmai, nimic de-a face: acesta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
grație ei, a trasa o nomenclatură generală a praxisului social a cărui esență rămâne totuși în sine nereprezentabilă și monadică. Necesitatea de a vorbi acum de "epoci", adică de o istorie a formelor tipice ale acestei activități productive rezultă în final din faptul că în fiecare monadă viața nu este doar conservare, ci si sporire. În acest fel, "plusul" ca "plus de sine" spre care tinde orice activitate, pentru că el se realizează deja pe planul vieții numite materiale, adică producătoare de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
coboară de la bârnele tavanului și distruge casă după casă. Cu greu pot să-mi imaginez o însărcinare mai tentantă pentru cel ce scrie știri. Și încă nu a fost descrisă vreodată adevărata esență a focului. Lasă-mă să amintesc în final că ziua retragerii mele se apropie. Incontestabil, ar fi timpul ca un ziarist din adâncurile ținutului nostru, ca să nu spun „regiunea de dincolo“, să preia conducerea muncii de jurnalist. Nu poți să refuzi, am spus eu. Nu, a răspuns Manfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu, aceasta nu era treaba poeziei! Poezia ori există, ori nu! încă și mai rău decât abuzul puterii asupra scriitorilor este abuzul scriitorilor împotriva lor înșiși. Ca acum, la jubilee și ceremonii de comemorare și manifestări de tot felul! în final, după ce coborâse de pe calul de rasă puternic și stătea alături, bătându-l pe grumaz și mângâindu-i botul, a spus: Așa merg lucrurile. Și în Germania, în timpul acelei scurte călătorii, care mai apoi s-a dovedit a fi ultima noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
asta când scriu. Cu cât sunt mai obosit, cu atât articolele devin mai lungi. Nu am putere să le închei. La primăvară, am zis, voi fi gata cu cartea despre Biblia lui Doré. Am s-o închei brusc, cu un final puternic. Deocamdată mai fac doar unele completări. Te invidiez, a spus Manfred. Dar dacă o să devin suficient de obosit, poate că atunci voi face și eu cărți întregi. Și tu stai tot timpul apăsându-ți pumnii în stomac, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să dezvăluie cine este. Nici unul dintre noi nu tânjea după îmbrățișări și binecuvântări. Dar pentru mine era necesar să-i pot arăta ei, învățătoarei mele din copilărie, că totuși se alesese ceva de mine, că învinsesem greutățile și că, în final, eram un învingător. Și atunci am fost cuprins de o îngâmfare îngrozitoare, îmbătătoare. în beția mea bruscă, am arătat spre mica placă de metal de sub un tablou, spunând: Aici, pe această placă, se poate citi următorul text: Iosif se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am început să fug. Dar atunci, când îmi terminam în felul acesta povestirea despre Biblia lui Doré, prin urmare când eu, cu legătura de piele moale și caldă apăsându-mi inima ce-mi bătea violent, alergam spre poartă, pentru ca în final să pot duce inestimabila operă în siguranță, aici sus, în casa tatei de pe muntele Ava, atunci Manfred Marklund adormise deja. Nu vom ști niciodată ce se afla în picăturile acelea din pipetă. VIGNETA PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]