6,354 matches
-
general, „Rămâi la mine!” era ultimul imn pe care l-ar fi ales. Ar fi ieșit mult mai bine cu „Acolo, în zare, e o colină înverzită”. Era mult mai puțin susceptibil la interpretări eronate. în cele din urmă, când imnul se sfârși, preotul se așeză, savură liniștea și tocmai era pe cale să studieze posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sărat, convoi cu ZEKE, răsună cântecele lui Moscopol, se văd scene de la încoronarea de la Alba-Iulia, secvență din „Pe aici nu se trece”, imagini cu Ficior, Vișinescu, turnători, ultimii comandanți de la Periprava și Râmnicu Sărat, acelasi imagini de la Cântarea României cu imnurile, cu soții Ceaușescu, Canalul Dunăre Marea Neagră, Macarele, Macarele, Dobrogea o grădină etc. Imagini de la demonstrațiile oamenilor muncii de 23 august, 1 mai, dar și de la mitingul din 21.12.1989, cănd mulțimea a strigat HUO și a fugit în panică
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pună) cele câteva fraze ale melodiei, care la acest instrument barbar și totuși rafinat sunau inedit, pătrunzător. Surescitat, își notă în jurnal că "același maniac" reușise bizara performanță de a reinventa, notă cu notă, prin cine știe ce intuiție parapsihologică, partitura singurului imn orfic care ne-a parvenit din Antichitatea grecească. Trebuie într-adevăr, scrise mai departe Profesorul, să fie vorba de ceva asemănător "vorbitului în limbi" sau acelor viziuni detaliate pe care unii oameni le au cu privire la orașe pe care nu le-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Încă de la primele note emise de orga acestuia, pe care le ascultă așezat pe canapeaua din față a mașinii, unde fusese invitat amabil, Profesorul avu intuiția a ceea ce se întîmpla de fapt, căci, după ce mai cântă de vreo două ori imnul orfic, pe neașteptate organistul trecu la altceva. Era o gamă nouă în repertoriul său, dar de fapt veche de mii de ani, o gamă care putea fi ascultată, devenită cântec, pe țărmurile Asiei Mici. După ce cântă de mai multe ori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
singurul interes al fiecărei ființe umane era să poată asculta zi și noapte recitalul neîntrerupt. Tot ce se mai scria erau ziare întregi despre arhitect, cărți despre arhitect, se pictau doar portrete oficiale ale arhitectului și fiecare poezie era un imn de slavă închinat acestuia. Se mai muncea doar pentru asigurarea mijloacelor minime de subzistență și pentru întreținerea vastei rețele de sateliți care retransmiteau permanent muzica arhitectului. Oamenii se iubeau pe muzica arhitectului și, când erau înmormîntați, aveau parte de aceeași
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răbdării umane. În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu-mi mai rămâne decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina casei noastre era mărginită, în preajma gardurilor, de tufe de coacăze îpăltinei), având fructe sferice micuțe, dispuse în ciorchini roșii sau negri la coacere toamna și tufe de agrișe cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Brașov, Sandu ascultă la Ateneu orchestra simfonică “diafană și unduioasă” dirijată de Molinari, și naratorul ar dori să facă din sunete o rochie pentru iubita cea îndepărtată. Ca și în romanul lui Proust, cei doi ar trebui să aibă un imn muzical al iubirii lor, iar bărbatul alege o partitură a unei piese de Brahms, Gute Nacht, mein Kind, pe care o trimite prin poștă în îndepărtatul Tirol. Faptul că, ulterior, Elisabeth Schumann va bisa într-un cocert la București tocmai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Brahms, Gute Nacht, mein Kind, pe care o trimite prin poștă în îndepărtatul Tirol. Faptul că, ulterior, Elisabeth Schumann va bisa într-un cocert la București tocmai acest lied, iar el și Dania vor asculta în scaunele sălii de concert imnul lor, ar fi trebuit sa-i lege pentru totdeauna, potrivit afirmației naratorului. Din punctul de vedere al muzicalității scriiturii și al varietății temelor care vor fi permanent reluate, romanul acesta ascunde o mică bijuterie muzicală. Paroxismul delirului pe motive muzicale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
tineri vor coprinde loc în dreapta și în stânga mesei iar publicul va ocupa locul dinaintea și îndărătul mesei. c) Trei preoți în ornate vor împlini actul sînțirei. d) Trei salve vor anunța finirea ceremoniei bisericești, iar horul teologilor va cânta un imn religios. e) Apoi se va ținea de pe tribună cuvântarea festivă, în decursul căruia se vor aprinde făcliile la mormânt. f) După cuvântare se va înălța prezentul, în vederea publicului, de către trei tineri din semicerc, din care unul va citi inscripțiunea cu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
din semicerc, din care unul va citi inscripțiunea cu voce înaltă. g) Sub sunetul clopotelor va fi dus prezentul cu pompă și în ordinea statorită de comitet și depus pe mormânt. h) După depunere, va executa corul în biserică un imn compus anume spre acest scop. i) La banchetul ce va urma se vor ținea din partea tinerimei toaste și cuvântări, numai conform ordinei statorite de comitet în conțelegere cu egumenul mănăstirei. 4. A doua zi, iertând împrejurările, se va improviza, afară de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
om politic american, figură a Războiului de Independență. Prin înlocuirea literei „N“ din cuvântul „New“ cu litera „J“ se obține cuvântul „Jew“, care înseamnă evreu. Dans spaniol. Adaptare a primului vers din refrenul popularului Dixie, cântecul devenit în timpul Războiului Civil imnul statelor sudiste. FILENAME \p C:\Carti\Mama noapte Vonnegut\kurt vonnegut 1.doc PAGE 121
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de acestea, el a folosit cuvântul, făcând să răsune, alături de orchestră, vocile omenești. Iată în ce constă esența revoluționară a simfonismului beethovian. Intonațiile de masă, semnalele de fanfară, chemări de trâmbițe, ritmuri de marș, de cântece și dansuri de masă, imnuri, cristalizate și transfigurate în conștiința lui creatoare au prins rădăcini adânci și au servit drept izvor al expresivității noi. De aici decurge acel limbaj muzical lapidar, puternic. Din intonațiile cele mai simple, ce fluturau pe buzele tuturor, el a plăsmuit
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
prima și ultima parte a simfomiei a V-a, din uvertura ,,Leonora 3”, din partea I-a și din Scherzo-ul simfoniei a IX-a. În creația simfonică a lui Beethoven, ritmurile de dans și de marș, de victorie, funebru, de imn, sau de chemare, au o însemnătate uriașă. El a generalizat aceste ritmuri cu o forță unică, a extras dim ele însuși caracterul și sensul mișcării lor. Astfel de ritmuri se întâlnesc mai ales în prima și ultima partea a simfoniei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
care continua să trăiască încă în amintirea bătrânilor”. (George Enescu, ,,Amintiri”) ,,Beethoven este faima și mândria întregii omeniri civilizate. Gândirea și simțirea sa privesc toate popoarele lumii. În finalul corului genialei sale Simfonii a IX-a, Beethoven a întruchipat, în imnul în care răsună chemarea ,,Îmbrățișați-vă, milioane”, vechiul vis al popoarelor despre pace, visul despre libertate și frăție. De aceea, influența lui Beethoven este atât de puternică, de aceea el aparține întregii lumi, tuturor acelora cărora le este scumpă fericirea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
la partea V (allegretto) - un șir de variațiuni, una mai frumoasă ca cealaltă, pe această temă: Finalul nu este impetuos, zgomotos, cum adesea urmăresc compozitorii pentru a impresiona cât mai mult auditoriul cu ultima parte a lucrărilor lor. Este un imn adresat naturii; nu o adorație statică, ci una pătrunsă de spiritul mișcării, o redare a curgerii emoțiilor răscolitoare din sufletul omului. Cu alte cuvinte, Beethoven este cel ce-și destăinuiește toată simțirea în fața splendorii naturii: ,,mehr Ausdruck der Empfindung als
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
allegretto ne apare ca o imagine a suferințelor trecute, în mijlocul bucuriei dezlănțuite și a setei de viață. Partea III (presto) este un scherzo de o nestăvilită voioșie: La începutul trio-ului, clarinetele expun o melodie ce va lua înfățișare de imn: Revine mișcarea presto de la început, apoi iarăși trio; ca și în simfoniile IV și și VI, avem aici de-a face cu un scherzo mare, după formula: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo. În urma unui fugar ecou al melodiei din trio
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
făcut și noi cel puțin o oră. Interiorul templului te impresionează cu nuanțele de bleu ale pereților, cu vitraliile luminoase prin care lumina albă a zilei înnobilează interiorul, cu Cartea Sfântă numită Guru Granth Sahib, care conține 7.000 de imnuri, și cu preoții care cântă până în noapte versete și mantre, acompaniați de instrumente tradiționale. În jurul baldachinului, în interiorul căruia este așezată pe veșminte Sfânta Carte, se aduc ofrande și se închină femei, bărbați și copii pentru sănătatea, bunăstarea lor și a
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
sfânt de pe cer!”, i-a scris Ion Moța lui Corneliu Codreanu de pe frontul din Spania, și a doua zi a fost ucis de republicanii lui Walter Neulander. Corneliu Codreanu le-a transmis mesajul legionarilor, iar Radu Gyr a scris un imn. Și Soarele, astrul străvechi al vieții, a fost frecventat ca simbol din cele mai vechi timpuri, căzând ulterior în derizoriu. “Votați Soarele!”. “Iliescu-apare/, Soarele răsare!”, spunea o lozincă recentă. Dar și “Votați Ochiul!”. Ochiul în trei colțuri este simbolul divinității
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Un bărbat frumos, ar spune orice femeie. El a scris o monografie a satului Crăiești. Prin urmare, am nimerit omul cel mai potrivit. Șipotul lui Cataroi Este o beție de mai. Ciocârliile se ridică în cerc spre Soare, îi cântă imnul de slavă amețitoare și cad apoi ca săgeata. Când ajung la douăzeci-treizeci de metri, desfac aripile și zboară oblic în jurul cuibului. Mute. Unele zboară prea sus și cad fără viață, ca niște cioburi de stele arse. Pe când eram copil, găseam
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
chirurgie cardiovasculară din Iași condusă de prof. dr. Marius Ionel George Georgescu. Cu toate că-l cunosc pe domnul profesor și pe mulți colaboratori ai domniei sale de o viață, am rămas uimită de ce-am găsit acolo. La fiecare pas auzeam numai imnuri de laudă la adresa medicilor și a Întregului personal. M-am convins În timp foarte scurt că toate se bazează pe realitate. Am Întrebat, de curiozitate, cum este retribuit personalul și răspunsul a fost simplu: la fel ca tot personalul din
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
în joc cuvântul „datorie“, sensul major pe care acest cuvânt îl conține, puterea de a întrupa o idee. Kant a dat acestui cuvânt sensul său maxim, el reprezentând coloana de bază a edificiului practic kantian, căruia filozoful îi înalță un imn. Simțul datoriei acordă vieții omului maxima sa importanță, idealul cel mai înalt. Mai toți urmașii lui Kant au criticat autoritatea acestui termen ridicat de filozof la valoare de principiu, începând cu Schiller, care era totuși adeptul fidel al lui Kant
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acum cinci ani. Da, el era mai bătrân decât mine. Cu bine, copii!) Și își continuă drumul, adresându-se unchiului Gustl cu remarca: „S’ist höchste Zeit zum Abkratzen! “ (Este timpul suprem ca să dispar!), pe când noi intonăm prima strofă a imnului imperial.“ Lumea pe care o guverna acest împărat bătrânel și fragil pare, astăzi, multora, o lume de basm; poate chiar aspirația de „basm“ pe care Uniunea Europeană caută, cu greu, s-o realizeze. Un basm care poate începe chiar așa: „Un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și discutăm literatură. Ne-am prefăcut cu toții. — Ești incredibilă. Mustăcește vizibil. Și la administrativ era o atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stîrnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cînte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprîncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stînjeneala din relația noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și albăstrui, mersul falnic și nesigur în același timp ― și vorbește tare. "Sire, începe, eram la Mânăstirea Dealului când tatăl Majestății Voastre și Majestatea Voastră. .." Regele îl privește cu chipul său imobil. "Sire, aud apoi, îmi permiteți, Sire, să cânt Imnul Regal?" ― "Dagă vrei...", răspunde Regele. Bătrânul face un pas înapoi și cei care își așteaptă rândul, în spatele lui, reculează corespunzător. "Nu aici", intervine prompt garda din stânga Regelui, sesizând blocajul care e pe cale să se producă, "în față, acolo, către sală
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Vopsită În mai multe culori!“ Pe urmă vor trece imediat În sufragerie, unde vor bea o ceșcuță de ciocolată. Și În sfîrșit... Maica Stareță tăcea timp de o clipă, ei tremurau de emoție... În sfîrșit, le dădea o zi liberă! Imnul colegiului! Hai, cîntați! CÎntați cu toții! Și cîntau cu un entuziasm... Mai puțin strună mergeau lucrurile la șantierul casei celei noi de pe locul acela necuprins, pe care-l cumpărase Juan Lucas lîngă terenul de polo pe iarbă. Desigur că pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]