6,144 matches
-
solicită rațiunea are un rol asemănător celui al universalității pentru intelect. Deși observăm între aceste două operații o corespondență formală, nu putem să nu observăm și o necorespondență valorică a rezultatului lor: valoarea logică a conceptului este înlocuită cu valoarea metafizică a principiului, întrucât totalitatea are ca suport necondiționatul, care este unul dintre punctele fixe ale metafizicii 366. Trecerea de la intelect la rațiune este un urcuș al cunoașterii dinspre condiționat și limitat către ceea ce este necondiționat și nelimitat. Rațiunea este facultatea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomiilor. Aceasta înseamnă că atât cunoașterea în sens strict cât și cunoașterea în sens extins se supun regulilor logicii clasice a noncontradicției. Hegel a încercat să treacă dincolo de acest punct critic al gândirii kantiene tocmai prin integrarea antinomiilor în cunoașterea metafizică. Dar lucrul acesta se va face printr-o regândire a cunoașterii, a facultăților de cunoaștere și a logicii care o guvernează. Pe scurt, scopul sau finalitatea cunoașterii este cunoașterea absolută, facultățile de cunoaștere devin momente în cadrul procesului de cunoaștere, iar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
structurile normale ale intelectului. Spre deosebire, formula dialectică nu are nevoie de transfigurare pentru a se construi. Refuzul sintezei în concret nu se datorează faptului că dogma se referă la ceva transcendent, precizează Lucian Blaga 379. Există și alte teze metafizice care se referă la transcendent, fără să fie dogme. Dezacordul cu concretul nu vine din conținutul conceptelor cu care operează. Acestea sunt cu referință concretă. În schimb, prin combinarea lor, dogma postulează o sinteză refuzată de concret, imposibil de intuit
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
simbolului și al tăcerii"386. Pentru Sergiu Al-George, calea influenței este de la absolut și mister către simbol, iar de aici către antinomic. Dogmaticul este un implicat al ideii de absolut. Deși este de obicei considerat cheia înțelegerii operei epistemologice și metafizice a lui Blaga, dogmaticul este doar o expresie limită a antinomicului. Epistemologia antinomică a lui Blaga își află întemeierea prin raportare la antinomia simbolului și absolutului din filosofia indiană. Această cheie interpretativă se găsește, după Sergiu Al-George, într-o lucrare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îl deține simbolul"387. Metafora (interpretată aici prin ideea de simbol) a devenit, în opinia lui Al-George, o structură de adâncime a întregii filosofii a lui Blaga, pentru că filosoful român a conceput-o foarte larg, cuprinzând întreaga epistemologie, inclusiv cunoașterea metafizică 388. Or, lucrul acesta s-ar datora faptului că Blaga opera cu un înțeles al metaforei pe care îl dezvăluie încă gândirea veche indiană, în contrast cu cea occidentală, care restrângea metafora în cadrul îngust al stilisticii și retoricii. Metafora însemna pentru gândirea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
religioasă brahmanică un transfer orientat spre o realitate superioară, o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă intermediară estetică, la valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la universal, de la unu la multiplu, au fost interpretate ca acte metaforice, astfel încât metafora a fost interpretată mai general ca trecere de la sensibil la inteligibil. "În această trecere, însă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural ca îndepărtată la maximum, mai-presus-de-orice, neînsemnând absolut nimic din cele sensibile sau inteligibile, în sfârșit ca un adânc sacru sau abis divin, mister ultim de nepătruns. În aceste condiții, discursul metafizic "își asumă... un sens mai curând neproblematic, neteoretic, sens ale cărui dificultăți sunt... imense. Aporia, în accepțiunea greacă a termenului, ca și paradoxul, frecventează întruna acest gen de discurs"396. Misterul divin nu poate fi nicidecum tematizat logic, ci doar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aici răul nu mai este gândit ca rezultat al imperfecțiunii creației sau al păcatului originar, ci este un fapt ontologic 431. Aceste legende populare despre facerea lumii au fost considerate "secvențe narative de o însemnătate ultimă, paradigmatică"432, presupozițiile lor metafizice marcând definitiv spiritualitatea acestor locuri. Astfel, acest dualism ce amintește de gnoze poate fi recunoscut în gândirea filosofilor români de mai târziu 433. La Eminescu, în cosmogonia și speculațiile sale metafizice, cuprinse în diferite poeme (de exemplu, Demonism), la Ion
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
narative de o însemnătate ultimă, paradigmatică"432, presupozițiile lor metafizice marcând definitiv spiritualitatea acestor locuri. Astfel, acest dualism ce amintește de gnoze poate fi recunoscut în gândirea filosofilor români de mai târziu 433. La Eminescu, în cosmogonia și speculațiile sale metafizice, cuprinse în diferite poeme (de exemplu, Demonism), la Ion Heliade-Rădulescu, în teoria echilibrului dintre antiteze, la Vasile Conta care, prin cele două scrieri mai importante ale sale, Teoria fatalismului și Teoria ondulațiunii universale, "aduce în atenție un paradox constant al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de trecut cu vederea 436. Legătura dintre motivul dualist al legendelor cosmogonice vechi românești și metafizica cosmogonică a lui Blaga o face și Ion Mihail Popescu, unul dintre cei mai importanți exegeți ai filosofiei sale. Într-un articol despre patima metafizică a lui Blaga, el susține că motivul bogomilic al dualității a primit o turnură specială în spațiul românesc, în acord cu matricea stilistică de aici, lucru recunoscut de Blaga însuși: nu mai e vorba aici de lupta dintre cele două
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
principii, ci de înfrățirea și conlucrarea lor437. Blaga comentează în acest sens legendele românești, observând că Dumnezeu și Dracul, Fârtate și Nefârtate, deși adverși, sunt totuși existențe fraterne. Or, acest lucru ar fi putut determina pe un gânditor cu elan metafizic să gândească altfel decât în mitul biblic geneza. Cei doi ar trebui să aibă un "părinte" cu atribute contradictorii: "Părintele a trebuit să fie, prin natura sa, atât divin, cât și demonic. Ce prăpastie ar fi deschis gânditorul nostru în fața
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ivească și o învățătură despre Ființa de natură atât divină cât și demonică, despre Prundul din care au crescut cei doi frați, Fârtate și Nefârtate"438. După Ion Mihail Popescu, Blaga va realiza acest lucru în cosmologia sa, prin mitul metafizic al Marelui Anonim, contradictoriu în natura sa. Judecând aceste puncte de vedere, luând în calcul argumentele și contra-argumentele, nu cred că se poate trage o concluzie unilaterală cu privire la sursele gândirii antinomice blagiene. Dacă este să credem în teoria determinării stilistice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Hegel, care prin introducerea contradicției poate părea o "emancipare revoluționară" de logica aristotelică, stă tot sub semnul acesteia, regăsind identitatea și noncontradicția în Ideea absolută 456. În privința logicii moderne (logistica), aceasta n-a făcut decât să se degajeze de suportul metafizic aristotelic, devenind pur formală. Însă, a păstrat neschimbate principiile directoare ale logicii clasice 457. Tocmai de aceea, Lupașcu înglobează în expresia "logică clasică" "toate aceste logici, supuse celor trei principii și constituind sectorul pur logic al corpului logico-metafizic aristotelic, prezent
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
continuă (prin intermediul infinitului matematic), țâșnește de pretutindeni un discontinuu de dualități antinomice și un antagonism contradictoriu, atât structural, cât și funcțional"462. Existența lumii pare să fie subîntinsă de un gen de ordine a contradictoriului, în totală opoziție cu modelul metafizic substanțialist 463. Cel mai puternic a alimentat această reprezentare a organizării contradictorii a realului experiența microfizică. Legat de aceasta, faptul care i-a dat probabil cel mai puternic impuls și l-a inspirat cel mai mult464 a fost ideea cuantei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logică a complementarității dinamice. Fundamentul său este principiul contradicției sau principiul antagonismului"475. O logică a contradictoriului. Ideea terțului inclus Logica pe care o întrevede Ștefan Lupașcu se construiește pe o distincție conceptuală care, se pare, îi definește "registrul interogației metafizice"476, pentru că ea "organizează și reglează, domină arhitectonic toate cuplurile categoriale prin care se exprimă "pulsația universalului""477. Este vorba de cuplul antinomic actualizare-potențializare. Numai cu ajutorul acestuia devine posibilă o ordine logică contradictorie în existențialitatea fenomenală. Voi urmări acest lucru
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pornind de la mecanica cuantică, "s-a produs pentru prima oară o interpretare ontologică a posibilității, o ridicare a virtualului la demnitatea ontologică deplină a existenței real-actuale", grație în primul rând lui Werner Heisenberg care "a formulat cea mai importantă consecință metafizică a teoriei cuantice prin ideea că aceasta necesită o nouă categorie, pentru a desemna starea cuantică, o "modalitate situată între posibilitatea logică și actualitate" pe care el o numește potentia"485. Gândirea lui Ștefan Lupașcu se constituie în acest areal
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea simbolică, concepută ca o experiență paradoxală"548. Sergiu Al-George susține că, urmând linia culturii indiene, Mircea Eliade ajunge să contribuie la un curent de gândire ce s-a dezvoltat în Occident în secolul al XX
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
obiect al hermeneuticii lui Mircea Eliade este simbolul. Eliade se preocupă de simbol "într-o perioadă în care această noțiune tinde să circule și să se facă tot mai mult acceptată doar ca realitate lingvistică", fiind omisă "realitatea spirituală, religioasă, metafizică, iconologică, plastică și chiar literară a simbolului". Contracarând acest curent, el va "reactualiza valoarea ontologică și metafizică a simbolului"566. Pentru el, viața spirituală și existența umană în ansamblul ei nu pot fi pe deplin înțelese decât în orizontul simbolurilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care această noțiune tinde să circule și să se facă tot mai mult acceptată doar ca realitate lingvistică", fiind omisă "realitatea spirituală, religioasă, metafizică, iconologică, plastică și chiar literară a simbolului". Contracarând acest curent, el va "reactualiza valoarea ontologică și metafizică a simbolului"566. Pentru el, viața spirituală și existența umană în ansamblul ei nu pot fi pe deplin înțelese decât în orizontul simbolurilor care le definesc. Simbolul este expresia conștiinței totale a omului, adică a omului care ia act de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
existența umană în ansamblul ei nu pot fi pe deplin înțelese decât în orizontul simbolurilor care le definesc. Simbolul este expresia conștiinței totale a omului, adică a omului care ia act de propria condiție. Tocmai de aceea, dobândește o semnificație metafizică și religioasă. El devine un mijloc pentru omul religios. Pentru a ajunge la o astfel de înțelegere a simbolului, Mircea Eliade nu a urmat, cum spuneam la început, linia teoretică a hermeneuticii occidentale, care merge pe principiul univocității în determinarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate indica direcția depășirii ei prin gândire, căci ar însemna să credem că experiența posedă o luciditate, o lumină, rezervată gândirii, pe scurt, ar însemna să credem că ea cuprinde, cel puțin virtual, sfera ce pretindea a o depăși, sfera metafizică"701. Metafizica intuiționist-iraționalistă se sprijină pe un alt tip de experiență decât metafizica inductivă, pe "o experiență particulară suprasensibilă, pe "intuiție", care posedă o certitudine nemijlocită, superioară intuiției sensibile și gândirii și are drept obiect o realitate care, departe de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care posedă o certitudine nemijlocită, superioară intuiției sensibile și gândirii și are drept obiect o realitate care, departe de a fi inteligibilă, ca realitatea vechii metafizici, este irațională sau suprarațională, dincolo de lumina intelectului, având totuși o lumină proprie. Această realitate metafizică, prezentă nemijlocit într-o experiență superioară, e Viața, Devenirea, Temporalitatea, Istorcitatea"702. Reprezentantul cel mai important al acestei metafizici este Henri Bergson. La el, intuiția este un fel de dilatare a intuiției sensibile, sentimentului, instinctului, pentru a face din ele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nemijlocit sau trăit, ceea ce este legat de conștiința individuală. Pornind de la această premisă, observă Florian, Reininger realizează un fel de ierarhie a gradelor de realitate, astfel că cea mai reală este lumea empirică, iar cea mai puțin reală este lumea metafizică. De aceea, în opinia sa, metafizica nu poate fi construită sub forma enunțurilor pozitive. Pentru metafizică rămâne doar trăirea originară, starea metafizică sau conștiința misterului sau problematicului. În timp ce științele progresează prin dezbrăcarea realității de enigmatic și mister, metafizica merge în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gradelor de realitate, astfel că cea mai reală este lumea empirică, iar cea mai puțin reală este lumea metafizică. De aceea, în opinia sa, metafizica nu poate fi construită sub forma enunțurilor pozitive. Pentru metafizică rămâne doar trăirea originară, starea metafizică sau conștiința misterului sau problematicului. În timp ce științele progresează prin dezbrăcarea realității de enigmatic și mister, metafizica merge în sens invers, urmărind problematica insolubilă ce stă ascunsă în ceea ce ne apare ca familiar și pretinde a fi de la sine înțeles. Metafizica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lumii cotidiene, care ne împresoară necontenit. Lucian Blaga nu va urma nici una din aceste căi, deși gândirea sa are asemănări cu ele, consonând în privința unor idei sau teme. Ceea ce îl determina să propună o metodă pentru metafizică era instabilitatea concepțiilor metafizice, care riscau, în opinia sa, să compromită definitiv această formă de manifestare a spiritului. Prin poziția sa, filosoful din Lancrăm apăra metafizica, susținând că aceasta "este nedepășibilă în chip funciar"707. El apăra dreptul acesteia la un domeniu propriu, transcendența
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]