6,722 matches
-
mătușii mele, Elenuța, dar nu-l salutam, căci dânsul habar nu avea de existența mea. A vorbit la înmormântarea bunicului meu, în calitate de „ultim memorandist“ (fuseseră deci împreună la Viena, „la împăratul“, în 1892). L-am revăzut acum întâmplător, poate la mătușă-mea, și, auzind că scriu poezii, m-a invitat la dânsul, să i le arăt. De fapt, bătrânul cleric n-avea nimic comun cu literatura, era doar un publicist, un cultural înclinat mai mult spre probleme istorico-politice pe linie națională
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Bubule?“ - „Te caută băiatul domnului Negoițescu“ - „Adă-l încoace“. N-a fost nevoie să mă conducă nimeni, căci am și luat-o de zor pe urmele glasului, cu sufletul ușurat. Întrevederea cu Dăianu-tatăl n-a însemnat nimic, însă, povestind revoltat mătușii mele, pe care m-am grăbit s-o vizitez în aceeași după-amiază, modul cum s-a comportat cu mine consulul, ea a început să râdă, amuzată: „Păi Bubu a vrut să te ferească de năravul popii“ și m-a lămurit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de năravul popii“ și m-a lămurit că părintele e un cunoscut homosexual, atacat și în presa maghiară (care îl detesta din motive politice) pe această temă - a fost însă apărat de Vatican, care a contestat acuzațiile. Ca amănunt picant, mătușă-mea mi-a povestit că, trimițând odată ordonanța (bărbatul ei fiind militar) cu niscaiva treburi la grădina lui Dăianu, ostașul s-a întors încântat de „domnul părinte“, care se arătase atât de bun cu dânsul, sărutându-l pe obraji, mângâindu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de modestie la mediul superficial și comun al celor prezenți, ca și cum n-ar fi fost cu totul altcineva. Se amuza și râdea cu lumea, o văd în grădină la noi, vara, la o cafea, cu mama și cu numeroasele mele mătuși (păstrez fotografiile chiar de mine făcute cu „Kodak“-ul dăruit de tata odată cu stiloul „Parker“ și ceasul „Doxa“ - și mă întrebam, poate mai mult atunci decât acum, când viața m-a deprins să accept atâtea!, ce căuta ea acolo?) Era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ani - eu aveam vreo șaisprezece-șaptesprezece): tare bucuros l-aș fi strâns la pieptul meu și mi-aș fi lipit buzele de ale lui: trezea în mine melancolia paradisurilor interzise. Când, în vacanța de Crăciun, a venit el la Cluj, la mătușa lui, l-am invitat la cinematograf (cinematograful aventurilor de altădată, când eu eram mai puțin vârstnic decât el acum și mai îndrăzneț decât acum) și l-am ținut tot timpul strâns de mână, cu degetele încleștate în ale lui. După
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și proză - în albastru și roșu -, profitând din plin de acest atribut al noii profesiuni a părintelui meu, iar terenurile ce le frecventam se aflau în Parcul Sportiv Universitar, gândit și realizat de profesorul Iuliu Hațieganu, o vizitam des pe mătușa mea Elenuța, care locuia în apropiere de parc, pe strada Coșbuc, și îmi venea în drum. Apartamentul ei era la stradă, iar în fundul grădinii, într-un corp de casă acolo plasat, care constituise reședința propriu-zisă când devenise aici proprietar taică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din sud-estul Europei, în Muntenegru și nordul Albaniei, legendele eponime culese în secolul al XIX-lea relatează formarea triburilor (Stahl, 2000b, 42-51). Și la români formulele de adresare pot integra termeni cu trimitere la rudenie (cum ar fi maică, taică, mătușă, tataie, soră, frate ș.a.), fără a avea însă amploarea semnalată de Haxthausen în cazul rușilor. De asemenea, există exemple de creații populare literare în care pământul, asemenea femeii, devine roditor dacă este însămânțat de un bărbat. Familia rusească Încercând să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
final, îi spun soțului meu să cumpărăm un TV color mic, că la cel alb-negru nu au farmec programele străine; Iulian și Bogdan încep să râdă, spunându-mi că n-au știut că am atâția bani”. Sau în același sens: „Mătușa mea îmi povestește cum și-a plătit prima rată pentru instalarea cablului la televizor (12.000 lei din totalul de 46.000) și cum așteaptă acum, dintr-o clipă în alta, să vină să-i instaleze cablul: Îmi cumpăr televizor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Ceea ce eu consideram că este grijă pentru persoana mea era de fapt pentru el însuși. Exemplu: dacă eu nu veneam la o anumită oră, se îngrijora că nu are cine să-i dea pastilele. Fusese cocoloșit în tinerețe, înconjurat de mătuși binevoitoare și rămăsese convins că este centrul uni versului. A fost o perioadă lungă în care era gelos până și pe aspi rator. Era mulțumit doar dacă mă vedea alături și era inutil să-i explic că mai trebuie și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu în arșița soarelui, mă pierd în nesfârșita irosire a vremii. Își amintește copilăria, după ciumă. E hotărât să se facă zidar. O mătușă îl găsește și-l ajută. Vine focul Londrei. După foc, băiatul se duce la Mirabilis, "bunul lui maestru", cerându-i sfatul, fiindcă e loc mult de construcție acum: Ai să construiești, replică el, și vei face din casa asta de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nefericit". Nefericirile adolescenței, sentimentul de gol pe care acești tineri încearcă să-l umple, fie participând la un marș comunist, fie zădărnicindu-l ("banda lui Baines"), se prelungesc în deprimarea celorlalte vieți, adulte. Doctorul, proprietara casei cu petrecerea, părinții, mătușa cu manifeste, toți sunt schițați cu aceeași grabă, ceea ce vrea să spună că autorul nu ne comunică starea de spririt a unor personaje albe ci, mult mai ingenios, resentimentul creatorului la adresa nevoii de compasiune a personajelor tradiționale. Tânărul romancier Brownjohn
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
soluție. * * * Out of the Shelter (Afară din adăpost, 1970) pornește de la amintirile lui David Lodge din vara lui 1951, când la vârsta de șaisprezece ani am plecat singur la Heidelberg, Germania de Vest, unde urma să-mi petrec vacanța cu mătușa mea Eileen, sora mamei, care lucra acolo ca secretară civilă pentru armata americană. Autorul îl consideră drept cel mai autobiografic dintre romanele lui. Manuscrisul a fost predat editurii în decembrie 1968, înainte ca Lodge să plece din Anglia pentru șase
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
personajele se deschid și chiar ajungem să le cunoaștem. Lodge pare că se relaxează și scrie cu bucurie. Bernard Walsh, teolog (profesor), și fost preot, e în drum spre Hawaii cu un tată vârstnic, ca s-o viziteze pe Ursula, mătușa lui (sora tatălui), care e pe moarte, după o lungă perioadă de îndepărtare de familie. Nu se întâmplă cine știe ce, dar istoria continuă. Pe scurt, tatăl lui Bernard e lovit de o mașină, a cărei proprietară, Yolande Miller (patruzeci și unu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ades în oglindă la mine și-mi spun, " Cine naiba o mai fi și ăsta?" În 1999 (interviu în The Guardian) mărturisește: Am avut o familie foarte mare. Am fost copil unic, dar am avut puzderie de veri, unchi și mătuși. Eram evrei însă am avut o relație ciudată cu evreitatea mea. Mă simțeam și evreu și ne-evreu, ceea ce mi se-ntâmplă și în ziua de azi. După bar mitzvah mea, la treisprezece ani, n-am mai pus piciorul într-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai bine de trei ani și jumătate după mine, precum și imagini foarte pregnante de când mă jucam în parc, mergeam cu barca pe lac cu tata, mă uitam cum intră soarele prin jaluzeaua din dormitorul meu când adormeam după amiaza, veranda mătușii mele (unica soră a mamei, Ann, care locuia aproape și cu care stăteam mult, mai ales după ce s-a născut fratele meu), momentele când desenam ori mostrele de material cu care mă jucam, alegând ce culori și țesături merg mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar ea lucra ca secretară. Dar i-a fost prea greu să lucreze și să aibă grijă și de noi, așa că am fost trimiși la internat pe Long Island. Pe când eram la internat, mama a avut un accident de mașină. Mătușa mea Ann, care locuia acum aproape de Washington DC, unde lucra soțul ei, a venit s-o ia pe mama de la spital și pe noi de la școală, ca să stăm cu ea în Arlington, Virginia. Viața mea culturală la vremea aceea consta
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Virginia. Viața mea culturală la vremea aceea consta din orele de artă pentru elevi sâmbăta dimineața, la galeria de pictură Corcoran din Washington, după care mergeam acasă și ascultam emisiunea de operă din matineu, de la opera metropolitană din New York, cu mătușa mea, mare iubitoare de operă. Era o femeie cultivată, cu multe cărți, lucru care m-a influențat puternic. Dintotdeauna am citit mult, chiar îmi amintesc că scriam poezie la zece ani de fapt pe când eram încă în New York am și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
noastre și cu merinde să ne ajungă până la Paris, căci n aveam nici un ban străin. Pe peronul gării, în acea dimineață în care ne luam rămas-bun de la România, o mulțime de femei din familie veniseră să ne conducă: mamă, soră, mătuși, verișoare. Pentru ele era mai puțin riscant decât pentru bărbați să se prezinte la o asemenea plecare - plecare învăluită în interdicții, ca orice acțiune care avea legătură cu străinătatea. În acea vreme, a te apropia de Orient Expres, a te
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și pentru a le cere o nouă repartiție. De-a lungul celor trei luni ce au urmat, fiecare dintre noi s-a refugiat la câte un membru al familiei. Părinții mei au luat copilașul, eu m am instalat la o mătușă și Vlad la tatăl lui, care urma să fie și el evacuat și mutat într-o magherniță de lângă Gara de Nord, unde avea să moară într-o neagră mizerie, după trei ani. Minunatul bloc în care ocupase un etaj întreg avea să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
întâmplări din viața lui, unele adevărate, altele pe care le inventa. Fusese căsătorit de trei ori și cu ultima nevastă își aflase fericirea. Interesant era faptul că, fiind la Herculane, după război, dar înainte de regimul comunist, se aflase acolo odată cu mătușa mea, Olga Florescu, însoțită de prietena ei, doamna Nicolau, pe care de asemenea o cunoștea. Aceasta era soția doctorului Nicolau, marele profesor reumatolog. Or, tanti Olga era genul de femeie care, în fața problemelor vieții, nu ezita să dea sfaturi. Ea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
toate părților, cu biserică frumoasă, cu preoți, dascăli și poporani ca aceia de făceau mare cinste satului lor. Știați că din Tansa au plecat spre toate colțurile țării cei mai mulți învățători din România? (peste 100). Ș-acum haideți la șezătoare La mătușa Mărioara din Văleoane Mama doamnei învățătoare. Dragi musafiri, bine ați venit, Cu mic cu mare, La clasa noastră la șezătoare Ne-am adunat aici, să lucrăm, Să povestim, să ne veselim!... Șezătoare cu voinici, fete mari și fete mici Așași
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
fură, Doi cotrobăiesc prin șură. Iar unul mai hoțoman Hâț găina de gâtlan Și o bagă sub suman Hăi, hăi! Aho, aho, Cu Anul Nou, Căci găina n-are ou, Nici cocoșul n-are gușă, Ia mai dă un franc, mătușă, Și mai dă și un colac Că de nu mă-așez pe prag. Moș Vasile, Moș Vasile, Ce mai faci cu-atâta pâine? Dă-mi și mie-un colăcel, Fie chiar și mititel; Dă-mi și-un păhărel de vin
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a mers la ușa lui și bătrânelul i¬a deschis: - Ascultă, te rog, zice copilul. Poți să-mi spui unde îi pot găsi pe îngeri? Bătrânelul stă, se gândește și apoi răspunde: - Grea întrebare. Du-te la spital unde lucrează mătușa ta ca asistentă medicală, poate că îi găsești acolo. Toma a pornit spre spital. Era o zi mohorâtă de iarnă. Ningea cu fulgi de vată, bătea vântul și era frig. La poarta spitalului un grup de băieței și fete strângeau
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
grup de băieței și fete strângeau pomană de la lumea care trecea, pentru copiii săraci care nu au ce mânca. Toma avea un leu în buzunar. Îl scosese și îl dă de pomană. Intră apoi în spital unde o găsește pe mătușa. Înainte ca Toma să deschidă gura, mătușa îi spune: - Avem aici în spital o bătrână bolnavă. E singură în cameră. Du-te și ține-i puțin de urât. Povestește-i, cântă-i ceva. Toma se duce. Vede surorile cum îngijesc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de la lumea care trecea, pentru copiii săraci care nu au ce mânca. Toma avea un leu în buzunar. Îl scosese și îl dă de pomană. Intră apoi în spital unde o găsește pe mătușa. Înainte ca Toma să deschidă gura, mătușa îi spune: - Avem aici în spital o bătrână bolnavă. E singură în cameră. Du-te și ține-i puțin de urât. Povestește-i, cântă-i ceva. Toma se duce. Vede surorile cum îngijesc bolnavii, dar nu vede nicăieri vreun înger
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]