5,756 matches
-
cădeau și la popasuri. Însă unde mâneau rămânea numai pământul negru, împuțit; nice frunze, nice paie, ori iarbă, ori semănătură, nu rămâneau și se cunoștea și poposeau, că era locul nu așa negru la popas, cum era unde mânea acea mânie a lui Dumnezeu." În portrete intră în măsuri egale simțul personalității și ideea de destin, de aceea umorul e liric, transcris teatral. Ștefan Tomșa II dă poruncă "răcnind" să fie omorât Vasile Stroici, care încercase să fugă: "Ai câinele, au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dascălului ardelean, a cutărui căuzaș peltic, a lui C. A. Rosetti, "poețoiul" cu ochii "mai boboșați decât ai unui broscoi uriaș". Ocările țâșnesc negre, într-o retorică gâlgâitoare, cu o ură așa de materială încît pamfletul devine un poem al mâniei. Eliade țintea către o Comedie divină ce avea să pună pe scenă "toate duhoarele infernale răsculîndu-se asupra genurilor și virtuților cerești", pe care de n-ar fi putut-o sfârși, aveau s-o continue discipolii săi spre satisfacția lui postumă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Iar pe supt aceștia Coarna și pe Pruna Cum și dopotrivă Nuca și Aluna. Pann făcea "metafore", antropomorfizând, cum e cazul în portretul cepei: Cum simți aceasta Ceapa, totodată, Cum e din natură foarte veninată, Se-mbrăcă îndată, iute, cu mânie, Douăsprece haine puse de dimie, Și cămăși atâtea albe, subțirele, Îmbrăcând binișul roșu peste ele, Pieptenă și barba-și albă și bătrână, Scuturînd-o bine de pământ, țărână. Metoda fundamentală este aglomerarea de sentințe, grămădirea aproape monstruoasă de aforisme pe o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dramă. D. Lefter Popescu, umil impiegat strivit de mediocritatea existenței, a câștigat loturile cele mari la două loterii. Însă a rătăcit biletele. Cercetările pentru descoperirea loturilor, făgăduielile și umilințele d-lui Lefter sunt etape savante ale disperării. Surescitarea atinge faza mâniei teatrale când eroul află că vesta în care se bănuia a fi biletele fusese schimbată la o chivuță pe farfurii. Platitudinea obișnuită a lui Lefter, exasperată, dă un patos burlesc. După atâta zbucium, Lefter suferă alt șoc: găsește biletele. Acum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oamenii pe care îi studiază”. E performanța pe care o realizează el însuși prin iscusința de a nara, descrie și portretiza, prin nota de umor introdusă, când e cazul, în relatare, prin comentarii ironice și sarcastice, nu rareori, prin patosul mâniei, dar mai ales prin duioșia unor caracterizări, prin vibrația evocărilor. Posibilități de cultivare a unor asemenea însușiri oferă, prin definiție, publicistica, memorialistica și oratoria. În toate aceste genuri I. a strălucit și e un scriitor în toată puterea cuvântului. Fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
românească în pragul epocii moderne, și nevoia de a exprima atitudinile, credințele, opțiunile personale. Articolul de ziar devine pentru Eminescu locul de manifestare a profundei nemulțumiri față de "vârtejul jucăriilor politice", un spațiu compensatoriu, în care cuvântul cu rol cathartic macină mânia și revolta față de o lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"333. Spre deosebire de publicistica pașoptistă, ocazională și subordonată intențiilor pragmatice de moment, articolele eminesciene se individualizează prin preocuparea jurnalistului privind informarea și educarea publicului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice, de a propune soluții la problemele cu care se confruntă țara. Articolul de ziar devine pentru Eminescu tribuna de la care își manifestă profunda nemulțumire față de "vârtejul jucăriilor politice"521, un spațiu compensatoriu, în care cuvântul cu rol cathartic macină mânia și revolta față de o lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"522. Jurnalistul nu ezită să amendeze acțiunile oamenilor politici, liberali și conservatori, deopotrivă, atunci când acestea sunt guvernate de interese personale. Nestatornicia oamenilor politici
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
apoi, un anume Ludolph și un cavaler. Însă, din cauza ieșirii din Ordin a unui frate, s-a iscat în acel oraș o agitație, iar respectul populației, din păcate, a scăzut atât de mult, încât le ofereau pomană cu o evidentă mânie și aproape că-și întorceau privirea în altă parte când îi vedeau cerșind. În curând, însă, cu ajutorul Providenței lui Dumnezeu, respectul a reînflorit și poporul a început să-i iubească pe frați întocmai ca mai înainte. 36. În anul Domnului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
răspuns că nu era fiul său. Tot așa i-a răspuns și mamei sale care îi ceruse același lucru. Când tatăl l-a întrebat al cui fiu credea că este, dacă nu era al său, el i-a răspuns cu mânie și insolență: «Eu sunt fiul meu». Așa sunt și cei care sunt sclavii propriilor pasiuni și capricii. 106. Adăugire. În timpul conversației de mai înainte, fratele Albert a povestit o parabolă împotriva aroganței tinerilor, spunând: «Un taur obișnuia să se plimbe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să le repete în fața mai multor persoane; se preocupa să evite mai ales suspiciunile. Se ferea cu cea mai mare atenție de familiaritatea cu cei mari și cu femeile, și, având un curaj într-adevăr admirabil, nu-i păsa de mânia celor puternici, atunci când era vorba despre dreptate. A afirmat odată că cei mari își pun prietenii în lanțuri cu propriile sfaturi, iar femeile, fiindcă sunt mincinoase și pline de răutate, încearcă să ia mințile până și persoanelor evlavioase. Se preocupa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-l lăuda și a-l binecuvânta în vecii vecilor; nu se puteau sătura să-l laude pe Domnul, atât de extaziați erau de dragostea divină; și se întreceau în a face binele și a-l lăuda pe Dumnezeu. Nu exista mânie între ei și nicio neînțelegere; nicio ceartă, nicio invidie. Aveau un suflet atât de pașnic și de binevoitor în toate lucrurile, încât puteau să repete acele cuvinte ale lui Isaia: Vor fi uitate vechile suferințe, vor fi ascunse ochilor mei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deasupra mâinilor, spre Dumnezeul cerurilor (Pl 3,40-41). Se comportau exact în acest mod, așa cum am putut vedea eu cu ochii mei. Îndeplineau și poruncile Apostolului: Eu vreau ca oamenii să se roage în orice loc, ridicând și mâinile, fără mânie și fără certuri (1Tim 2,8)). Dar pentru ca tu să nu crezi că acea mulțime de oameni era fără un conducător, din moment ce Înțeleptul afirmă: Fără conducere un popor decade (Prov 11,14), vom vorbi acum despre conducătorii acestor grupuri (p.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-i este permis să încalce în vreun mod acest text al interdicției noastre și al aprobării, sau să îndrăznească cu temeritate să meargă împotriva ei. Dacă apoi va crede că poate să o facă, să știe că își va atrage mânia lui Dumnezeu cel Atotputernic și a sfinților apostoli Petru și Paul. Dată la Viterbo, la 22 septembrie 1220, în cel de-al cincilea an al pontificatului nostru. 4. Bula «Solet annuere» a lui Honoriu al III-lea Honoriu episcop, slujitorul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
maturitatea și aptitudinea fiecăruia. Prin urmare, nimănui nu-i este permis să încalce această declarație a noastră sau să cuteze cu îndrăzneală să o critice. Dacă însă vreunul se va gândi să o facă, să știe că își va atrage mânia lui Dumnezeu cel atotputernic și a fericiților săi apostoli Petru și Paul. Dată la Lyon, la 14 noiembrie [1245], în cel de-al treilea an al pontificatului nostru. 11. Bula «Etsi animarum» a lui Inocențiu al IV-lea Tuturor preaiubiților
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Agrippa Postumus, cu care era prieten, și când Agrippa și-a atras asupra sa furia lui Augustus, împins de această prietenie împreună cu alți prieteni de-ai lui Agrippa, a încercat să intervină în favoarea acestuia, fapt pentru care și-a atras mânia lui Augustus și asupra sa. Acestei ipoteze i se poate opune cea a lui De Jonge, potrivit căruia numai Ovidiu, care a fost martor și nu participant, cum observă însuși Nemethy, a fost pedepsit (Pont., II, II, 15 urm.). Mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu îi cunoaștem pe prietenii lui Ovidiu, destinatarii scrisorilor din Tristele. S-a vorbit mult despre cauza anonimatului la care recurge sulmonezul. De obicei, se acceptă faptul că aceasta trebuie atribuită prudenței poetului "ne amicitia exulis amicis noceret"160. Pe măsură ce mânia lui Augustus s-ar fi diminuat, ar fi devenit din ce în ce mai mic pericolul de a le spune pe nume destinatarilor fiecărei scrisori, motiv pentru care Ovidiu ar fi adăugat numele personajelor destinatare din Ponticele 161. Ca să spunem adevărul, din punctul nostru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
putea fi îmblânzită furia zeilor și nu spune că nu te poate ierta". Dar, mai ales, îmi repeta: "Gândește-te la cât de mult îți veni în ajutor Maximus; Maximus va acționa; cu zelul său de prieten, va cere ca mânia Cezarului să nu rămână implacabilă până la sfârșit și, împreună cu ai săi, nu va precupeți nici un efort, ca un frate adevărat 174; nu va trece cu vederea nici un mijloc pentru a-ți ușura suferințele""175. De obicei 176, Celsus, destinatarul ovidian
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
persoana lui Augustus, poetul scrie respectivul poem nu dintr-un impuls spontan de durere, ci după mărturia poetului dintr-un motiv interesat: ca această milă să-i fie utilă, sau ca aceasta să pună capăt durerilor sulmonezului și să tempereze mânia acestei case sacre. E ca și cum s-ar simți și un suspin de ușurare pe lângă marea durere simțită la moarte lui Paulus Fabius Maximus: măcar a murit și Augustus; situația personală a poetului se va putea ameliora câtuși de puțin. Sperase
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al relegării sale. Oricum, Augustus era deja mort și eventualele jigniri ale lui Ovidiu la adresa sa erau deja plătite sau, cel puțin, așa putea considera poetul. În timpul jertfelor, Graecinus va putea să implore divinitatea lui Augustus pentru a-i îndupleca mânia. Împreună cu fratele Flaccus, căruia îi va reveni consulatul în anul următor, cei doi frați se vor putea bucura de favoarea lui Augustus, care le-a acordat lor această înaltă funcție și vor profita astfel de această ocazie pentru a interveni
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu-i scapă din ceea ce se întâmplă în întreaga lume...". Poate vor ajunge până acolo, pe lumea cealaltă, versurile pe care poetul le-a trimis pentru a celebra intrarea lui Augustus în ceruri. Își dorește ca măcar acestea să înduplece mânia divinității care pe bună dreptate poartă dulcele nume de tată. Din insistența asupra acestei pietas a lui Ovidiu față de Augustus și de casa acestuia reiese din nou, în mod clar, adevăratul motiv al exilului său: și anume lipsa unei astfel
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dorința mea prea arzătoare, ori se apropie speranța unui exil mai comod. Într-adevăr, expresia imaginii domniei voastre este tot mai puțin tristă și buzele dumneavostră par să aprobe cuvintele mele. Oare se vor împlini presimțirile sufletului meu timid și mânia zeului, oricât ar fi ea de justificată, se va diminua?" (v. 71-76). Ultimele cuvinte par într-adevăr mai calde, mai pătrunse de emoție și aproape s-ar putea crede că sunt sincere. Dată fiind puțina sinceritate a lui Ovidiu față de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
corect din supunere: va fi acuzarea explicită la adresa acelor nomina magna, de care își va sfătui un prieten să se țină la depărtare (Tristele, III, IV, 4). După cum s-a sugerat, Ovidiu ia în considerație faptul că, dată fiind justificata mânie a lui Augustus, și Messalinus nu putea decât să se arate, pe bună dreptate, la fel de neînduplecat la rugămințile sale: el trebuia să manifeste aceleași sentimente ca și Augustus. Acea pietas a lui Messalinus față de întreaga casă imperială este atât de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care adesea tună fără să arunce fulgere, care se întristează, când decide ceva trist, pentru care e o durere personală să-i pedepsească pe ceilalți. Și totuși Ovidiu are o remușcare propria-i culpă i-a câștigat clemența, înfrânându-i mânia. Deoarece poetului nu îi este permis să cadă personal în genunchi în fața împăratului, Messalinus, ca un mare sacerdot, trebuie să ducă mesajul ovidian zeilor, adăugând la acesta și rugăciunile poetului. "Nu încerca, totuși, o astfel de intervenție, dacă o consideri
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
putem gândi că Ovidiu a adăugat în mod intenționat unele detalii, precum cel semnalat privind denumirea de iuvenis a destinatarului sau alte inadvertențe evidente, tocmai pentru a ascunde despre care Maximus este vorba, cu scopul de a-l proteja de mânia lui Augustus și alor săi. Încă de la început asistăm la aceeași glorificare a lui Maximus, prin ceea ce reprezintă el pentru acea străveche și nobilă casă de care aparține: "Maxime, tu care egalezi cu ale tale strălucitoare calități numele tău și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilare al poetului, s-a arătat furios pe Ovidiu, asigurându-l pe Augustus că durerea care îi atinsese inima era și a sa405. Împăratul, pentru moment trebuie să se fi declarat așadar mulțumit de explicațiile lui Paulus, revărsându-și toată mânia asupra poetului; i-a aplicat o pedeapsă exemplară care să fie de învățătură de minte pentru mulți alții în viitor: lui Paulus însuși, precum și celorlalți prieteni și tovarăși de petreceri. Cu atât mai mult cu cât, cu privire la Ovidiu, se putea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]