5,879 matches
-
de-a doua jumătăți a secolului XX. În vreme ce folcloristica se concentrează pe studii monografice făcute în interiorul unei etnii, etnomuzicologia se preocupă de studiul comparat între națiuni. Astfel, în funcție de perspectiva cuvenită, folclorul muzical din România se va încadra fie între muzicile „folclorice” ale altor naționalități, fie între celelalte ramuri de folclor românesc. Indiferent care dintre cele două căi este urmată mai întâi, categoriile obținute sunt înglobate în folclorul universal. Dacă etnomuzicologia este apanajul secolului XX, folcloristica nu are decât 50 de ani
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
fără rețineri pricinuite de instabilitatea materialelor culese și a concluziilor obținute) doar în momentul în care s-a cristalizat o metodologie obiectivă, capabilă să opereze cu mari conținuturi de informații. Acea metodologie cuprinde principii, metode și o tipizare a studiilor folclorice. Anume, există trei tipuri (sau etape): culegerea de materiale, clasificarea și interpretarea lor. Sub delimitarea folcloristicii, folclorul muzical constituie o ramură a creației tradiționale românești, alături de: folclorul literar, dans și teatrul popular. Pentru a cataloga componentele folclorului, în studiile de
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
din primele secole (mai devreme de anul 1000) sunt incerte, preocuparea folcloristicii se va rezuma doar la semnalarea unor ritualuri ale popoarelor indigene, oricare vor fi fost acelea. (Vezi și Statele medievale românești) Așadar, s-a atestat practicarea unor ritualuri folclorice (din rândul cărora amintim jocurile cu măști, baladele, colindele, folclorul copiilor). Mai târziu (îndeosebi după sec. XVI) vor fi publicate notații muzicale (partituri, tabulaturi) și chiar lucrări teoretice, unde materialul muzical pus în discuție prezintă influențe de muzică „folclorică”. Conform
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
ritualuri folclorice (din rândul cărora amintim jocurile cu măști, baladele, colindele, folclorul copiilor). Mai târziu (îndeosebi după sec. XVI) vor fi publicate notații muzicale (partituri, tabulaturi) și chiar lucrări teoretice, unde materialul muzical pus în discuție prezintă influențe de muzică „folclorică”. Conform unui studiu întreprins de etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, cea mai veche melodie românească notată pe care o cunoaștem ar fi cuprinsă în "Codexul Rohonczi", o cărticică nedatată și întocmită într-un sistem de scriere necunoscut. În funcție de variantele propuse de cercetători
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
valorifice potențialul etnografic al Bucovinei datează din anul 1958, când satul bucovinean dispunea încă de numeroase monumente de arhitectura populară. Cu toate acestea, abia în anul 1971 s-au început primele campanii de cercetări în teren, de culegere de material folcloric și etnografic. Consiliul Popular Municipal Suceava a alocat atunci o porțiune de 1,7 hectare de teren pe platoul din apropierea Cetății de Scaun a Sucevei, pentru a se instala 11 obiective. În acei ani au fost transferate mai multe obiective
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
în căminele culturale care sunt amenajate în toate satele componente ale comunei, iar Biblioteca comunală furnizează doritorilor de lectură un număr de peste 12.000 de volume, în diverse domenii de specialitate. Pentru promovarea tradițiilor locale, s-a înființat un Ansamblu folcloric de copii „Plaiuri Someșene” care a participat și participa la diferite manifestări artistice, în țară și în străinătate. Periodic se editează o revistă a comunității numită "Gazeta de Fărcașa". Toată activitatea culturală ce se desfășoară în comună este reflectată pe
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
la care participă atât copii din Maramureșul Istoric, cât și voci din Baia Mare, dar și din județele Cluj și Satu Mare. Cea mai importantă clipă artistică este interpretarea fără acompaniament a unei doine și a unui cântec de joc din zona folclorica de proveniență a fiecărui concurent. După decernarea premiilor, în centrul comunei are loc o paradă a călăreților, precum și o prezentare a portului popular, dat fiind scopul acestui eveniment și anume acela de a promova și conserva folclorul, dar și costumele
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]
-
particulă integrantă a acesteia. Pentru a-și îmbogăți poemele dramatice, Gil Vicente a cules o serie de cântece, de legende, de obiceiuri, de practici magice și de forme verbale ce aparțin limbajului popular, care transformă piesele sale în prețioase documente folclorice. Don Afonso al V-lea și nobilii din suita să manifestau un anumit interes pentru umaniștii italieni. Aceștia vin în Portugalia că mentori. Don Joao al II-lea întreține legături epistolare cu marele poet neolatin Angelo Poliziano. Mulți portughezi vor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
unei infante portugheze cu un prinț maur care luptă sub zidurile cetății Silves, Garret se vrea inspirat de evul mediu, cu pitorescul sau, cu credințele sale în magi și vrăjitori, prin acea tentativă deliberată de a introduce în Portugalia aspectul folcloric și medieval al romantismului englez și german și mai ales prin înlocuirea mitologiei grecești și roamane cu o presupusă mitologie națională și populară. Aceste poeme n-au exercitat o influență imediată. Ele reprezintă trecerea de la arcadism la romantism. Crearea teatrului
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Despot-Vodă" (Vasile Alecsandri, 1860) ș.a. A fost profesor în Conservatorul din București și director al acestuia; a predat aici cursuri de pian și armonie. A redactat lucrări didactice și a cules folclor, la fel ca tatăl său. A publicat piesele folclorice în aranjament pentru pian.
Eduard Wachmann () [Corola-website/Science/308782_a_310111]
-
un sunet mai grav decât vioara și mai acut decât violoncelul. Instrumentistul care cântă la violă se numește violist. Limba română cunoaște alte câteva denumiri pentru violă, întrebuințate mai ales când se face referire la instrumentul adaptat după necesitățile muzicii folclorice. Cu deosebire în Transilvania, viola este numită braci sau brace (comparație cu Bratsche, denumirea violei în germana; ambele își au originea în numele unui instrument foarte la modă în secolele XVII-XVIII, "viola da braccio"). Denumirea de contralăucă dovedește complementaritatea cu o
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
ul reprezintă întinderea muzicală pusă la dispoziție sau cerută într-un context muzical. ul menționează înălțimile muzicale extreme - pe cea mai gravă și pe cea mai acută - și, eventual, intervalul dintre ele (fapt de interes, de exemplu, în studiul folcloric). Există un ambitus specific fiecărui instrument muzical sau fiecărei voci omenești. În vreme ce diferențele sunt greu sesizabile la instrumente cu caracteristici identice de construcție, fiecare voce omenească are un număr de trăsături unice, precum timbrul sau ambitusul. În mod obișnuit, ambitusul
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
de canto clasic se dau prin menționarea tipului de ambitus (registru) pe care-l are artistul, împreună cu timbrul. De exemplu soprană, soprană de coloratură, mezzo-soprană, altistă, tenor, bariton dramatic, bas ș.a. Studierea ambitusului unei lucrări, a unei înregistrări (în interes folcloric sau muzicologic), poate ajuta la formularea unor concluzii privitoare la gradul de evoluție al unei muzici sau al unor aspecte ale muzicii (caracteristicile unui instrument de epocă, îmbătrânirea unei mari voci din trecut ș.a.). În ce privește „evoluția”, se va ține cont
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
tinerilor compozitori a fost, de departe, Mihai Eminescu. Față de piesele amintite până la acest punct, cele de muzică rock vor fi descrise după alte criterii, mai degrabă comune genurilor muzicii de consum (ale culturii pop). Acestea împrumută câteva caractere ale muzicii folclorice, dintre care mai de interes este aici oralitatea (lipsa unei notații riguroase, conceperea și transmiterea muzicii după auz). Față de muzica cultă, unde totul pleca de la partitură, muzicile de consum vor fi mai bine ilustrate de înregistrări, de unde poate fi reconstituit
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
Ei se trag din vechii preoți asceți traco-geti - kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Solomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacica, solomonarul din tradiția folclorica este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți inițiați. Faptul că în zi senina de vară, fără nici un semn special, apa Văii Morilor își înzecește debitul pentru câteva ore, maturând în cale animale, căpițe de fan de pe
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
de agrement, de odihnă, etc. În anul 2000, orașul este ridicat la rangul de municipiu. Centrul de desfășurare a majorității activităților culturale din municipiul Vatra Dornei este Casa de Cultură „Platon Pardău”. Aici au loc expoziții, spectacole de teatru, spectacole folclorice, vernisaje și alte manifestări artistice locale. În interiorul clădirii există, începând din anul 2002, sala multifuncțională „Salonul Alb”, în care au loc simpozioane, dezbateri, ședințe, microconcerte, expoziții de pictură, grafică, sculptură, ceramică și artă fotografică. Casa de cultură este situată în
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
cuprinse în cele patru volume ale sale. "Izvorâtă dintr-o fierbinte dragoste pentru poporul nostru muncitor, sârguincioasa activitate a dascălului de muzică de la Oravița a fost animată de conștiința valorii deosebite a creației artistice populare și de teama că tezaurul folcloric s-ar putea pierde" În sala teatrului au loc întâlniri cu scriitori din zonă și din restul țării, prezantări de carte, conferințe. Avându-se în vedere poziționarea geografică, istorică, socială, culturală a orașului s-a înființat asociația culturală "Mittel Europa
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
12 copii născuți în Iglau doar șase au supraviețuit copilăriei. La acea vreme, Iglau era un oraș comercial înfloritor cu o populație de 20.000 de locuitori, unde Gustav a făcut cunoștință cu muzica prin intermediul melodiilor stradale, de dans și folclorice, precum și prin marșurile trupei militare locale. Toate aceste elemente vor contribui ulterior vocabularului său artistic matur. Când avea patru ani, Mahler a descoperit pianul bunicilor săi și s-a atașat imediat de el. Și-a dezvoltat aptitudinile de interpretare suficient
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
recompense financiare. Implicarea sa în familia von Weber s-a complicat prin atașamentul romantic dintre Mahler și Marion von Weber, soția lui Carl, relație care ulterior nu a avut niciun rezultat. În această perioadă Mahler, a descoperit colecția de poeme folclorice germane "Des Knaben Wunderhorn" („Cornul fermecat al băiatului”), care îi va domina activitatea componistică pentru următorii 12 ani. În mai 1888, noua securitate financiară a lui Mahler i-a permis să renunțe la postul din Leipzig, după o dispută cu
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
conflictul cultural între naționaliștii maghiari conservatori, care favorizau politica de maghiarizare și progresiștii care doreau continuarea dezvoltării tradiției culturale austro-germane. Opera era dominată de un comitet conservator condus de directorul muzical Sándor Erkel, care menținea un repertoriu limitat de opere folclorice și culturale. La momentul la care Mahler a preluat postul, tabără progresistă a câștigat teren prin numirea liberalului Ferenc von Beniczky ca administrator. Conștient de această situație delicată, Mahler s-a mișcat cu grijă și și-a amânat prima apariție
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
partea de nord-vest a Austriei și a stabilit un model ce va fi aplicat pentru tot restul vieții sale; astfel, verile vor fi dedicate compoziției la Steinbach sau la refugiile sale ulterioare. Acum, aflat puternic sub influența colecției de poeme folclorice "Wunderhorn", Mahler a compus la Steinbach Simfoniile nr. 2 și nr. 3. Interpretările lucrărilor lui Mahler erau încă destul de rare. Pe 27 octombrie 1893, la sala de concerte Ludwig Konzerthaus din Hamburg, Mahler a dirijat o versiune revizuită a primei
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
După acest moment începe fascinanta poveste a interpretei . Începe să cânte în anul 1951, alături de tatăl său, violonistul Dumitru Luncă, iar după 1953 devine solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu. În perioada 1955 - 1957 are și câteva colaborări și cu Orchestra „Flacăra Prahovei" a Filarmonicii din Ploiești, dirijată de violonistul George Botez (fiul „diseur"-ului și tangoistului
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
în 1992 pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara”, în formula N. Covaci - chitară solo, double-six, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, Ulli Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”, Orchestra Filarmonicii Radio din București. Prelucrare folclorică din 1971 a lui Nicolae Covaci; apărută în 1972 în debutul albumului „Cei ce ne-au dat nume” (reeditat în 1999 pe CD). A fost interpretată la chitară solo de N. Covaci. Aparută și pe discul-compilație „Evergreens”, din 1993. Varianta
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
în formula N. Covaci - chitară solo, solist vocal, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - chitară acompaniament, voce, M. Neumann- vioară, I. Contraș - percuție, voce, C. Gram - chitară electrică, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005) Prelucrare folclorică de Nicolae Covaci și Josef Kappl (făcuta în 1971), pe versuri de Victor Cârcu; apărută ca o „Introducere” la „Iarna” din Ciclul Anotimpurilor, pe albumul „Cei ce ne-au dat nume” din 1972 (reeditat în 1999); înregistrată în formula N.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]