5,507 matches
-
Gaiu Mare ("Veliki Gaj"), situată în imediata apropiere, peste graniță. Prima mențiune documentara o reprezintă conscripția de la 1717, efectuată de austrieci imediat după ce au cucerit Banatul. În această conscripție, Gaiu Mic este prezentat că un sat sârbo-valah, cu numele "Mâli Gaj", cu 30 de case și aparținând de districtul Ciacova. Hartă lui Mercy de la 1723-1725 o arată ca fiind nelocuita. În anul 1782, contele Cristofor Naco, aduce pe proprietatea să de la Gaiu Mic, mai multe familii de slovaci. De altfel, si
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
Franței. Această alianță nouă a crescut rapid și a inclus Spania, Sfântul Imperiu Roman și Anglia. Henric a decis să folosească această ocazie ca o scuză pentru a-și extinde teritoriile în nordul Franței. A încheiat Tratatul de la Westminster, un gaj de ajutor reciproc cu Spania împotriva Franței, în noiembrie 1511 și pregătit pentru implicarea în războiul al Ligii din Cambrai. În 1513 Henric a invadat Franța și trupele lui au învins armata franceză în bătălia de la Spurs. Cumnatul său, Iacob
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
română în acest război, iar reforma agrară din 1921 a dus la împroprietărirea lor și a altor țărani stabiliți în zonă, care au înființat noul sat Târlele. În perioada interbelică, proprietățile țărănești s-au fărâmițat progresiv, sau au fost puse gaj pentru credite care nu au mai putut fi plătite, astfel că țăranii au redevenit dependenți de marii proprietari de moșii, ale căror pământuri le lucrau. În acea perioadă, analfabetismul reprezenta o problemă, doar 44% din locuitori fiind absolvenți ai școlii
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
de Bihar-Diószeg în 1910 ( denumirile mai vechi fiind Diószeg, Ér-Diószeg și Mező-Diószeg ). Denumirea română Diosig, există din anul 1925. Diosig a devenit proprietatea lui Gavrilaș Movilă prin căsătorie, iar Constantin Șerban, voievod român refugiat, a primit-o ulterior ca și gaj. În 1551 Fráter György a discutat aici cu trimișii lui Ferdinand V despre predarea Transilvaniei; conform istoriei, Bocskay István a luptat victorios prima dată cu germanii în valea lui Nyúzó la 15 Octombrie 1604. Școala reformată vestită de aici a
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
piața primară a creanțelor asupra statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat. BNR poate efectua pe piața secundară operațiuni reversibile, cumpărări/vânzări directe sau poate lua în gaj, pentru acordarea de credite colateralizate, creanțe asupra sau titluri ale statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat, instituțiilor de credit sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri
Banca Națională a României () [Corola-website/Science/298639_a_299968]
-
și fapte cunoscute lor, dar nu și nouă, ne îngreunează înțelegerea sensului, nonsensului și dublu-sensului care abundă în poeme. Villon a scris această colecție la o scurtă vreme după jaful Colegiului Navarra, cu intenția de a lăsa în urma sa un gaj, un memento, pentru a nu fi dat uitării de prieteni, înainte de a fugi din Paris înspre neștire și fără speranțe de revenire. În această operă de debut se întrezărește viitorul „stil villonian” din marile sale creații ulterioare. Începând cu „Semincerul
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
fie ceruți ca impozite și bani, pe care țăranii îi obțineau din orezul pe care îl vindeau. Când producția agricolă era slabă, țăranul se împrumuta de la cămătarul satului și astfel a apărut prilejul pentru acesta din urmă de a pune gaj pe pământurile folosite de țărani. Nereușind să plătească împrumuturile la timp, țăranul era obligat să predea drepturile asupra pământului cămătarului, care, teoretic, aparțineau stăpânului. Deci, între daimyo și țăran se infiltrează treptat cămătarul care, spre sfârșitul perioadei Tokugawa (sec. al
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
Ghica (1851-1937), fiica scriitorului Ion Ghica, mutându-se atunci la moșie. Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
națională este că indiferent de apartenența religioasă (ortodocși, catolici sau musulmani), locuitorii Croației, Dalmației, Slavoniei, Serbiei, Muntenegrului, Bosniei și Herțegovinei constituie un singur popor, pentru că vorbesc aceeași limbă. În Croația este epoca Reînnoirii naționale croate promovată de Mișcarea ilirică. Ljudevit Gaj, conducătorul acesteia, este în același timp lingvistul care contribuie cel mai mult la stabilirea standardului limbii croate literare moderne, pe care îl fundamentează pe dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, pentru că acesta este idiomul unei literaturi de prestigiu, cea de la
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
în acea vreme. Există chiar un acord semnat la Viena, în 1850, de către șapte cărturari croați și sârbi, printre care și Vuk Karadžić, care recomandă unele norme comune pentru limbile croată și sârbă. Nu există unitate în privința denumirii limbii. Ljudevit Gaj optează pentru „limba ilirică”, în schimb pentru Vuk Karadžić aceasta este limba sârbă. Denumirea de limbă sârbocroată apare la filologi care manifestă interes pentru poeziile populare publicate de Karadžić. Îl folosește mai întâi Jacob Grimm în 1818, apoi filologul sloven
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
jumătăți a secolului al XIX-lea. În 1812, Šime Starčević a publicat la Triest "Noua gramatică ilirică". Era precursorul Reînnoirii naționale croate, promovată de Mișcarea ilirică, reprezentată mai ales de tineretul intelectual de origine burgheză. Conducătorul mișcării a fost Ljudevit Gaj, lingvist, politician, ziarist și scriitor. În lucrarea sa "Kratka osnova horvatsko-slavenskog pravopisanja" (Compendiu de ortografie croato-slavă) (Buda, 1830), a propus alfabetul folosit de limba croată și astăzi, bazat pe alfabetul latin, cu diacritice preluate din alfabetele limbilor cehă și poloneză
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ale unor intelectuali sârbi, ceea ce a dus, pe plan lingvistic, la ideea limbii sârbocroate. Există o convergență între reforma lui Vuk Stefanović Karadžić pentru limba sârbă, care a fundamentat standardul acesteia tot pe dialectul štokavian, și cea a lui Ljudevit Gaj. Aceasta se reflectă, de exemplu, în așa-numitul „Acord de la Viena”, din 1850, semnat de șapte cărturari croați și sârbi (printre care și Vuk Karadžić), la inițiativa lingvistului sloven Franc Miklošič, care stabilea unele norme comune pentru limbile croată și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ștergerea datoriilor, convertindu-le în acțiuni. În iulie 2005, compania "Calder A" a preluat pachetul majoritar de acțiuni la RAFO. În spatele Calder A se afla fondul PMG-Privatstiftung, condus de omul de afaceri rus Yakov Goldovsky. În 2007, AVAS a ridicat gajul instituit asupra acțiunilor rafinăriei, investițiile asumate prin contractul de privatizare fiind efectuate. Până în noiembrie 2007, RAFO Onești a plătit toate datoriile către bugetul general consolidat, în suma de 898 milioane de RON (aproximativ 250 milioane Euro). Tot în noiembrie 2007
RAFO Onești () [Corola-website/Science/310684_a_312013]
-
Henric al III-lea (1216-1272). Casa Nestematelor a fost construită special pentru a găzdui obiecte ceremoniale regale, inclusiv bijuteriile, armura și simbolurile regalității, cum ar fi coroana, sceptrul și sabia. Când trebuia să se strângă bani, comorile puteau fi puse gaj de monarh. Ele îi confereau monarhului independență față de aristocrație, și prin urmare erau bine păzite. A fost înființat un nou post de „străjer al nestematelor, armelor și altor lucruri”, post bine remunerat; în timpul domniei lui Edward al III-lea (1312-1377
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Numele său în limba gotică Țiudareiks se traduce ca "rege al poporului". El a devenit o legendă germanică. S-a născut lângă Carnuntum și era fiul regelui Theodemir. Încă de mic copil, tatăl său l-a oferit împăratului Leon, ca gaj al unui tratat de pace, crescând astfel în Constantinopolul sec. al V-lea. Lecțiile militare învățate în Imperiu i-au servit mai târziu pe câmpul de luptă. Trimis și sprijinit de Zenon, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, l-a înlăturat
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
din care 255 erau „de frunte”, 489 „de mijloc” și 771 „de coadă” .<br> Domnitorul Ghica este înlăturat iar la 16 mai 1828 trupe rusești conduse de generalul Roth intră în Capitală; potrivit Tratatului de la Adrianopol, principatele dunărene rămân drept gaj sub ocupație și administrație rusească până la achitarea despăgubirilor de război de către Imperiul Otoman . În timpul administrației rusești condusă de generalul Pavel Kiseleff intră în vigoare Regulamentul Organic. Având reședința la București, Kiseleff se implică în viața orașului: impune carantina în oraș
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
Putnam și James Coleman. Capitalul social este definit ca suma tuturor aporturilor efectuate de asociați în vederea constituirii și funcționarii unei societăți comerciale. Acesta are o dublă semnificație atât juridică cât și contabilă. Din punct de vedere juridic, capitalul social reprezintă gajul general al creditorilor, iar din punct de vedere contabil acesta se distinge de activul patrimonial al societății. În momentul constituirii societății, capitalul social este egal cu activul patrimonial, însă pe măsură ce societatea obține profit, activul patrimonial depășește capitalul social. Capitalul social
Capital social () [Corola-website/Science/305731_a_307060]
-
1878 documentele de arhivă încă o amintesc pe Ana Egorovna Robu, dar și pe Ludmila Petrovna Ilașcov, ambele purtătoare de titlu nobiliar, în calitate de proprietare de moșii la Temeleuți și Fundul Bâcului (Temeleuții de Jos), moșii pe care le pun drept gaj la contractarea unui credit la Banca Funciară din gub. Herson. Numele Ilașcov continuă să apară în actele de proprietate, prin filiera Pantelimon Petre Ilașcov (probabil fratele Ludmilei), pe care actele îl menționează în anul 1908 în calitate de director al băncii sus-amintite
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
în anul 1908 în calitate de director al băncii sus-amintite. Numele nobililor Robu dispare, în schimb apare cea a funcționarului Vasile Teodor Cucicov, care în anul 1885 contractează de la aceeași bancă un credit pe o perioadă de 20 de ani, punând drept gaj moșia sa de la Temeleuți. Rambursarea creditului va reveni pe seama fiului său Pavel Vasile Cucicov, doctor în matematică, în calitate de moștenitor. În anul 1897 în lista moșierilor la Temeliuți îi găsim și pe Mihail Sebastian Wisniowski (Vișniovschi) cu fiii și frații săi
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
numărul de ordine din lista de inventar care fusese întocmită la data încărcării lor cu destinația Moscova, în decembrie 1916 și/sau iulie - august 1917. Bunurile și efectele bancare (titluri de proprietate, valori, acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, garanții bancare, gajuri, ipoteci, etc.) au fost predate inspectorului I. Ciolac, șeful Comisiei de Supervizare a Guvernului Român, cu indicația ca ele să fie transmise Ministerului de Finanțe de la București. Toate inventariile efectuate în comun de partea rusă și română, semnate de fiecare
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
figura zeiței Fortuna, care conduce globul terestru cu o mână, ținând o vâslă-cârmă, iar cu cealaltă mână ținând cornul abundenței. Această figură implică mesajul că ajungerea la putere a lui Iulianus nu este decât expresia voinței zeilor, fiind și un gaj al prosperității pentru întreg Imperiul (fig. 2). În mesajele sale politice, prezente pe monede, le asociază pe soția sa, "Manilia Scantilla" și pe fiica sa "Didia Clara". Pe monede a celebrat și concordia între armate, CONCORDIA MILITVM, însă acest fapt
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
Tratatului de la Versailles", considera că Germania făcea tot posibilul să nu plătească ducând o politică de suprainflație. Pentru a obține plata, Poincaré a hotărât să ocupe regiunea Ruhr, cea mai bogată din Germania, începând din 1923, pentru a căuta un « gaj productiv ». Guvernul german a hotărât rezistența pasivă. Acest lucru a condus la o hiperinflație în Germania. Dar Franța era izolată diplomatic, iar moneda sa a devenit fragilă, antrenând dezastrul electoral al lui Poincaré. Într-adevăr, Poincaré adoptase soluții draconice, care
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
transformată apoi într-o reședință spațioasă de către, Willem van de Goudt în 1533. Pilonii fermei originale încă pot fi văzuți în actuala pivniță a palatului. Din 1566 până în 1591, palatul a avut un alt proprietar. După aceea a fost pus gaj, iar, în 1595, a fost cumpărat de către Statul Olandez pentru Louise de Coligny, văduva lui William de Orange, și fiul său Prințul Frederik Hendrik. În 1609, în semn de recunoștință față de contribuția lui William pentru patrie, Statul a făcut cadou
Palatul Noordeinde () [Corola-website/Science/314706_a_316035]
-
EAV EAW EAX EAY EAZ FAA FAB FAC FAD FAE FAF FAG FAH FAI FAJ FAK FÂL FAM FAN FAO FAP FAQ FAR FÂS FÂȚ FAU FAV FAW FAX FAY FAZ GAA GAB GAC GAD GAE GAF GAG GAH GAI GAJ GAK GAL GAM GAN GAO GAP GAQ GAR GAS GÂT GAU GAV GAW GAX GAY GAZ HAA HAB HAC HÂD HAE HAF HAG HAH HAI HAJ HAK HAL HÂM HAN HAO HAP HAQ HÂR HÂȘ HAT HAU HAV HAW HAX
Sigle de trei litere de la EAA la HZZ () [Corola-website/Science/313616_a_314945]
-
dinastia Luxemburg, îl ridică la rangul de Ducat pentru fratele său Wenceslaus I. Deoarece Ducatul era guvernat conform Legii Salice, la moartea acestuia fărăurmași, docatul revine nepotului său Wenceslaus II, Rege al Romanilor și al Boemiei. Acesta oferă ducatul drept gaj în 1388 lui Jobst de Moravia acesta devenint "Duce angajat" ("duc engagé"), o practică ce va continua în următoarea perioadă. Prin căsătoria fiicei lui Sigismund de Luxemburg, Elisabeta, cu Albert de Habsburg, titlul intră în posesia familiei Habsburg până când Ana
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]