6,068 matches
-
noi ne-am retras din fața nemților și România era de fapt doar Moldova dintre Prut și Siret, rușii „Pentru ca să poată executa în deplină libertate planul lor infernal, stăruiau din răsputeri ca misiunile aliate, Regele, Armata, Guvernul și refugiații din teritoriile invadate de inamic, să treacă în Rusia, la răsărit de Nistru...” Apoi „ Sub pretext că Moldova este mult prea mică pentru nevoile operative ale armatei rusești, ne-a impus să ne restrângem de trei ori zonele pe care se adunaseră, spre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sale neobișnuite să stârnească râsul cititorilor, indiferent de gradul lor de înțelegere a simbolurilor. Continuarea drumului de formare personală a personajului principal este însoțită în permanență de întregirea grupului cu o nouă coordonată himerică a psihicului acestuia. Secvențele narative sunt invadate de un comic dezlănțuit în călătoria lui Harap-Alb către Împăratul Roș. Un alt personaj adjuvant memorabil, PăsăriLăți-Lungilă domină dimensiunile terestre și comice ale spațiului: ”când voia, așa se lățea de tare, de cuprindea pământul în brațe”, iar în altă împrejurare
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii cei răi s-au înmulțit îngrozitor, au infectat mâncarea, apa și aerul, au îmbolnăvit oamenii, păsările și celelalte viețuitoare de pe lângă casele oamenilor. Există, știi bine, și microbi buni. Mulți dintre ei sunt folositori
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
peste toate, că sunt mic. Dar mă antrenez. Numai așa pot gândi corect. Și, la o adică, pot să prind muște. Încercați și voi să faceți la fel, dacă puteți. Apropo de obstacole: povestea asta, cu Țara lui Verde Împărat invadată de zmei trebuie să se termine bine. PAM are dreptate. Eu mă tot gândesc cum am putea face, oare, să se termine bine. Voi vă gândiți? Putem sări împreună peste obstacole? ...Scuzați, acum mă duc în baie. Am transpirat la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ceilalți sunt zmei, adică din cale afară de răi, tu, dacă ești reporter adevărat trebuie să vezi și ce fac și ce spun ei. Va trebui să-mi iau inima în dinți ca să mă pot duce urgent la zmeii care au invadat Țara lui Verde Împărat. Vreau-nu vreau, va trebui să aflu și să vă spun și vouă ce mai fac și ce mai spun ei. Dar am niște probleme. Prima: Cum aș putea ajunge, oare, acum imediat, de aici, din creierul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fotbalist scoțian, n.1942. Sărbătoarea scoțiană de Anul Nou. Magazine ieftine. Magazin mai scump decît celelalte două. Material folosit la decorațiuni interioare, care Îi permite decoratorului să-l modeleze după dorință. În argou scoțian Înseamnă corupt. În 1982, Argentina a invadat insulele Falklands, iar Margaret Thatcher, in acea vreme prim-ministru, a trimis flota pentru a le recuceri. Victoria pe care a obținut-o i-a adus o mare popularitate in Marea Britanie. FILENAME \p D:\Carti operare\Jeg\Jeg 220-the end
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
arăt eu vouă, burghejilor!!!”... Directorul a zdrobit și el o Înjurătură Între dinți, Înjurătură care ținea loc de „La revedere”... ... Profesorul Hliboceanu, Împreună cu doctorul Vatră și cu doctorul Gruia, cu broboane de sudoare pe frunte, se luptau cu hemoragia ce invadase toracele accidentatului... ―Depărtător, pensă hemostatică, compresă... curgeau comenzile profesorului. Cei doi medici executau manevrele ca doi prestidigitatori... Din antecamera sălii de operație, a răzbătut până la ei vorbă agitată și zgomot nedeslușit... În clipa următoare, ușa sălii de operație s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dragi! Am vrea să vă știm cu sănătatea deplină. Suntem peste măsură de bucuroși că ne onorați invitația... Vă rugăm să poftiți În Hanul nostru - i-a Îmbiat Petrică. După ce s-au consumat momentele de bucurie ale revederii, musafirii au invadat „sufrageria hanului”, cum le-a prezentat-o soția lui Petrică. Îndată ce au creat condițiile necesare lui Tudorel, pentru a dormi În liniște, s-au așezat În jurul mesei. Ochii lui tata Toader aveau o lumină aparte. Dincolo de aparențe, se simțea emoționat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
după ce intrase în clădire. Vorbi despre situație cu câțiva dintre ofițerii sclavi și constată că erau calmi și încrezători. Conform estimărilor, șaizeci de mii de soldați linneeni aterizaseră în primul val. Faptul că acesta era exact numărul de barbari care invadaseră inițial orașul nu părea să aibă vreun sens simbolic. Această posibilitate îl fiicu sardonic. Nu simbolurile, ci săbiile vorbeau limbajul victoriei. Pe măsură ce trecea după-amiaza, atacul linnean se manifesta peste tot. Cutia, încă aburindă, a fost expediată din palat pe la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
violență. Mă aud și nu-mi place ce aud. Ce bătrîn nu susține că nu mai recunoaște lumea din jur? Că "lăsata secolului"† nu sfîrșește în ignoranță și-n grotesc? Dar tînăra reporteră îmi dă dreptate: Așa e, ecranul e invadat de VIP-uri dezbrăcărețe, în timp ce oamenii de cultură mor singuri. Cînd a murit tatăl nu știu cărei cîntărețe a știut o țară; cînd s-au stins Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Al. Piru, Tomozei, Costache Olăreanu n-a știut mai nimeni. Înregistrez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu uimire pe fătucile invadînd ecranele. Numai arată, nu și ascund. Noi, generația seventeen din 6l-62, dețineam arta mai subtilă, mai stimulativă de-a ascunde. Păstram ceva ascuns. Firește, dacă aveai ce ascunde. Dar călcîiul tot vulnerabil era. Pentru bărbații adevărați, ca Burton, Gregory Peck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu Negrițoiu) să-mi iau corespondența. Pînă și strada mea, liniștita stradă cu nume oximoronic, "Trompeta", se lasă invadată de termopan. Peste cît timp n-o să mai rămînă nimic din Iașul scenografic, cel pictat de Val Gheorghiu? Peste puțin, cum merg lucrurile. Traiul meu zilnic începe să semene din ce în ce mai mult cu al tatei. Lucra la o simfonie care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine la locul acela. Locul unde s-a întîmplat înălțarea la frescă. "Potolește-te, Iordana, îmi invadează urechile vocea de-a doua. Mă iei cu hipocorisme strămoșești à la Meșterul Manole? Jertfa? Ești complet anacronică. Să fii liber de "mitologia locului" pare (și este) condiția reușitei literare. Antofiță vede și-n eroul necunoscut un sinucigaș ignorant, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
U. o bucurie. Pe copertă, o femeie de-o urîțenie rarissimă, cu bărbia galoș. Fotografia era tăiată de-un grilaj ("zidul" lui Manole) de-un verde bășit, cum îl numea Cornel Șoitu, pe cînd lucram la "Ora". Verzaliul cu pricina invada paginile de publicitate, la concurență cu bojogiul. "Fac sindrom alergic la verdele ăsta, nea Finki. Toarnă o țîră de negru-n el, că ne ia lumea de provinciali". "Taci moi, îi răspundea evreiește nea Finki. Culoarea clientului! Așa vre clientu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aranjând un grup de cărți, m-am oprit din nou asupra volumului în discuție și mi-am propus să-i fac recenzia. în cuvântul autorului se spun următoarele: „într-o vreme în care limbajul poetic (era prin anii ’70) este invadat de trivialități (se uza de principiul realismului socialist) am încercat să-i opun acestuia un limbaj simplu, uneori în vers popular. Cele 102 poezii create în răstimp de zeci de ani sunt grupate în două părți inegale ca număr. Cele mai multe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spusă de tata, poveste ce s-a derulat spre sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, la puțin timp după evenimentele dramatice de după 23 august 1944. După ruperea frontului de la Iași (21, 22 august) puhoaie nesfârșite ale Armatelor sovietice au invadat România, tergiversând semnarea Armistițiului (12 septembrie) pentru ca Tătucul Stalin să se poată lăuda zilnic că a mai eliberat localități din România de armatele hitleriste. Deși aliați prin Armistițiu, e primul fapt din istoria mondială când aliatul și-a permis să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
omenești hoții și tâlharii, au jefuit bănci și ministere, au pângărit școala și biserica, legile țării... A ieșit la vedere pleava societății cu analfabeții și mediocritățile nației. Trăim ca într-o junglă în care domnește fărădelegea, în care corupția a invadat întreaga structură a statului, în care Parlamentul îi apără pe hoții notorii, în care justiția face grevă sau dă mâna cu hoții și tâlharii cei mari, care nu pot suporta pușcăria! Legile dorm, iar viermele roade nestingherit la răbdarea noastră
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
delete. Era un paragraf prost. Gândit prost, scris prost. Apoi, ca printr-un vis la fel de prost, auzi soneria de la intrare. Rosti cu voce tare: - Pe vremea asta numai un nebun umblă din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atunci când povestești un accident stupid, trebuie să fii credibil. Amănunte, amănunte, amănunte. Viața noastră este compusă din amănunte, nenorocitele de amănunte pe care le scăpăm de foarte multe ori din vedere, iar apoi ne trezim cu ele pe cap, ne invadează precum niște viruși agresivi, ne luptăm, stabilizăm situația, urmează rezolvarea lor, e complicat, de ce-ți spun eu ție toate astea? În penumbra camerei, vocea Magicianului avea ceva lugubru în ea. - Un laptop pe care nu intenționezi să îl arunci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
capul său torturat de Orchestra Filarmonică din Creier și începuse să întrețină un monolog nedorit. Trânti o mână în apă, iar stropii săriră în toate direcțiile. - Nu-mi plac nici musafirii nepoftiți, nu-mi plac nici vocile nepoftite care îmi invadează creierul, la primele ore ale dimineții. Afară! Se făcu liniște (instrumentiștii orchestrei au ieșit la un sandviș și la un suc, pentru moment, să profităm de ocazie). Se ridică și ieși din cadă. După ce se frecă bine cu prosopul - mare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mea, te aștept așa cum nu te-am așteptat niciodată! Apoi, ca printr-un vis la fel de prost, auzi soneria de la intrare. Rosti cu voce tare: - Pe vremea asta numai un nebun umblă din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți băga pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
personală cea bondoacă, să-ți dai seama că tu ești de fapt cea grasă. Cu o Înălțime de un metru șaptezeci și cinci și o greutate de cincizeci și două de kilograme (aceeași greutate pe care o avusesem când corpul Îmi fusese invadat de parazițiă, mă considerasem Întotdeauna destul de slabă pentru o fată de vârsta mea. Și Îmi trăisem Întreaga viața până atunci simțindu-mă mai Înaltă decât nouăzeci la sută dintre femeile pe care le cunoscusem și decât cel puțin jumătate dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o mireasă proaspăt dezvirginată. Se comportă firesc și ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic Între noi. Deși o repudiez fizic de când am descoperit că mă-nșeală, am o dorință obsesivă de a o poseda toată ziua. Camera noastră e invadată de feromoni. Niciodată corpul ei de infantă frigidă nu m-a excitat atât. Ea știe asta și gângurește amoros ca o fecioară după primul act. Mi se prosternează la picioare după fiecare orgasm. Îmi repetă că nu m-a Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor, a picioarelor, a Întregului corp; nici o fracțiune de secundă fără mișcare, nu Înceta mișcarea!, dispozitivul de alarmă e deschis la maximum pe acest semnal, țiuie Îngrozitor, Îmi invadează urechile, am În urechi un fâșâit continuu; nu se poate fără acest fâșâit, de ce nu se poate, mă țin cât pot să nu renunț la mișcare; ah, o durere ascuțită Îmi taie genunchiul, uit să mai mișc mâinile. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să observ oameni, nu să cunosc. Toți ceilalți sunt altfel, dar eu nu vreau să mă schimb. Simt În mine, cum am mai spus, ceva mare, care nu s-a maturizat Încă, dar sunt sigură că În curând Îmi voi invada sufletul. 7 octombrie 1961 (sâmbătă) Trebuie să Înveți a renunța la plăcere, Înainte ca ea să te părăsească. Nu mâine, poimâine va veni Petre, aștept cu multă nerăbdare sosirea lui, mă voi simți doar atât de bine lângă el... Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]