6,255 matches
-
să-l aprecieze. Dar, deși înțelepciunea înnăscută îi spune că el nu e pentru ea, că e acolo într-un scop mai înalt acela de a aduce cu un pas mai aproape de împlinire toate aspirațiile și calitățile poporului (adică o grămadă de calități și de aspirații) , inima ei de femeie nu-și poate stăpîni freamătul gingaș ce o cuprinde de cîte ori îl vede (ții minte noaptea aceea... ?). Deci încearcă să-l oprească, dar în cele din urmă îl lasă să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de 14 oct 2011. Trebuia să scăpăm de maculatura depozitată acolo în ultima perioadă de timp și am hotărât să-i dau foc. Eu am aprins focul în incinta unității, iar băieții cărau totul din staționar. S-a făcut o grămadă destul de mare de cărți, caiete, dosare, hârtii, iar eu aruncam pe foc tot ce consideram inutil. Deodată, am văzut cum din vârful grămezii, alunecă spre mine o carte care parcă spunea: „Eu nu vreau să fiu arsă, eu vreau să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Eu am aprins focul în incinta unității, iar băieții cărau totul din staționar. S-a făcut o grămadă destul de mare de cărți, caiete, dosare, hârtii, iar eu aruncam pe foc tot ce consideram inutil. Deodată, am văzut cum din vârful grămezii, alunecă spre mine o carte care parcă spunea: „Eu nu vreau să fiu arsă, eu vreau să fiu citită!” M-am aplecat, am luat-o și am citit titlul cărții: „HRISTOS, LUMINA LUMII”. M-au trecut fiorii și mi-am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
întrebă: „Ei, copii, sunteți gata cu culesul? Atunci Gheorghiță, mergi și înhamă caii, ca să mergem acasă; Ei vecine, cu bine și să dea Dumnezeu să ne împlinim nevoile; Au plecat spre casă, cu cada plină de poamă zdrobită, plus o grămadă de struguri puși pe foaia de cort și câteva zeci de corzi cu struguri, ce vor fi agățate de grinzi în odaia „de din gios”. La iarnă, strugurii stafidiți vor îndulci mesele gospodarilor, care au fost prevăzători și au pus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Atâtea lacrimi, să le strângi/ S -ar face mii și milioane». O întrebă simplu: − Ce s-a întâmplat, mamă, ce te doare? − Nu mă doare nimic, draga mamii; vedeți-vă de treburile voastre că acuși e seară și avem o grămadă de treburi de făcut, încercă să scape Maria; − Da’ mamă, trebuie să ne spui și nouă ce s-a întâmplat de plângi atâta, mă întreabă și pe mine Lențâca și băieții, nici ei nu se pot liniști; − Mi-e greu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a avut gratuit acel „panem et circensis” - adică pâine și distracții. Și mai spuneam italianului că, dacă printr-o minune, aurul Daciei, luat de romani și mai târziu cele trei imperii vecine ce ne-au purtat sâmbetele, s-ar strânge grămadă, astăzi aproape toate drumurile din România ar fi poleite cu aur. Puțină exagerare conștientă nu strică. Mariana a fost interpreta expunerii mele istorice, în care nu m-am putut abține să nu exprim un adevăr despre România, aflată în calea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
La divizioane, gradul funcției era de maior sau locotenent-colonel, la Batalionul de geniu, la fel, la Compania aprovizionare și transport, de maior. Și eu eram numit prin ordin al Comandantului Garnizoanei București, generalul Velicu, că de aici se trag o grămadă de necazuri. Dacă țineți minte, la Revoluție, Comandantul Microgranizoanei de la Băneasa sau de la Otopeni a fost condamnat atunci, cu necazurile de la Otopeni. S. B.: Da, cu măcelul de la Otopeni. M. M.: Au zis atunci că în calitate de comandant de microgarnizoană trebuia
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care era mare cât un perete, mai ales cifrele ce indicau carourile mari, care erau scrise mare și îngroșat, după niște șabloane, cu dermatograf. Urmau apoi cifrele de la carourile mici. Când trebuia să le schimbi, aveai de șters acolo o grămadă, iar apoi să le rescrii tot îngroșat. Era ceva de lucru, mai era și presiunea momentului și amicul meu era singur. M-a chemat imediat: "Vino și dictează-mi codurile!" Dar eu aveam treabă și în Baterie. Am avut câteva
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Divizionului. A început huruiala aia de nedescris a șenilatelor pe piatra cubică de pe strada laterală. M. M.: Așa a fost, așa sună un Regiment de tancuri. Când am ajuns în Piață și-am numărat, aveam 64 de tancuri și o grămadă de caporali la leviere. Și n-am avut niciun incident și niciun accident. S. B.: Ați avut atunci vreo strângere de inimă, vreun simț al pericolului? M. M.: Da, grija să nu se întâmple ceva rău cu oamenii Regimentului și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
stai mă-ntr-un loc!" Deci, nu pot spune ce-a fost. Dar, iar, nu vreau să fiu rău, s-ar putea să fi fost anumiți profitori, acolo erau valori, Muzeul de Artă. Cum de au apărut după Revoluție o grămadă de oameni cu bani, domnule? Din nimic? De unde? Au luat, au găsit fișetele alea despre care plutonierul meu n-a știut ce-i în ele și ei au știut și le-au luat, normal. Cum, de unde au apărut? Au făcut
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
le executam și, în al doilea rând, aveam înrădăcinată ideea că nu ne interesează politica. Dumneavoastră nu vă dați seama ce putere aș fi avut eu atunci, fiind cu tancurile în Piața Palatului! Sediul CC era acolo, toți erau acolo grămadă. Dacă-mi trecea vreun glonț prin cap sau ceva să pun mâna pe putere sau să fac ceva, nu vă dați seama? Noi aveam misiunea noastră. S. B.: Da, atunci, pentru dumneavoastră a fost o oportunitate pe care n-ați
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în PC. M. M.: Mă înțelegeți ce zic? Asta e exact ca în cazul plutonierului major Muceniuc, că nu-l uit!, care era de serviciu pe Punctul de control și, la un moment dat, a tras și a găurit o grămadă de mașini din parcare. Și l-am întrebat de ce și a spus că i s-a părut că mișcă ceva dincolo de parcare. S. B.: O fi fost vreun câine. M. M.: Cine știe? Deci, de aia zic și eu cum
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pentru unitățile noastre, Revoluția a ținut cam trei luni. M. M.: A ținut, așa e. Până am reușit să băgăm toate lucrurile la locul lor, că atunci au fost scoase materiale de la ștoc. Fă actele de scoatere, preschimbă-le... o grămadă de operațiuni din astea, pentru că oricând ne puteam aștepta, Doamne ferește, la o altă misiune. Poate că nu de natura aia, dar ne puteam aștepta la orice. S. B.: Normal, unitatea trebuia să fie mereu operativă. M. M.: Sigur. Muncă, într-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în loc de obișnuitul cognac, cu care se sfârșește fiecare masă de aici, s-a pus la bătaie țuica ardelenească adusă de la Oradea. A plăcut și s-a tot băut, dar noi am plecat cu furgoneta lui Giusepe, claie peste grămadă, căci cabina are doar locul șoferului și încă unul, iar noi făceam cât patru la un loc. La spate nu puteam sta, căci nu existau scaune și câinele lui Giusepe (Lendo) era stăpân pe spațiul respectiv, fapt pentru care mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dascălii, străduindu-se, în limita "indicațiilor" și a opreliștilor de tot felul, să ne învețe o istorie cât mai aproape de realitatea științifică. Fie-le țărâna ușoară blândului domn Cihodaru, urmașului său, academicianul Platon, minunatului Nicolae Gostar, spiritualului și rafinatului Ilie Grămadă, distinsului profesor și decan Berlescu... La "Masa umbrelor", ca niște tineri puși pe șotii, am început să ne amintim de lucrurile care fac sarea și piperul oricărui student. Am avut marele noroc de a fi coleg de grupă cu trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
beletristică, istorie, albume, filme documentare, discuri, diapozitive, care zăceau nedesfăcute, unele roase de șoareci sau deja mucegăite. Trecuse un an de la retragerea "rapidă" de la post a predecesorului meu cu "ochi albaștri" și în căsuța din curte mai zăceau claie peste grămadă obiectele personale ale familiei, pe care în grabă nu le-au mai putut lua. Neavând prin preajmă un râu pentru a proceda conform lui Hercule cu grajdurile lui Augias, am hotărât ca în zilele următoare să facem "clacă" pentru curățirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de tot hazul. Primisem de acasă aprobarea de expediere, cu mențiunea de a selecta doar obiectele "care se merita", așa că "scrofulos la datorie" cum ar spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces la selecție erau claie peste grămada oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv exemplare din desuurile familiei, sobre ale tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, un bărbat voinic, de doi metri înălțime, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cărțile au fost puse din rafturi în saci de hârtie, de către militarii angrenați în această operațiune, fără să se respecte nici o ordine, într-o învălmășeală de nedescris. Sacii au fost încărcați în camioane și "basculați" la noua locație claie peste grămadă. Mi-a revenit mie sarcina ca, împreună cu colaboratorii din Direcția culturală, pe bază de "clacă", să punem cărțile în ordine, pe cote, autori etc. pe rafturi improvizate. Se cunosc tragediile Bibliotecii din Alexandria și ale altor așezăminte de acest gen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și curenți prin ziduri mai solide decât ale mele. Mamei Însă, toate astea i se păreau foarte normale. Chestiunea a intrat În discuție Într-o zi din al șaptelea an de viață al meu, când construiam un turn folosind o grămadă din vechile cuburi ce reprezentau alfabetul. I-am spus ca din Întâmplare că toate erau greșit colorate. Am descoperit apoi că unele dintre literele ei aveau aceeași nuanță cu ale mele și că, pe lângă asta, notele muzicale aveau asupra ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru mine! Ce revelație am avut când mi-a arătat liliacul crescut din combinația roșului cu albastrul! În casa noastră din St. Petersburg, scotea uneori dintr-o nișă secretă din peretele camerei ei de toaletă (În care mă născusem), o grămadă de bijuterii, ca să mă amuze Înainte de culcare. Eram foarte mic pe atunci și acele diademe, coliere și inele sclipitoare nu mi se păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
le-au descris exploratorii. Și să nu uităm luna - căci precis trebuie să fi fost lună, lună plină, acel disc incredibil de clar care se potrivește atât de bine cu aprigele geruri rusești. Deci iat-o făcându-și loc prin grămada de mici nori rotunzi, pe care o tivește cu o irizare discretă; și, pe măsură ce se Înalță, dă luciu cărărilor bătute de sănii pe drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grădina lui și-i vârâse În colivia de prăsilă, drept substitute plauzibile (așa credea el). Mai grozav ca el era un entuziast băiat de bucătărie, care lua de la mine cu Împrumut ustensilele, Întorcându-se peste câteva ceasuri victorios, cu o grămadă de vietăți nevertebrate fremătătoare și alte câteva obiecte. Slăbind gura plasei pe care o legase cu sfoară, Își revărsa din ea captura, ca dintr-un corn al abundenței - o grămadă de lăcuste, ceva nisip, două bucăți dintr-o ciupercă, pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Împrumut ustensilele, Întorcându-se peste câteva ceasuri victorios, cu o grămadă de vietăți nevertebrate fremătătoare și alte câteva obiecte. Slăbind gura plasei pe care o legase cu sfoară, Își revărsa din ea captura, ca dintr-un corn al abundenței - o grămadă de lăcuste, ceva nisip, două bucăți dintr-o ciupercă, pe care, prevăzător, le culesese În drum spre casă, și un Small White zdrențuit. În operele marilor poeți ruși am descoperit doar două imagini lepidopterice cu adevărat plastice: impecabila evocare a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În care m-am născut eu și la nișa din zid, la diademele cu scânteieri colorate, care constituiseră o recompensă adecvată pentru fluturele Swallowtail pe care-l prinsese odată pentru mine. În jur de ora opt seara, holul adăpostea o grămadă de mantale și galoși. În sala de ședințe a comitetului, de lângă bibliotecă, la o masă lungă acoperită cu postav (pe care fuseseră așezate acele creioane frumos ascuțite), tata și colegii lui se adunau pentru a discuta o anumită etapă a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
diverși fluturi. Nu juca nici un joc cu mingea, nu era În stare să arunce o piatră ca lumea, nu știa să Înoate, dar nu mi-a spus asta niciodată și Într-o zi, când Încercam să traversăm râul pe o grămadă de bușteni de pin care plutea În apropierea unei mori, era să se Înece când un trunchi foarte alunecos a Început să se scufunde, Învârtindu-se sub picioarele lui. Am devenit pentru prima oară conștienți unul de celălalt În ajunul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]