7,075 matches
-
trebui să se încerce reprezentarea formulelor (de exemplu “brațul meu este foarte greu” ) sub formă de senzații vizuale sau auditive; nu gândim o idee sau o comandă, ci o vedem, o auzim; ne vom lăsa absorbiți de viziunile și reprezentările imaginare ale diverselor comenzi cuprinse în formula exercițiului. Nu trebuie însă să ne cramponăm de formule, ci se va da frâu liber imaginației, chiar dacă aparent se capătă senzația îndepărtării de la formula tip. i. Problema formulării exercițiului diferă de la autor la
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
de explicație, emise până azi în numele acestei metode: mitologia naturistă, fetișismul, manismul, animismul, totemismul, magia, socotite ca faze evolutive ale credinței religioase, îi apar lui W. Schmidt lipsite de un fundament serios și construite pe o scară falsă de criterii imaginare. El nu contestă existența acestor forme religioase, pe care etnologia o confirmă, ci concepția ce stă la baza interpretării. Realitatea studiată fără idei apriorice, dar documentar și obiectiv, ne duce la concluzia contrară și anume: nu politeismul polimorfic e forma
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
faimoasa teorie a Ideilor lui Platon, imaginate de el ca substrat metafizic și etern al lucrurilor din această lume. În felul cum le-a conceput filosoful grec le respinge însuși Aristotel, discipolul său, care vede în ele o inutilă dedublare imaginară a lucrurilor concrete. Ca atare, lumea Ideilor platonice contrazice doctrina creștină, care nu poate admite o pluralitate de cauze transcendente ale creaturilor. Cauza unică a tuturor lucrurilor din cosmos e Dumnezeu. Și cum Dumnezeu e atotștiutor, ideea fiecărui lucru din lume
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
opera de artă e produsul inconștientului care „tiranizează” pe artist, în timp ce conștiința lui proprie nu participă cu nimic, nu poate să participe cu nimic la actul creației, mărginindu-se pur și simplu să înregistreze pasiv apariția din abisul neguros a imaginarelor arhetipuri creatoare! Dacă izolăm această idee de cadrul atavismului mirific, prin care Jung populează sufletul individual cu nenumărații strigoi ai omenirii defuncte, rămâne același inconștient dinamic, cum îl concepe Th. Ribot și cum am văzut că îl concepe William James
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Marcelle Tinayre, Edouard Schure, Maurice Magre, Henri de Montherlant, Maurice Genevoix, Louis Bouilhet, Elemir Bourges, Sully Prudhomme, Paul Verlaine, Jules Laforgue, Paul Valery, Jean Richepin, Huysmans, Suares, etc. Sunt poeți, romancieri, cugetători, teosofi, ocultiști, care își fac din Elada patria imaginară a pasiunilor lor. Elada nici unuia nu seamănă cu a celorlalți. Elada lui Maurras e înțelepciunea, a lui Leconte de Lisle e marmura, a Contesei de Noailles e halucinația perversă, a lui Montherlant stadionul, a lui Schure și Maurice Magre misterele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
on substitue peu â peu â Ia sienne, â se faire ancien par contemplation de l’ Antiquite”. Altă cauză e „disprețul față de creștinism” al acestor scriitori. Toată redeșteptarea inspirației antice, zice Clerc, e pricinuită de un declin al credinței creștine. Imaginara „seninătate greacă” e opusă ca un miraj ideii de sacrificiu creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
respectul acesta bizar, pe care îl recomanda faimosul dogmatist al prozodiei, s-a ajuns astăzi la disprețul și la ura perversă a neopăgânilor. în opoziție cu orice disciplină morală, continuă Charly Clerc, Elada acestor poeți și romancieri e o țară imaginară, unde senzualitatea perversă și viciile se pot ornamenta cu rafinament, desfășurate în voie, dincolo de responsabilitatea scriitorului, care le îmbracă în false documentări istorice. Această Eladă lubrică a tuturor instinctelor deviate e un truc literar și o mască fastuoasă a descompunerii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vieții eterne: Țin cumpăna-ntre suflet și-ntre carne... Drept chezășie limpede-a puterii Că patimile n-au să mi-o răstoarne, Port amândouă cheile plăcerii. Gândul rostit în această strofă adună principiul masculin și principiul feminin în aceeași ființă imaginară pentru a le neutraliza, pentru a le anula. De vreme ce e vorba de o putere care ține cheile sau frâul acestui echilibru spiritual, înțelegem că acest echilibru e rezultatul unui act eroic de renunțare. Ideea e lămurită în strofa următoare, unde
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și pe după umărul de zăpadă din primul plan, gradând astfel și sporind impresia de mister ce se desface din fondul întunecat. Brațul drept, singurul care se vede, se arcuiește în sus ca un fulger, arătând spre crucea ce se prelungește imaginar dincolo de marginea superioară a tabloului. Dar ceea ce te izbește cu putere turburătoare e fața acestui sfânt, înclinată ușor spre umărul drept, o față în care amestecul de bărbăție și de feminitate vibrează întrun echivoc straniu de lumini și umbre. Expresia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
alt termen de raportare. Aceste texteme nu trebuie, însă, confundate cu ceea ce Dobrovol'skij și Piirainen numeau "funcția iconică" a unui simbol, deoarece ele rămân, la rândul lor, "simbolice": trăsăturile evidențiate nu denumesc aspecte "caracteristice" LUPULUI, ci, prin intermediul acestor "caracteristici" imaginare, se scot la iveală semnificate idiomatice și "doxe" specifice unei comunități lingvistice. De altfel, putem observa că unele dintre aceste "caracteristici" coincid cu cele identificate în secvențele anterioare. Cea mai evidentă dintre ele este răutatea, caracterul malefic al LUPULUI, care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
acestora (de pildă Sălajul, și într-o măsură oarecare și Satu-Mare) intraseră într-un con de umbră. Acest standard turistic, existent și astăzi, oferea, prin presă și prin publicații, viziunea unei Transilvanii omogene din punct de vedere etnic, un spațiu imaginar din care lipseau românii, evreii și sașii. Conceptul sugera proiectarea unei imagini arhaizat-folclorizate, de un modernism "șchiop" (schi, băi și industrie casnică), dar care părea rezistentă, definind cât se poate de pregnant, și astăzi, reprezentarea Transilvaniei în Ungaria. Mai mult
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
100 de ani și începuturile emancipării medievale / 31 1.2.2. Contactul civilizațiilor creștine și musulmane până la căderea Constantinopolului / 33 1.2.3. Marile descoperiri geografice și ne-limitarea noilor imagini / 35 1.2.4. Anglia elisabetană și noile evoluții imaginare / 38 1.2.5. Războiul de 30 de ani și rezultatul cenzurii politice a imaginarului / 42 1. 3. Mănăstirea și limitele imaginarului rațional / 44 1.3.1. Originile monahismului și puritatea începuturilor / 45 1.3.2. Dezvoltarea instituției mănăstirești ca
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un complex cognitiv amplu, dinamic și interactiv. Aceste imagini se dezvoltă ca urmare a interacțiunilor eu lume și nu se rezumă la percepția vizuală sau auditivă, ci se construiesc pe baza unui întreg univers social, cultural, cognitiv, educațional. Din convergența imaginarelor individuale se dezvoltă un complex ontic cu "viață" proprie, independentă de voința individuală. Diada individ-societate se transformă în acest context în triada individ - societate - imaginar în care fiecare entitate se află în strânsă relație cu cealaltă (o simbioză), dar nici una
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unui mod de a privi lumea, cu scopul de a înțelege interrelațiile dintre noi și ceilalți, univers, istorie, într-o comuniune în care nu se vede decât vârful aisbergului. 0. Preambul Imaginarul. Dezvoltarea și cenzura imaginarului 1. Definirea termenilor: imagine, imaginar, imaginar științific Urmărind evoluția imaginii asupra lumii putem observa variații ale acesteia, de la apropiere față de "realitate" până la o îndepărtare totală de aceasta. Astfel, istoria culturii poate fi împărțită în: * perioade în care imaginarul se dezvoltă și imaginea este importantă deoarece
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mod de a privi lumea, cu scopul de a înțelege interrelațiile dintre noi și ceilalți, univers, istorie, într-o comuniune în care nu se vede decât vârful aisbergului. 0. Preambul Imaginarul. Dezvoltarea și cenzura imaginarului 1. Definirea termenilor: imagine, imaginar, imaginar științific Urmărind evoluția imaginii asupra lumii putem observa variații ale acesteia, de la apropiere față de "realitate" până la o îndepărtare totală de aceasta. Astfel, istoria culturii poate fi împărțită în: * perioade în care imaginarul se dezvoltă și imaginea este importantă deoarece este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a contura granițele acestui domeniu. În urma conflictului dintre imaginar și realitate s-au conturat două direcții principale după care poate fi definit imaginarul în funcție de relația acestuia cu i-mediatul. Acestea au apărut datorită cuvântului sursă care a determinat înțelesul termenului imaginar. În limba română sunt două cuvinte care pot reprezenta rădăcina termenului: imagine și imaginație 2. Între cele două cuvinte cel care constituie sursă primară este termenul imagine, care este rădăcină și pentru imaginație, dar cu toate acestea s-a dezvoltat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cele două cuvinte cel care constituie sursă primară este termenul imagine, care este rădăcină și pentru imaginație, dar cu toate acestea s-a dezvoltat o singură direcție de înțelegere a termenului. În majoritatea dicționarelor 3 imaginarul este definit ca ireal: "imaginar, Care există numai în imaginație, fictiv, ireal, substantivat domeniul al imaginației"4. Această tendință se datorează tradiției în care a fost folosit acest cuvânt, perioada specifică modernității în care imaginea, imaginația și implicit imaginarul au fost desconsiderate. Ceea ce era imaginar
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imaginar, Care există numai în imaginație, fictiv, ireal, substantivat domeniul al imaginației"4. Această tendință se datorează tradiției în care a fost folosit acest cuvânt, perioada specifică modernității în care imaginea, imaginația și implicit imaginarul au fost desconsiderate. Ceea ce era imaginar nu putea fi real și nu se putea lega de imagine în general care reprezenta un mod de cunoaștere. Tendința de a lega imaginarul doar de ceea ce este fantastic, rupt de real și de aici în incompatibilitate cu adevărata cunoaștere
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sau imaginea unui om și al șaselea la imaginea unui obiect. Prin urmare modalitatea în care era înțeles termenul imago se păstrează și în limba română, mai puțin însă acela de portret funerar. Ținând seama de sensul original al termenului imaginar ar trebui să reorientăm și să redefinim imaginarul din mai multe perspective. Datorită sensului pe care îl are termenul imaginarius considerăm că pot fi urmărite două direcții fundamentale în încercarea de a defini imaginarul. Prima direcție este de origine psihologică
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
acesta este dezvoltat în jurul conceptelor de simbol, simbolism. O imagine simbolică capătă realitate distinctă de celelalte imagini, ea manifestându-se într-o lume a realităților contradictorii și nu poate fi cunoscută decât în sine. În acest context lumea simbolică specifică imaginarului este altfel întemeiată, iar imaginea ca sinteză este singura capabilă să redea contradicțiile specifice lumii mitice, deoarece imaginile sunt prin structura lor plurivalente. Dacă spiritul recurge la imagini pentru a sesiza realitatea ultimă, o face tocmai pentru că această realitate se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
evoluție, ci mai degrabă o involuție din punctul de vedere al controlului inconștientului și a propriilor fantasme. Astfel putem vorbi despre o universalitate a imaginilor ceea ce face ca analiza imaginarului să nu poată fi redus la identitatea dintre fantastic și imaginar. Considerăm că este necesar a se face distincția dintre cele două, pentru că imaginarul poate fi organizat rațional. Chiar dacă le încadrează în domeniul fantasiei multe dintre exemplele folosite de Culianu reprezintă o știință a imaginarului prin apartenența lor la structurile luminoase
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
considerat ca fiind doar fantastic. Modalitatea în care dezvoltăm ideea de imaginar este universalistă, astfel încât suntem în concordanță cu ideea enunțată de Lucian Boia care îl definea astfel: "Imaginarul este omniprezent (...). Orice gând, orice proiect, orice acțiune posedă o dimensiune imaginară, într-un evantai foarte larg, care se întinde de la ipoteza ce-și așteaptă verificarea până la fantasmele cele mai insolite."14Această "definiție" ne ajută să precizăm care este universul de discurs de la care pornește ideea de imaginar specifică acestei lucrări. Totuși
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pornește ideea de imaginar specifică acestei lucrări. Totuși pentru a nuanța modalitatea de percepție a imaginarului, am înlocui cuvintele "posedă o dimensiune" cu "este o formă" și astfel am putea preciza "orice gând, orice proiect, orice acțiune este o formă imaginară". Schimbarea ni se pare radicală: sub pătura imaginarului putem într-adevăr introduce întregul univers cognitiv, astfel omniprezența sa devenind una reală. Majoritatea perspectivelor teoretice analizate, urmăresc imaginarul simbolic și modalitățile în care acesta este integrat și integrează omul. Dar, putem
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de ordin discursiv, a căror finalitate este tot o imagine. Limbajul este doar o modalitate intermediară folosită pentru transmiterea de informații și de organizare a acestora, un instrument comunicațional cu rol în construcția a eului cognitiv care este de esență imaginară. Limbajului nu este în antiteză cu imaginea dezvoltând o zona a abstractului ca non-imagine, ci dor o altă formă de structurare și dezvoltare a imaginarului. Există la nivelul epistemic al omului o componentă non-imaginativă? În momentul în care gândirea ajunge
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu se rezumă la percepția vizuală sau auditivă, ci ea este completată de un întreg univers social, cultural, cognitiv, educațional. Mai mult, imaginarul are propria sa viață, independentă de voința umană. Există o interacțiune între universul uman, cel social și imaginar, dar nici unul nu îl poate determina pe celălalt în mod radical. Imaginarul crește, se dezvoltă și devine, are momente de maxim și minim. Totuși el nu are existență decât în universul uman. Dincolo de această perspectivă a teoriilor privind imaginarul mai
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]