6,186 matches
-
neplăcerile pe care le suferise în țara de baștină nu-i micșoraseră cu nimic patriotismul înflăcărat. Adeseori declara că Anglia este cea mai strașnică țară din lume, da, domnule, și simțea o mare superioritate față de americani, oamenii de prin colonii, italieni, spanioli, olandezi și hawaieni. Însă nu cred că era un om fericit. Suferea de dispepsie și adeseori îl vedeai că suge o tabletă de pepsină. Dimineața n-avea mai deloc poftă de mâncare. Dar nici măcar această suferință nu-i micșora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dimineață vasul a intrat în portul Alexandria și de pe punte s-a uitat la oraș - alb în lumina soarelui - și la mulțimea de pe chei. I-a văzut pe localnici cu caftanele lor zdrențuite - negri din Sudan, grămada gălăgioasă de greci, italieni, turci îmbrăcați în tarbușuri, soarele strălucitor și cerul albastru. Și atunci i s-a întâmplat ceva. Un lucru pe care nu era în stare să-l descrie. A fost ca o lovitură de trăsnet, spunea el, și, nemulțumit de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
declarate "parc național" nu e permisă nici luarea unei crengi rupte. Totul trebuie să rămână cum este. O floare smulsă reprezintă un delict. Dar tradițiile propriu-zise se opresc, în genere, la faimosul "saloon" pe care-l vedem prin western-uri. Italienii din America au tradițiile lor. Irlandezii, mexicanii, chinezii, la fel. De o "tradiție americană" e greu de vorbit, deocamdată. Modernitatea Americii nu seamănă de aceea cu cea a Europei. Cusurul principal al Americii, lipsa de tradiție, se transformă într-o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e una bazată pe o impresie. Există două straturi, cred, în identitatea oricărui american. Unul originar. Cei veniți aici și-au păstrat, în general, tradițiile. Irlandezii au rămas irlandezi, se îmbracă în verde, de ziua lor, se strâng, petrec împreună; italienii locuiesc, în majoritatea cazurilor, în "cartierul italian", îi vezi stând seara la poartă, ca în sudul Italiei; polonezii îl adoră pe Chopin; românii mănâncă sărmăluțe la Crăciun. Peste acest strat originar a apărut altul, comun tuturor populațiilor amestecate în acest
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în sudul Italiei; polonezii îl adoră pe Chopin; românii mănâncă sărmăluțe la Crăciun. Peste acest strat originar a apărut altul, comun tuturor populațiilor amestecate în acest imens creuzet care este America. Un irlandez rămâne irlandez, o generație, două, trei, un italian se consideră, mai departe italian, un polonez păstrează, fie și parțial, conștiința că e polonez, dar toți sunt "americani". Un irlandez din America nu e identic cu un irlandez din Irlanda, un italian din America nu mai seamănă cu un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rămâne irlandez, o generație, două, trei, un italian se consideră, mai departe italian, un polonez păstrează, fie și parțial, conștiința că e polonez, dar toți sunt "americani". Un irlandez din America nu e identic cu un irlandez din Irlanda, un italian din America nu mai seamănă cu un italian din Italia. Ei au o identitate în plus, americană, iar această identitate nu e doar oficială, face parte din psihologia lor și unește această lume pestriță. Încât bănuiesc că, punând peste tot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se consideră, mai departe italian, un polonez păstrează, fie și parțial, conștiința că e polonez, dar toți sunt "americani". Un irlandez din America nu e identic cu un irlandez din Irlanda, un italian din America nu mai seamănă cu un italian din Italia. Ei au o identitate în plus, americană, iar această identitate nu e doar oficială, face parte din psihologia lor și unește această lume pestriță. Încât bănuiesc că, punând peste tot drapelul american, americanii își manifestă fidelitatea față de Lumea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care scria: "Suntem alături de trupele noastre". În pomi, erau agățate panglici galbene, care exprimau același mesaj. Și nenumărați pietoni purtau la butonieră o cocardă galbenă. Atunci m-am convins că patriotismul american nu-i o vorbă goală. Diferențele între irlandezi, italieni, portoricani etc, dispăruseră. Cu toții deveniseră "americani". 4 septembrie Bostonul e mai uman decât New York-ul și decât Los Angeles. Aici poți să respiri, să te plimbi, să "flanezi", cum zic francezii. Nu te simți nici strivit, ca la New York, nici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
buzunar rupt la o haină, la poștă, la anticariatul din apropiere. Pot să mă duc să închiriez casete video, cu filme mari care n-au venit în București, ori să-mi fac mici cumpărături. Americanii italieni sunt la fel de guralivi ca italienii din Italia. Oriunde intri și dai peste doi italieni se cunoaște. Încăperea se umple de trăncăneala lor amețitoare. Sunt volubili, simpatici, și de unde să știu eu care e mafiot? Nici nu mă interesează. Mă declar mulțumit că hoții, tâlharii, criminalii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din apropiere. Pot să mă duc să închiriez casete video, cu filme mari care n-au venit în București, ori să-mi fac mici cumpărături. Americanii italieni sunt la fel de guralivi ca italienii din Italia. Oriunde intri și dai peste doi italieni se cunoaște. Încăperea se umple de trăncăneala lor amețitoare. Sunt volubili, simpatici, și de unde să știu eu care e mafiot? Nici nu mă interesează. Mă declar mulțumit că hoții, tâlharii, criminalii nu îndrăznesc să-și facă "meseria" în cartierul italian
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
origine devine un nume, un album cu fotografii îngălbenite. Mai ales că românii sunt, în genere, risipiți. Doar la Cleveland, am auzit, ar exista, încă dinaintea primului război mondial, o oarecare tradiție comunitară românească. În rest, nu trăiesc nicăieri, ca italienii la Boston, împreună. "Ai vreun vecin din Romînia?", îl întreb pe Nick. "Nu. Suntem împrăștiați ca făina orbilor. Doar la biserică ne mai vedem". Bănuiesc că nici solidaritatea românilor nu e la fel de mare ca a italienilor ori a irlandezilor. Am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu trăiesc nicăieri, ca italienii la Boston, împreună. "Ai vreun vecin din Romînia?", îl întreb pe Nick. "Nu. Suntem împrăștiați ca făina orbilor. Doar la biserică ne mai vedem". Bănuiesc că nici solidaritatea românilor nu e la fel de mare ca a italienilor ori a irlandezilor. Am aflat prea multe întîmplări cu români care se plâng, cu predilecție, de alți români, ca ele să nu aibă un sâmbure de adevăr. Comunitățile românești din Los Angeles, New York sau Chicago (aici mă bazez doar pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
niciun bărbat din lume, și degetele măiestrit curbate ca la Grațiile din Primavera lui Boticelli, de care nu cu mult timp în urmă nu-și putuse dezlipi ochii minute în șir, dacă nu ore, într-un album despre Quattrocento-ul italian. Și chiar și fundalul tabloului o margine de pădurice, și cerul albastru străvăzându-se printre trunchiuri, și ramurile copacilor pictate frunzuliță cu frunzuliță se asemăna cu decorul pe care îl avea acum în fața ochilor, înaintea căruia dansa Geta... Era deja beznă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mi-am tăiat-o. Oricum, tipilor de pe aici le place să și-o vâre pe toată în fund. În fundul meu, mai precis. — A, da? Bull se simțea ca un expert în materie. — A, da. Normal că-s aproape toți papistași. Italieni și din ăștia. Trebe că are de-a face cu credințele lor religioase și restu’. Prin urmare, a fost cam degeaba. Pseudo-femeia uriașă își privi furioasă vaginul, ca și cum ar fi fost un soi de legumă de mari dimensiuni. Bull simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și obișnuința, și am luat prânzul la New Born Restaurant. New Born e o speluncă mișto cu panouri de plastic și mese melaminate, pe jumătate birt ieftin, pe jumătate loc de întâlnire pentru borfași, frecventată de o trupă de adevărați italieni laolaltă cu clienți întâmplători - ziliere de prin partea locului, cerșetoare reformate, măturători londonezi. Ai să găsești de toate soiurile aici, de la gunoieri până la manageri de condiție medie. Meniul este orientat spre pungile sărace, dar localul vinde băuturi. Altfel, cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
francez. Căcat nenorocit, îmi spusei eu, nu e Rimbo, e Rambot sau Rambeau. Rambeau avea un amic sau pe cineva de o seamă, de care parcă îmi aduceam aminte, cu un nume ca de vin... Bordeaux. Bardolino. Nu. Ăsta e italian... nu-i așa? O, Doamne, cum te poate epuiza ignoranța. E atât de obositor și sâcâitor. Chiar că te scoate din fire să nu știi de nici unele. Ești la o comedie și scapi toate poantele. Cu fiecare oră devii tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îmi plăceau Brătescu-Voinești, Păstorel Teodoreanu, Minulescu. Eram însă pasionată de poeții ro man tici francezi, de acolo cred că mi-a venit nebunia cu poeziile. La paisprezece ani îmi plăceau liricii fran cezi Musset, Lamartine, Anne de Noailles, englezul Shelley, italianul Leopardi. Îmi regăseam trăirile în suferința lor, poate pentru că, pe vremea copilăriei mele, părinții nu se ocupau sufletește de noi. Ceea ce conta pentru ei era să fim bune la școală, să fim bine-crescute, deoarece aveam guvernante, iar părinții își vedeau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
națio nalitatea. El iubea foarte mult Germania, pentru că a lucrat mult acolo cu orchestre extraordinare, dar pentru nimic în lume n-ar fi vrut să fie neamț. N-a vrut să fie nici francez, deși ne-am stabilit la Paris. Italianul este ado rabil, dar prea aiurit. Spaniolul este încrezut. El spunea: „Sunt român, României îi datorez talentul.“ — Dar tu cum simți? — Eu am luat cetățenia franceză când am cerut azil politic. A fost un gest de legitimă apărare în 1947
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și o bună jumătate de oră dansez fără oprire pe ritmul nebun al vreunui rock. Nu mă mir că pe urmă tensiunea mi se urcă la douăzeci și doi. — Povestește-mi despre un dans de neuitat. — Am dansat odată cu un italian foarte frumos, par fumat și elegant. Ținând să facă pe vedeta, el a trans format un twist îndrăcit într-un passo doble, care e un dans sen zual, nu mai ai nevoie de cuvinte, spui tot ce ai pe inimă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Timpul" [3] 2292 Datoria: Maroneanu Scrisoarea: Maroneanu Poate să găsesc bani la rudele lui pentru Ipotești, să-i pun să-i facă tovarăși la arendă pe Christache. [4] 2266 *** Cum o cheamă? Să-i dau un nume poetic, spaniol sau * italian. S-o pun să-nvețe piano, de va putea învăța. Să-mi fie regină Apă caldă cu parfum C. a închis ușa. A simțit. Puțin îmi pasă. E C. geloasă *, o servesc și pe dânsa, căci sunt în stare a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
suprarealismului, considerat... vetust; dat afară pe ușă, acesta intră însă pe fereastră, marinettiștii Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) și Stephan Roll deplasîndu-se, alături de Voronca, spre imagismul suprarealist în momentul în care vor simți nevoia delimitării față de fascismul ideologic al futuriștilor italieni. Constructivismul programatic al Contimporanului - afin cu stilul Art Deco al anilor ’20 - este moderat, eclectic și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul unic al revistei 75
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiind aproape imune. Complexul periferiei, un anume bovarism al modernizării și al tehnicii privite ca vehicul de emancipare socială intră, de asemenea, în această ecuație. În unele țări (Polonia, Cehia, Serbia) se manifestă cu precădere influența futurismului rus, în detrimentul celui italian; în altele (Ungaria, Croația, Slovenia) - cea a activismului expresionist german; importanța sferelor culturale de influență continentală rămîne, în această privință, determinantă. În România, țară latină în care impactul culturii italiene se situează - pînă după al Doilea Război Mondial - pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în special cele despre noua generație de scriitori, simpatizanți ai futurismului, grupați în jurul micilor reviste La Voce și Lacerbo (Giuseppe Prezzolini, A. Sofici, G. Papini ș.a.). În Memoriile sale, Constantin Beldie dezvăluie și implicațiile politice ale colaborării romanistului și medievistului italian, complicate cu „rolul, mai puțin simpatic, de agent al expansiunii politicii italiene la noi, el însuși fiind plătit la catedra sa din România de guvernul italian, cu salariul respectiv primit de la catedra sa rezervată în Italia”, exprimat prin articole favorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
depășite” în țările de origine. Potrivit lui Davidescu, primul manifest al futuriștilor „a fost nou, a surprins și a devenit repede amuzant”, drept pentru care „scriitori, chiar dintr-ai noștri, l-au adoptat ca pe o inovație”. Sesizînd pericolul banalizării, futuriștii italieni au recidivat cu noi manifeste, cel mai radical dintre toate fiind cel tehnic, al destructurării sintaxei. Următoarea afirmație a lui Davidescu poate apărea astăzi deconcertantă: „pe urma acestui fel neînțeles de a scri s-a clădit, cel puțin la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
săi sînt enumerate „desființarea versului liber“ („ultima rămășiță a simbolismului”), dramatismul (opus lirismului), multiplul (opus unilateralului), poliritmia (opusă monodiei), simultanul (opus succesivului) și forma plastică (opusă versului liniar). În prelungirea lor, singura referire antebelică a lui Vinea la poetica futurismului italian și a lui Marinetti este făcută indirect, printr-un citat în limba franceză, în original, din studiul lui Barzun. Citatul reflectă - de fapt - propria-i atitudine față de noul curent. Apropierea de principiu a lui Vinea față de futurism are loc numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]