6,119 matches
-
Un simț al distracției, pe care-l vedem trezindu-se instantaneu în ochii lui, îl determină să se apropie de ea și să se prezinte. Maurice, repetă el încîntat, ca un gentleman explorator pe care lipsa de grație socială a interlocutorului său canibal îl face cu atît mai conștient de civilizația sa. în scurt timp, fata iese cu ei la teatru, unde chiar se simte bine. Cum marea ei ambiție e să fie manechin, Maurice îi aranjează să pozeze într-un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nostru, despre Revoluție. A urmat apoi munca de transcriere și redactare, ținta fiind lansarea cărții chiar în luna decembrie, adică la 25 de ani de la eveniment. Am conceput lucrarea ca pe un interviu, documentându-mă pentru a putea sonda memoria interlocutorului meu și pentru a putea eu însumi să-mi aduc aminte anumite evenimente. Dar, cartea este mai mult decât un interviu după schema clasică, în care cineva întreabă și altcineva răspunde, pentru că și cel care intervievează a luat parte la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
precar la școala ideilor în general și a celor politice în particular, ceea ce pune în circulație nu este străin de gesticulația sa, de neastâmpărul său, de incapacitatea sa de a se fixa, atât în spațiu cât și în discurs. Imediat ce interlocutorul său încearcă să centreze discuția, Nae sare la un alt subiect. Nu este vorba aici de o artă a digresiunii, de un glisaj intelectual fin, ci de incapacitatea de a se fixa în proiectul unei idei, de a se aplica
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
două evenimente fac un contrast considerabil. Cu o lipsă de pudoare aproape medievală, tatăl nu ascunde nimic din fiziologia actului, necamuflând niciun detaliu jenant, amin- tind chiar de un istoric dificil al acestor nașteri în familia sa. Apetitul discuționist al interlocutorului este diminuat considerabil de aceste amănunte, însă ceea ce pare să-i elimine orice disponibilitate în privința continuării dialo- gului este această enormitate cuprinsă într-o frază pe care Nae o livrează nonșalant. În treacăt fie spus, această hemo- ragie verbală este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei aerisiri, unei relaxări pe care agitația lui Nae o contrazice deplin. Trebuie menționat faptul că acest inter- locutor care rămâne anonim își manifestă plenar „pofta” de a vorbi, poftă deloc ocazională, ci caracterială pentru personajul caragialesc. Cu o butadă, interlocutorul lui Nae deduce din dialog un principiu progresiv de expresie can- titativă al distribuirii emoțiilor, emoția negativă, durerea, scade prin împărțire la doi, adică prin dialog, pe când bucuria crește înmulțită cu doi prin același beneficiu al dialogului : „dacă o durere
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de o manieră manipulativă. Demonii caragialieni nu au încă gra- vitatea profetismului românesc al generației interbelice, nici febra viziunilor dostoievskiene, ei sunt doar limbuți. Există o anumită iritare a acestui posedat retoric, Nae, care reacționează acid la fiecare încercare a interlocutorului de a modera discursul hipertrofiat. Însă și încercările acestui interlocutor de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt puțin creditabile. Acesta supralicitează excitația retorului inflamat, nu-i blochează explozia discursivă, iar ictusul ironic abia disimulat apare în propriul său
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vitatea profetismului românesc al generației interbelice, nici febra viziunilor dostoievskiene, ei sunt doar limbuți. Există o anumită iritare a acestui posedat retoric, Nae, care reacționează acid la fiecare încercare a interlocutorului de a modera discursul hipertrofiat. Însă și încercările acestui interlocutor de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt puțin creditabile. Acesta supralicitează excitația retorului inflamat, nu-i blochează explozia discursivă, iar ictusul ironic abia disimulat apare în propriul său discurs care uzează de o figură a excesului în sensul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în sensul grandorii : „nu trebuie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte... este o recoltă admirabilă”. În general, super- lativele marchează prezența mizascenelor hipetrofiate ale discursului, ele devin mărci ale lui „simț enorm și văz monstruos”. Interlocutorul speculează această inconti- nență elocutorie a partenerului de dialog, îl conduce către maxima întrebuințare, iar în final îi răspunde preluând mărci ale idiomului agramat al acestuia. Jubilația vicioasă a negativismului și propensiunea către discursul vituperativ relevă un vortex care absoarbe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o naștere anterioară cu forcepsul. Nae nu se află în posesia unui limbaj medical specializat, iar limbajul popular întrebuințat asociază numaidecât nașterea torturii și instrumentarului ei terifiant : „fiarele”, „cleștele”. De remarcat faptul că singurul interesat de sexul copilului este acest interlocutor și nu tatăl natural, așa cum tot primul își manifestă compasiunea față de lăuză. Odată descărcat de facerea soției, Nae revine numai- decât la desfacerea lumii, subiectul care-l interesează, enunțând fraza care pune capăt disponibilității interlocu- torului său care mimează deodată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Schiller, Lamartine, Bolintineanu...” Amicul cu care Caragiale se află într-un dialog exemplar, un „divan” estetic, îi reproșează pauperizarea conținuturilor prin eliminarea reflecției superioare asupra exemplarității acțiunilor umane menită a genera un rapel la dimensiunea grandioasă a interiorității personajelor. Același interlocutor abstract îl acuză pe dramaturg că recuperează doar carac- terul prozaic al întâmplării care are drept consecință redu- cerea nuvelei la proporțiile „unui simplu fapt divers de ziar” și a romanului „la forma strictă a unui raport de agent polițienesc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv, grandilocvent, vizionar. De fapt acest discurs roman- tic a fost instrumentalizat politic și redus la o retorică, ceea ce interlocutorul lui Caragiale numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă să observăm o a doua dimensiune a sublimului care rezidă din absența referentului. Ca să devină inteligibilă, enormitatea cațaven- ciană ar trebui citită astfel : „Industria română e
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
numește „(...) la capacité de se recueillir, de s’absorber avec sérénité dans son incorruptible for intérieur.” „(...) capacitatea de a te reculege, de a te retrage cu seninătate în incoruptibilul tău for interior.” (trad. mea, A.M.) Înainte de intervenția lui Lache, între interlocutori dom- nește o armonie deplină ne încredințează naratorul. „Lacuna” despre care vorbește Lache este una sesizabilă în orice legislație și a făcut obiectul unor ample dezbateri : pedeapsa capitală. Și aici sunt două accente esențiale prin care naratorul ne divulgă o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la întrecerile sportive fie ele campionate europene, mondiale sau olimpice, erau susținuți frenetic, pe teren sau în fața televizoarelor, "ai noștri" aflați la concurență acerbă pentru medalii cu "ai lor", iar în contactul direct vest-est, ieșeau de multe ori scântei între interlocutorii cetățeni simpli. (Aflat într-o dimineață în holul unui hotel din Dresda, am asistat la o discuție de acest gen între recepționerul redegist și un turist refegist, cel dintâi spunându-i celuilalt pe un ton de reproș: "Tu să vorbești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Sus! Vizitele la ceilalți șefi de misiune au fost instructive și productive pentru schimbul de idei și de informații. Și în diplomație funcționează principiul "reclama sufletul comerțului". Trebuie întotdeauna să fii bine informat și bine pregătit ca să poți servi interlocutorului în materie de informații uneori chestii banale, dar astfel ambalate și prezentate încât să apară ca "știri bombă" dintr-o sursă "de primă mână". Misiunile diplomatice ale statelor occidentale la Santiago nu aveau o viață ușoară. Din primele zile după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
000 de metri fiind obținut cu o instalație românească și Brazilia fiind un importator constant de asemenea utilaje, am luat legătura cu foștii beneficiari. Printre aceștia era și românul N. Sterea din Rio, un om de afaceri înstărit și un interlocutor plăcut. La prima discuție cu el privind reluarea achizițiilor din România, mi-a declarat că a renunțat de a mai importa țevi sudate de la Laminorul Roman din cauza problemelor, cumpărând acest produs din Cehoslovacia, "deși calitativ și ca preț marfa din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de știință Oliviu Gherman (și viitor coleg de breaslă, ca ambasador la Paris). Cum diplomații nu fac politică, sau fac doar politica țării, nu intru în amănunte privind doctrina politică și ideile lui Oliviu Gherman. Mie mi-a plăcut ca interlocutor, ca partener de discuții, fiind un om cu o vastă cultură, cu o mare experiență de viață, amabil, cu o conversație plăcută. L-am însoțit în vizitele la Guvernatorul Statului Rio de Janeiro, la conducerea Parlamentului local, la întâlnirile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o vizită la Camera de comerț a Statului Rio de Janeiro, care-și avea sediul într-un impozant imobil de 20 de etaje pe malul golfului Guanabara. Discutasem în prealabil cu președintele Camerei, un prosper om de afaceri și un interlocutor extrem de amabil, tematica generală a întrevederii și-i pusesem la dispoziție date despre România, comerțul nostru exterior, precum și CV-ul primului-ministru și lista celor 100 de oameni de afaceri din delegație, cu profilul domeniului de activitate al fiecăruia (despre programul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Republicii, cea mai mare din Uruguay, cu profesorul Mario Benavides, o autoritate internațională, savant și scriitor, cu care convenisem să organizăm o suită de prelegeri consacrate lui Mihai Eminescu. "Prelegerile Eminescu" nu erau unicul meu obiectiv în discuția cu venerabilul interlocutor. Mai aveam un scop "anume" Eugen Coșeriu. Când i-am pronunțat numele, fața i s-a luminat și, ca un elev cuminte, am ascultat timp de mai bine de o oră amintirile sale despre alt român trăitor la Montevideo, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în anii 1969, 1970 și 1972, conferindu-i-se pentru contribuția adusă titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Scopje. În domeniul proiectării a fost cunoscut drept un „proiectant cinstit” prin modul deschis prin care stabilea soluțiile și deschiderea față de interlocutorii săi. Multe lucrări le-a proiectat fără a pretinde partenerilor remunerație. bă Ca profesor Un rol important în activitatea prof. Alexandru Cișmigiu îl ocupă activitatea didactică, care s-a desfășurat pe câteva planuri: la Institutul de Construcții București, la Institutul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
se petrece În lume? Dup) cum se cunoaște, spune el, americanii sunt bine informați - aparatul lor de culegere a informațiilor este formidabil. A fi bine informat Ins), insist eu, nu e totuna cu a Înțelege ce se Întâmpl). Corectul meu interlocutor Îmi d) dreptate. Este de acord cu arhiepiscopul armean și cu Michel Tatu, de la Le Monde, cu privire la faptul c) Henry Kissinger a fost mai deștept decât rușii, f)cându-i pe egipteni s) accepte acordul privind Peninsula Sinai? Domnul D. nu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
frunz)rește ziarul Ha’aretz. În fine, masa e servit). Spiritul meu tulburat ofteaz), iar eu iau lingură În mân). Domnul Eban este timid, dar și foarte sigur pe șine - este posomorât, dar nu Într-atât Încât s)-si deranjeze interlocutorul. Vrea și nu vrea s) fie unde se afl). Gândurile lui Înconjur) lumea că un satelit. Sunt obișnuit cu acest gen de oameni. Chelnerul ia farfuriile de sup) și Îi servește domnului Eban felul doi. Este un pui preg)țiț
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Toc133741231 \h 365 HYPERLINK \l " Toc133741232" În loc de concluzie PAGEREF Toc133741232 \ h 374 HYPERLINK \l " Toc133741233" Un teatru al spiritualității (Basarab Nicolescu) PAGEREF Toc133741233 \ h 377 HYPERLINK \l " Toc133741234" Cronologie teatru-operă-workshop-uri PAGEREF Toc133741234 \h 383 * Iat\, pe scurt, biografiile celor doi interlocutori ai mei, scrise de ei În[i[i : Ana Maria Narti (AMN, În text) : Semnam, În anii ’60, cronic\ de teatru [i film pentru Contemporanul [i pentru revista Teatrul (cea mai mare parte din timp pe post de colaboratoare extern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
despărțit din nou. Poate pentru totdeauna. * La Snagov, într-o vacanță, Raicu, referindu-se la o discuție avută cu criticul A.P., mi-a spus, cu aerul și pe tonul că ar aproba (sau că ar fi înclinat să aprobe) concluzia interlocutorului său: „Problema legionarismului este o problemă strict românească, numai a românilor înșiși”. Cu alte cuvinte, numai românii adevărați, curați ar avea dreptul să o discute și ar putea să o înțeleagă. Raicu este evreu, iar eu, descendent - e drept, îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
locvace, dar extrem de accesibil și deschis, știind să suprime distanțele cu cea mai naturală simplitate, a acceptat și s-a supus unui interogatoriu deferent, dar ̀ ndrăzneț și tenace. Fără îndoială că aceste întrețineri i-au pasionat progresiv pe ambii interlocutori : e vădit că ele s-au desfășurat sub o zodie de mare inspirație. Poate că intenția inițială nu va fi fost a unei cărți, ci doar a unui interview ceva mai lung, a cărui idee îi va fi venit lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost a unei cărți, ci doar a unui interview ceva mai lung, a cărui idee îi va fi venit lui Mircea Ciobanu către sfârșitul primului său sejur, sau poate că oricum nu dispunea de un timp suficient, dar, văzând ambii interlocutori cât de rodnică este întâlnirea lor, a urmat ca ea să fie reluată cât mai curând cu putință spre a fi continuată până la capăt, ceea ce a avut loc, cum vedem, în toamnă. Binecuvântată a fost inițiativa lui Mircea Ciobanu ! Și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]