6,132 matches
-
o oarecare nostalgie. Cât cuprinde privirea, vezi doar pajiști pe care pasc oi nenumărate și tare aș vrea să beau un lapte proaspăt muls, dar rămân doar cu dorința. După ce se termină partea cea mai abruptă, avem parte de un han, la Orisson, unde poți servi un sandviș, o bere sau ceai. Imi reumplu sticla cu apă, cumpăr un fel de prăjitură și un sandviș și plec mai departe. De acum urcușul devine mai domol și continuă așa câteva ore de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fiind francezi, spanioli, germani sau italieni. Surprinzătoare este creșterea numărului pelerinilor din Coreea de Sud. In urmă cu doi ani, de la Saint Jean au pornit doar câțiva, pentru ca anul trecut numărul lor să treacă de 1400. Interesantă viața într-un astfel de han. Este seară și mai toți sunt în paturile lor, pregătindu-se de culcare, fiecare în sacul său de dormit, cu foarte mici excepții, printre care sunt și eu, care mi-am lăsat sacul de dormit în Italia. Am doar un
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
uitând să le închidă cu grijă. Mulți pelerini scriu mesaje sau cine știe ce mai fac cu telefoanele lor mobile sau cu tabletele lor grafice. Alții vorbesc între dânșii, mai caută prin rucsace, sau merg prin vecini sau prin alte locuri ale hanului, și chiar că aici găsești toate serviciile la prețuri convenabile. Confortul modern a ajuns peste tot. Precizez că în locurile pentru pelerini nu există radio și nici televizor, nici alte posibilități de distracție, și apreciez acest fapt. Apreciez apoi disponibilitatea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
unde anul trecut am plecat spre Santiago de Compostela. Gândurile și reflecțiile mele despre pelerinaj încep să fie acoperite de somnul ce se lasă pe pleoape, iar trupul se cufundă încet într-un somn adânc, întrunul din cele mai mari hanuri pentru pelerini în care am poposit. Vineri, 31 august: Roncesvalles-Zubiri: 22 km Deșteptarea în hanul La Posada este la ora 6, dar deja mai înainte unii s-au trezit și umblă prin dormitor mai mult sau mai puțin silențios. Pelerinul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
încep să fie acoperite de somnul ce se lasă pe pleoape, iar trupul se cufundă încet într-un somn adânc, întrunul din cele mai mari hanuri pentru pelerini în care am poposit. Vineri, 31 august: Roncesvalles-Zubiri: 22 km Deșteptarea în hanul La Posada este la ora 6, dar deja mai înainte unii s-au trezit și umblă prin dormitor mai mult sau mai puțin silențios. Pelerinul de sub mine, probabil din Coreea, se tot învârte în jurul rucsacului, scoțând sau introducând din nou
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
învârte în jurul rucsacului, scoțând sau introducând din nou lucrurile ce le are, și ca să nu-l încurc, prefer să stau în pat și să privesc la tot ce se petrece în acest dormitor imens. Este interesantă o deșteptare într-un han pentru pelerini pe camino. Nimeni nu scoate un cuvânt, dar toți sunt grăbiți fie cu toaleta de dimineață, sumară de altfel, și apoi cu aranjarea bagajului. După ce te echipezi, cobori la parter, unde sunt automatele cu mâncare sau băuturi, și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
calitate, dar altele mai bune nu-s. Spre amiază, ploaia se mai oprește, cerul se înseninează puțin, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Trec prin alte două sate, iar pe la ora 14 ajung la Zubiri, unde mă cazez la hanul municipal pentru suma de 6 euro. Sunt 72 de paturi aici și toate se vor ocupa. Sunt și alte posibilități de cazare, la particulari, la prețuri mai mari. Mă simt bine aici, alături de toți ceilalți, iar lângă mine am bucuria
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
boala holerei; "și au scos-o afară de aici, apoi au început boala a da jale mai tare, încît până astăzi, iulie 16/28, au ajuns până la 120, într-o zi, morți și bolnavi". Apoi "căminaru Ritoridis și Ilie Cojocar, din hanul lui Constantin Vodă, după prăznuirea Sfântului Ilie (20 iulie/1 august) s-au bolnăvit, și a două zi au răposat [amîndoi] tot de holeră"; urmează, la 25 iulie/5 august, Oprea, copila lui Constantin Cobzar al meu, fată în casă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în timp ce în Ungaria, unde populația a rămas masată în aglomerațiile urbane, s-a înregistrat un bolnav la 35 de locuitori și un mort la 76 de locuitori. Foarte instructivă i s-a părut doctorului Estiotu situația creată pe timpul molimei în hanurile bucureștene: "În centrul Bucureștilor - remarcă el - există câteva mari hanuri, precum cele de la Sfântul Ioan, Sfântul Spiridon, Stavropoleos etc., ocupate de străini, în special din Turcia... Toți aceștia, în număr de 800, s-au închis în pomenitele hanuri, separîndu-se de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
urbane, s-a înregistrat un bolnav la 35 de locuitori și un mort la 76 de locuitori. Foarte instructivă i s-a părut doctorului Estiotu situația creată pe timpul molimei în hanurile bucureștene: "În centrul Bucureștilor - remarcă el - există câteva mari hanuri, precum cele de la Sfântul Ioan, Sfântul Spiridon, Stavropoleos etc., ocupate de străini, în special din Turcia... Toți aceștia, în număr de 800, s-au închis în pomenitele hanuri, separîndu-se de restul locuitorilor printr-o despărțitură dublă, supravegheată pe rând de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
molimei în hanurile bucureștene: "În centrul Bucureștilor - remarcă el - există câteva mari hanuri, precum cele de la Sfântul Ioan, Sfântul Spiridon, Stavropoleos etc., ocupate de străini, în special din Turcia... Toți aceștia, în număr de 800, s-au închis în pomenitele hanuri, separîndu-se de restul locuitorilor printr-o despărțitură dublă, supravegheată pe rând de fiecare; toți aceștia, așadar, fără nici o excepție, au fost cruțați de boală, deși aerul pe care-l respirau în interiorul împrejmuirilor... era, firește, același cu cel care circula în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și plecam, condiționând a reveni numai dacă nu va mai plânge. Îndată ce au încetat epidemia, am intrat în oraș, decimați de choleră, în vreme ce din Craiova plecase regimentul complect. Din ofițeri, numai sublocotenentul Socoleanu au murit. Tot regimentul au cazarmat în hanul Golescului 143, pe podul Caliței [Calea Rahovei]; toți ofițerii ședeau în cazarmă și chiar aceia care aveau casele lor în Capitală"144. Făcând acum un bilanț general al impactului avut asupra populației ambelor Principate Românești de către prima și cea mai grozavă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Pantelimon și Filantropia, totalizând 370 de paturi, la care s-au mai adăugat cele 40 ale Spitalului ostășesc; pe lângă acestea s-a resimțit nevoia rechiziționării unor clădiri mai spațioase din București, cum au fost, de pildă, casa bancherului Manoah Hilel, hanul negustorului C. Ciocan de pe Podul Târgului de Afară și casa Angelescu, care au alcătuit spitalul vremelnic ostășesc rus nr. 1, sau casele vistierului Nicolae Ioan și a Dorobanțului, transformate în spitalul nr. 2 ș.a. Casele au fost amenajate spre a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
parte neluând inițiativa unei înfruntări decisive. În București s-a trecut la extinderea spitalelor, creîndu-se, la 3/15 ianuarie 1854, cel vremelnic ostășesc nr. 17, în încăperile Colegiului Sf. Sava, și rechiziționîndu-se casele Bibescu, Anghelovici, Gherasim și Slătineanu, Buescu, Caramanlîu, hanurile Sf. Ioan cel Mare, Zlătari și Șerban Vodă, pentru îngrijirea soldaților bolnavi și răniți; ulterior, autoritățile militare de ocupație ruse au preluat și spitalul de la Radu Vodă. Totodată, după 1/13 ianuarie 1854, s-au mai înființat spitale în județele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în mâinile voastre, va fi, probabil, părăsit complet de ruși. Toate birourile și arhivele, toate casele [de bani] împreună cu funcționarii lor, familiile ofițerilor și funcționarilor superiori se află pe drumul spre Iași. Din Radu Vodă, Mihai Vodă, Pantelimon, Colțea, Brâncovenesc, Hanul lui Ciocan, Izvor, și cum s-ar mai numi toate spitalele din București, s-au evacuat bolnavii transportabili, care, împreună cu cei din spitalele de lagăre, sunt în drum spre Focșani. Spitalul mare de acolo - a cărei ridicare am anunțat-o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de mine. A continuat s-o facă și după ce s-a retras și a orbit, fiind înlocuit de sine însuși într-o formă întinerită. Actualul meu bancher este cea de-a treia reîntrupare a lui. El m-a condus la hanul din Norsjö. Acolo a venit noul șef al ocolului silvic. Avea pantaloni bufanți și bocanci cu obiele, exact așa cum trebuia să aibă. Da, tată, am spus eu, răsucindu-mi barba între degete. Ocolul silvic îi datora multă recunoștință tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întreaga parohie tata a tras un cablu până la o vergea ascuțită de aramă, care a fost fixată în vârful celui mai bătrân și mai înalt brad din spatele casei. Apoi nu i-a mai rămas decât să aștepte furtuna. Bufetul de la hanul din Norsjö era remarcabil. Mi-a plăcut mai ales toba tare din carne de vițel, puternic piperată și parfumată cu mirodenii, spata afumată de ren, heringul sărat și slănina în aspic. Dar îmi lipsea munca mea. Deși semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pantalonii, una nu prea reușită. Totuși, să știi că, dacă aș fi avut timp, aș fi convins-o pe fată, adăugă el încântat. Tot n-am înțeles cum de-ai ajuns aici. A fost o improvizație. Mă găseam la un han, la vreo nouăzeci de kilometri de aici, într-o localitate care începea cu B, dacă nu mă-nșel, nu-mi amintesc exact numele. Un bătrân cam trăsnit care fusese eliberat din pușcărie stătea la un pahar cu amicii lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să revenim la cele povestite de camaradul meu - a propus cel tăcut. ― Voie ca de la vodă - a intervenit profesorul. ― Și cum spuneam: fiindcă pe această cale curgeau negustorime și cărăuși zi și noapte, li s-a așezat în drum un han ca acela... Amu’ dacă mă-ți crede, bine de bine... Dacă nu, nu-i nimic. Eu vă spun doar ce am auzit din gura acestui camarad al meu. Cică acolo, în Vlădiceni, se află unele lucruri care nu sunt de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din preajma Iașilor?! Mare minune! - și-a exprimat mirarea învățătorul. ― E drept că sarea nu era ca cea de la ocnele cele mari, dar cei din sat o foloseau pentru vite. Eu te-aș întreba: cine a avut curajul să așeze un han tocmai în cuibul lotrilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Apoi, cum spunea camaradul meu, hangiul nu era unul oarecare. Nu era străin de treburile bandei de hoți, mai ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când știa că nu e nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a vorbit cu bănuială unul din fundul vagonului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tot chichirezul, oameni buni! Că hangița era a doua nevastă a hangiului, fiindcă prima îi murise. Și era o șerpoaică de femeie de te băga în boale! Numai s-o fi văzut și nu-ți mai venea să pleci de la han. Parcă plutea printre mușterii. Își arcuia mijlocul ca o trestie, iar sânii se îndesau în iie gata s-o rupă!. Toți mușteriii ședeau cu ochii lipiți de șoldurile ei, pe care drăcoaica le mișca ca o tipsie de jăratec în fața
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Se vedea de departe că povestea a început să-i prindă în mrejele ei pe toți cei din vagon... ― Dacă nimeni nu se împotrivește, am s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pisica; se duce la cine o mângâie... ― Asta-i drept, frate. Am mai auzit eu de întâmplări din aiestea - s-a auzit un glas din fundul vagonului. ― Într-una din seri, însă, după o lipsă îndelungată, lotrul a intrat în han și s-a așezat la o masă mai lăturalnică. Cu ochii ascunși în dosul zagaralei pălăriei, încât abia i se vedeau, cerceta încăperea. Aștepta s-o vadă pe hangiță. Ardea inima în el. N-o văzuse de atâta vreme! Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
doar o privire focoasă către el! Acum era hotărât să n-o lase să dispară ca fulgul... N-a trebuit să aștepte prea mult, fiindcă din dosul ușii de la bucătărie a apărut hangița, ca un fluture alb. Și fiindcă în han nu mai era nici un mușteriu, a venit glonț către el. ― Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă cu șervetul ce îl purta pe braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]