10,350 matches
-
Și acest lucru se vede și prin cinstirea pe care i-o aducem cu aceste pomeni creștinești, așa cum am apucat din generație în generație. Tatăl meu mi-a dat numele Servilia, nume ce apare într-un roman franțuzesc Fabiola, de inspirație teologică, după cum mi-apovestit el. Fabiola era o bună creștină iar Servilia era o răzvrătită. Cred acum că numele se potrivește atitudinii mele de răzvrătită pe care nu mi-am putut-o și nici n-am vrut să mi-o temperez
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
dau niște exemple. La Eminescu, conform programei, trebuia să facem doar pastelurile și scrisoarea a III-a. Dna profesoară ne-a vorbit mult despre Luceafărul (pe care am învățat-o chiar în întregime pe de rost) și sursa ei de inspirație, “Fata în gradina de aur”, basm cules se pare de germanul Kenish în timpul unei călătorii în Muntenia. Deși multe lucruri nu le-am înțeles la acea vreme datorită implicațiilor filozofice, acum când eu lucrez în în domeniul controlului sistemelor haotice
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
menționând selectiv prezențe poetice notorii ale anilor de tranziție 1945-1948, în care coexistă divergent modalități ale lirismului interbelic (sau în prelungirea lui) și caractere ale poeziei angajate politico-ideologic, delimitează în perioada 1950-1975, două etape: 1950-1960, caracterizată prin proliferarea poeziei de inspirație și atitudine civică, și 1960-1975, diferențiată de precedenta prin sporita preocupare pentru natura specifică poeziei și efortul de eliberare al artei (pe cât posibil, în condițiile social-istorice date) de subordonarea față de orice alte valori, de sincronizare a mișcării literare de la noi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
volume mediocre ale unor poeți prețuiți la un moment dat de critica noastră literară, dar care nu au mai răspuns, cu volumele ulterioare, creditului ce li s-a acordat. Distingem în contextul liricii o poezie care își trage seva din inspirație și fantezie și alta izvorâtă din voință și deprindere poetică. Mai mult, descoperim, chiar la cei care scriu o poezie inspirată, că ajung de dragul modei să se învăluie în platoșa frigidității. Trebuie semnalată și existența unei poezii care traduce o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mitizat, sentimentul înrădăcinării, al dezrădăcinării, mitul strămoșilor, al întoarcerii în anistorie sau la vechea Dacie sunt teme frecvente în poezia perioadei 1960-75. Am putea spune că tradiția constituie elanul vital al fenomenului poetic actual. Orientarea spre folclor, ca sursă de inspirație, este redescoperită, așa se explică nuanțarea bogată și proaspătă a motivelor populare. Au existat elemente folclorice în poezie și în perioada 1944-1960, receptarea lor s-a realizat în spiritul generației de la 1848, în sensul prelucrării și adaptării la subiectul ales
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trage de inimă în sus: "Mamă, acum la un capăt de vârstă cunosc/ cum altul mai tare/ cu mult decât mine/ mă asediază mereu/ Zi și noapte ca pe o fortăreață." O latură a poeziei merge pe linia tradiționalistă a inspirației, poetul reproduce toate notele caracteristice satului: apar casa,copilăria, dezrădăcinarea, mitul strămoșilor, integrate organic în existență; mai mult, poetul nu concepe să-și continue existența în afara răsunetului lor intim: "Mamă,/ însuflețește-mi amintirea/ pentru drumul de acum/ tot ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rotundă și banală), el însuși nu a reușit să depășească deficiențele acelei perioade. A. Rău a debutat cu versuri de ținută clasică și, oricât ar fi experimentat după aceea și alte modalități, a continuat să scrie o poezie de nobilă inspirație și impecabilă execuție.7 Cu ecouri din Bacovia, Coșbuc, Anghel, Iosif, Voiculescu 8, poezia lui este un cântec continuu și monoton, alimentat de o muzică nostalgică și parcă obosită 9. Analog se înfățișează (dar în expresie mai palidă), producția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
utilizează o gamă largă de tipuri prozodice și procedee care pleacă de la formule abstracte, poezii de notație, suprarealiste, expresioniste, dadaiste până la delir verbal, cu efecte comice realizate prin rimă și ritm. Nina Cassian este un poet autentic. Poetă informată, cu inspirație livrescă ce selectează doar chemările care-i corespund, distilându-le până la esență și până la saturare: "Heraclit și vechii greci, dar și Cocteau și Max Jacob"1; Ion Negoițescu îi mai numește pe Cristian Morgenstern, dar și generația în mijlocul căreia poeta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nostalgică; poeta se află undeva între vis și realitate: "Parcă plânsesem mult și dormeam/ și mi-era cald și teamă de vis." Constanța Buzea este o poetă a emoției și a intuiției. Când încearcă să scrie o poezie de idei, inspirația poetei secătuiește: "Ce să mă fac? Întrebam,/ Stoluri deslușind prin dezghețul din geam./ Încă mi-e frig de domnul iernii, cumplit./ Oare-am pierit? N-am pierit!" Reușitele în arta pastelului se vădesc în primele volume: "Umblă roșie secara și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și-i fecior de om/ Cum n-am cunoscut, cum n-am mai văzut/ Dacă nu-i mai ai trupul să mi-l dai/ Fă-l de la început suflând peste lut.". Motivele folclorice autohtone fac casă bună cu cele de inspirație germană: Hons, Crimhilda, Isolda, Lenore, ielele, șarpele, comoara, Natanael etc. Registrul tematic include și obiceiul dezgropării morților "La șapte ani se dezgroapă morții/ Se pune os lângă os în cutii, Și chiar când osul frunții li s-a ros/ Se-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să ajungă la manierism. Ioana Diaconescu "Furăm trandafiri", E. P. L., 1967; "Jumătate zeu", Eminescu, 1970; "Adagio", poeme, Eminescu, 1973. Se pare că Ioana Diaconescu este eleva Anei Blandiana în sensul că descoperim afinități și aceleași trăiri, aceeași explozie vitală, precum și inspirația livrescă. Îi lipsește poetei respirația largă, cuprinzătoare a Anei Blandiana. Cu volumul "Adagio" (1973) îi descoperim Ioanei Diaconescu și note proprii: "Adagio pietrelor și mărăcinilor,/ Adagio fiului; și-a maicii sale vină/ Fie curat ispășită de lacrima luminii/ Etern întoarsă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scrie poemul "Gelu Și Tuthum", el se exprimă direct și simplu, propunând o direcție poeziei: "Demne nu-s de cântec și poveste? Cântecele istoriei". Desigur, răspunsul este afirmativ: în "Mătăniile roșii". Aici arată că istoria devine un motiv permanent de inspirație "și cei ce pentru viață înfruntară, moarte, noapte/ Sub Horia și sub Tudor și Nouă sute șapte", precum și un model, un tipar exemplar, o formă pură, pe care s-o strivească: "nici timpul nu se-ndură". Poetului i se dezvăluie o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prezența până azi, într-o mișcare plină de freamăt. Factura în care ni se prezintă creația este aceea a unor compoziții lirice meditative. Revistele își vor umple paginile cu evocarea dacilor, a sciților, a lui Decebal, Traian, Buerebista. Se conjugă inspirația creatoare cu virtuțile artistice ale poporului; măiestria artizanală, delicatețea și siguranța gustului se vor manifesta în pictură, în muzică, în toate artele. Artiștii culți și anonimi vor aduce un fel propriu de a fi și a simți, un mesaj entuziast
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de lirica poveste. Nu trebuia să plec să vin/ Să mă opresc într-una cu mirare/ Acum e prea târziu, floarea-nflori/ și iat-o crește fără încetare" ("Floarea neagră"). Poetul nu abdică niciodată de la tonul grav, gama majoră a inspirației sale căutând universul propice creației. Ca și Lucian Blaga, el caută în acest sens satul și casa părintească. "Acasă-așadar în bârlog, la străvechiul jug înstrăinat/ vechile straie de rob pe câmpia putredă de oseminte" ("Întoarcerea poetului"). Se va defini și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a acordat, cu câteva excepții, calificativ mare, poate cel mai mare atribut vreunui poet actual, poeziei lui Nichita Stănescu. A existat o evoluție în contextul creației lui, de la caracterul tematic (comun întregii generații) și autobiografic din primele volume, trecând prin inspirația livrescă și întărind nota de reflexivitate, în tendința de a ne convinge că nu este foarte important "ce scrie, ci cum scrie". N. Stănescu încearcă acel stadiu în poezie în care schimbările se manifestă mai ales la nivelul formei; poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fost altceva decât/ Studii de riduri/ De pe fruntea mea". Ironia intră în surdină, rămâne poanta: "La manejul meu din nori/ Se încalecă erori/ Din aproape în aproape,/ Saltă sufletul pe ape/ Sub copite eu în, silă,/ Ca pustiul sub cămilă". ("Inspirație")... Snobismul, permanenta simulare, nu-i mai trezește nici tristeți, nici ironii acide. Falsul motan este falsul creator: "Clipea din mustăți odată, cam într-o doară,/ și simțea globul întreg parfumat azi nimic,/ Nici un curent electric,/ Copacii, casele, turnul de apă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Păunescu este demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un ritual poetic 4. Victor Felea ("Secțiuni") ne spune că poetul posedă forță și suflu. Tot ceea ce face distincția vocii lui Adrian Păunescu printre poeții de azi, gesticulația amplă, inspirația torențială, tehnica refrenului obsesiv" sunt caracteristici subliniate de Mircea Martin în volumul său "Generație și creație". Mircea Tomuș, în Carnetul critic relevă caracteristicile poeziei lui Păunescu: "Ambiția simbolurilor vaste și ascunse, o meditație mai mult o dezbatere a câtorva teme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt făcuți din carne/ Carnea omenească e noaptea cu mii de lumini ale ochilor/ Gazda lumilor". Urechea vibrează la focul sferei, fruntea devine dealul unui mod cosmic, nasul cu nările sunt semnele grotești ale spaimei și scara de incendiu a inspirației. Tot ciclul "Asediul condiției umane" pulsează obsesiv în senzualitatea izvorâtă dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental erotică. Poetul traversează prin această lume a simțurilor stări existențiale care vizează de fapt absolutul. Setea cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cânt că știu să cânt", Victor Tulbure, 1959) " Dă-mi babo, în cărți/ Câte porți mi s-au dus de noroc/ Dă-mi, babo, în ghioc" (Veronica Porumbacu). 3 Pentru poeții interbelici, folclorul "nu a alcătuit numai o sursă de inspirație a motivelor poeziei contemporane, ci, într-o însemnată măsură a contribuit la cristalizarea formei poetice însăși". Al. Dima, E.S.P.L.A., 1936 (Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană). 4 Adrian Maniu, "Lângă pământ"; Nichifor Crainic, "Șesuri natale" etc. 5 Motivul astrelor apare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
română. Capitolele "Măștile omului" și "Măștile lumii" sunt un veritabil tezaur pentru orice profesor și elev din România. Scenariile didactice elaborate de profesori de la matematică la religie, de la artă la societate, de la geografie la istorie constituie veritabile modele, surse de inspirație pentru toate școlile din România. De o deosebită importanță este subcapitolul "Măștile transcendenței", care plasează întregul experiment sub semnul afectivității și a centralității experienței trăite. Ceea ce este fascinant și instructiv în aceste scenarii este fluiditatea lor, rezultate din permanenta interacție
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
le iubesc... El: Ne sărutam atât de bine... tu ești soția mea, o uitasem câțiva ani, dar acum ne-am amintit... Am cumpărat un cadou... niște cadouri... Uite, îmi pare rău, copiii tăi au de toate... Nu am prea avut inspirație acum: acesta e un patefon pentru Giorgio! Iar acesta e un walkman pentru fetiță! Cum se numește? Ea: Silvia! Dar are patru ani, nu va fi în stare să mânuiască un walkman... El: Atunci, facem așa: walkman-ul e pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Unele exerciții au stat la baza lungmetrajului de după absolvire. Altele mi-au permis să îmi dau voie să experimentez. Să greșesc. Să aleg. Energia pe care Maestrul o emana, istorisirile sale, deschiderea, dar și tainele, au fost bogate surse de inspirație pentru ce deveneam în acei ani. Cuvântul care reprezintă cheia către universul creat între mine și maestrul Alexa este CONTACT. Lecția cea mai simplă și mai puternică pe care am luat-o. Contactul cu fiecare om sau experiență este vital
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
toate menite să ne inspire, să ne dezvolte. Contactul cu maestrul Alexa Visarion înseamnă trecerea mea de la film la găsirea misiunii umane a regizorului de film pe care eul meu îl conține. Am ajuns la concluzia pe care o predic inspirația duce la revelații personale, adică înțelegeri despre ce am trăit sau ce am făcut. Iar aceste revelații produc schimbare și dau direcție sinelui. Maestrul m-a inspirat să îmi depășesc convingerile și abordările din sfera în care profesez, producând filme
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion, văzându-i filmele, în care necuvintele lui vorbesc prin imagini. În relația cu maestrul Alexa Visarion, am învățat înțelesul lui a fi ucenic. Nu te micșorează cu nimic. Arată doar din ce tulpină se trage o parte din inspirația ta. Lângă cine a crescut spiritul tău artistic. Sunt bucuros că alături de maestrul Radu Gabrea, cel fără de care nu aș fi dat ochii cu lumea filmului, l-am avut aproape, în anii de studiu, pe maestrul Alexa Visarion. Tedy NECULA
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
voci distincte în peisajul teatral: Andrei Șerban, Aureliu Manea, Silviu Purcarete, Dan Micu, Cătălina Buzoianu, Petrika Ionesco... Îmi rămâne însă ca idee în dezbatere raportul genetic între opera de artă și autorul ei în care coexistă confruntându-se două viziuni: inspirația și expirația, credința, cunoașterea și revelația tainei (Vedele indiene, textele sacre veterotestamentare și evangheliile). De remarcat în mod special în conceptul său artistic este faptul că exercițiul spectacular este un mijloc și nu un scop, este coaja și nu miezul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]