6,868 matches
-
să-mi plătesc datoria și totodată să-ți mulțumesc pentru bunătatea pe care ai avut-o de a mă lăsa pe datorie. Și, vorbind astfel, pungașul scoase cinci bani și-i aruncă pe taraba brutarului. Negustorul îi luă cu multă mirare și spuse bucuros: ― Mulțumesc, domnule, că nu ți-ai uitat de datorie, dar eu, să-ți spun drept, nu mai țineam minte de ea. Câți îmi rămân mie datori un ban-doi, n-am păr în cap! Eu nu le mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a plătit-o! ― Cum așa, că eu nu știu nimic.... doar adineauri... ― Adineauri, mă scuzați, nu e acum! Pîrvule, arată-i, te rog, domnului subdirector chitanța... Poftiți... rata de 500 de lei achitată astăzi! ― Cum așa? făcu subdirectorul cu adâncă mirare, ridicîndu-și sprîncenele-i stufoase în chip de accent circumflex, ― Așa!... răspunse Ciurea sec și își văzu de treabă, în râsetele noastre pline de o nemaipomenită satisfacție. * La ora de dirigenție ce-o aveam chiar în acea zi, Barosanul ne-a spus
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atunci profesorul, intrigat și indignat de atitudinea foarte puțin cuviincioasă și nejustificată a elevului său, smulse teza din mâna lui Moscu și se uită să vadă ce a scris... Își ridică sprâncenele, își strâmbă buzele, încrețindu-și fruntea cu adâncă mirare și, adresîndu-se clasei, spuse: ― Două minute, vă rog, ca să vă citesc câteva rânduri din teza la Chimie a colegului dumneavoastră, Moscu, pentru că e foarte interesantă! Clasa, care bănuia că s-a petrecut ceva cu totul neobișnuit, se liniști ca prin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe mine singur, fără nici un tovarăș de emoție didactică, el, care obișnuia să scoată câte patru întotdeauna. Am fost foarte surprins de această deosebită atențiune din partea magistrului de Naturale și am ieșit, bălăbănindu-mi mâinile și strîngîndu-mi buzele cu multă mirare! ― Ce am avut pentru astăzi? m-a întrebat el, pe când eu îi întindeam caietul cu desene. ― Despre "rac"! ― Foarte frumos!... Treci la tablou și spune! Pe tablă era agățat un tablou care reprezenta un rac enorm, verde, printre pietre, vegetații
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum a intrat în clasă, a spus foarte mîhnit: ― Nu m-aș fi așteptat la o asemenea purtare din partea voastră... În sfârșit... Toată lumea să scoată câte un sfert de coală de hârtie și un creion! Am ridicat din sprâncene cu mirare: "Doar n-o fi vrând să ne dea extemporal?! Poate că vrea să ne pârlească pe toți, să se răzbune pe noi!..." Dar lămurirea veni îndată, căci profesorul, după ce ne ceru să scriem numele în colțul din dreapta, ne dictă răspicat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
destul? Păi știți voi, cine-i dumnealui? ― Da, don' director, răspunsei eu nevinovat. E suplinitorul pus de dumneavoastră în locul domnului profesor Niculescu... ― Pus de mine, dar recomandat de Minister. Nepotul domnului inspector general, băiețaș! ― Așaaa?! făcui eu atunci cu adâncă mirare... Și noi, care eram convinși că e într-adevăr profesor de istorie!... ― Aha, va să zică, îți permiți obrăznicii și în fața mea? Poți pleca! Invită pe băiețașul Moscu Ion! ― La puțin timp, am mai fost chemați de câteva ori; așa-zisa anchetă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dat, viermele devine mai important, mai impunător decât adevărul pe care l-a prefăcut În putregai. Și atunci Înlăuntrul lui pătrunde un alt vierme, care-l roade până-n rădăcini. Și viermele acesta ne roade și pe noi. Nu e de mirare că am degenerat. Spunând aceasta, Extraterestrul mușcă din scrumbia extrem de delicioasă. - Hm, mormăi el mestecând carnea albă, marinată, acoperită de o pojghiță sidefie, unsuroasă, presărată cu bobițe de muștar și de piper. Asemenea marfă la noi nu prea găsești... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând capacele de pe cratițele ce fierbeau pe aragaz și degustând mâncarea. Nu era de mirare că uneori bucatele ieșeau atât de pipărate și atât de sărate, Încât dacă le gustai, Îți lua pur și simplu gura foc. Bătrâna arunca În oale piper și coliandru și sare cu nemiluita. Uneori, În loc de sare, ca și Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Vă aștept în august. Acasă, punând în cumpănă problemele noastre și mai ales marea omenie a revizorului Stratula am început deja să ne gândim cum vom mișca bagajele. * Am plecat la Volcioc însoțit de Petrișor care nu mai prididea de mirare cum de poate merge o școală, adică vaporul, pe apă, fără să cadă în adânc. În tabără am găsit pe colegul și foarte bunul prieten Neculai Dragomir, de loc din acelaș sat cu mareșalul Averescu, eroul de la Oituz. Tot aici
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
explicațiile date dă seama de lenea de a căuta explicații proprii, deseori plauzibilul fiind un criteriu suficient. Cum un număr considerabil de credincioși au privit de-a lungul anilor credința ca pe o asigurare pentru viața viitoare, nu este de mirare succesul pe care l-au înregistrat asigurările odată cu trecerea religiei în planurile secundare ale vieții publice. Cum suntem un organism compus din diferite mișcări, starea de repaus e doar relativă. Deseori problema o constituie modelele de repaus pe care le
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nu avea ce face. când a fost strigat în sala de judecată s-a prezentat, a depus și jurământul și avocatul apărării s-a îndreptat spre el să-i pună întrebări. Doi ochi frumoși, albaștri, îl priveau mirați sporind aceeași mirare în privirea lui. —Cecilia! i-a șoptit, copleșit de o profundă emoție. — Băiatul din parc de astă-toamnă!? A exclamat Cecilia, această întâlnire neașteptată inundându-i chipul de lumină și făcând-o să râdă ușor. Judecătorul observând, i-a atras atenția
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Eu așa zic că este mai bine. După terminarea susținerii tuturor proceselor din acea zi, Cecilia s-a dus în sala avocaților dând semne de oboseală, însă când a zărit trandafirii în vaza de pe biroul ei, mare i-a fost mirarea. —Sunt ai mei? a întrebat ea. —Ai tăi, i-au răspuns colegii mai vârstnici, doar nu ai noștri. Cecilia a scos buchetul din apă ca să-l admire mai bine și ca parfumul lor s-o relaxeze după o zi de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ridicat În două labe. Adevărurile erau aproape identice. Doar că unul putea să miște din urechi, iar celălalt avea posibilitatea să scoată mult fum pe nas. Aceasta era singura deosebire. În rest, adevărurile ultime coincideau. De aceea, nu era de mirare că la miezul nopții, proptindu-și labele de balustradă, cu ochii ațintiți la cer, cei doi urlau la lună plină. Pornind de la această revelație și mergând din treaptă În treaptă, Oliver descoperi și calea, sau mai bine zis, scara ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
devenise, probabil, un infern. O dragoste neîmpărtășită sau vreun viciu ascuns În cine știe ce Încrețitură sufletească au avut un rezultat nefast, transformând o distinsă doamnă, ce-i drept, trecută totuși de prima tinerețe Într-un furnicar de melci. Nu era de mirare că masterandul o vedea noaptea cu părul despletit la geam, așteptând să crească luna plină. E posibil ca metamorfoza să nu fi fost deplină și În anumite zile, În locul scorburei pe care ea o purta pe umeri, să apară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cele coercitive, uzând de bătăi și strânsul degetelor În ușă, să-i Îndrume pe „calea cea bună”, anihilându-le voința și aducându-i la același numitor. Acum ei resimțeau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare că, În camera vecină, prestația lui fu răsplătită cu aplauze și zgârieturi În tencuială și pe linoleum. Oamenii-degete și oamenii-unghii se simțeau solidari cu Oliver. Ca și oamenii-gât, de altfel, care strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că apariția piciorului ar putea să fie legată tot de Bikinski. „Poate din neatenție l-a călcat vreo mașină sau vreun tren de marfă...” Bătând orașul În lung și-n lat, pictorul era predispus la accidente. Chiar era și de mirare că până acum rămăsese viu și nevătămat. Noimann Îl prevenise de atâtea ori. Îl luase cu binișorul, sfătuindu-l să nu meargă cu capu-n nori pe mijlocul șoselei. Dar pictorul era Încăpățânat din fire. Agățându-și reclamele de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tocmai de aceste entități hibride ce sălășluiau Într-un spațiu imperceptibil simțurilor. Unele din entități se Întrupau intrând În diverse corpuri, parazitându-le existența și trăgându-și energia din interiorul lor. Ținând cont de toate aceste lucruri, nu era de mirare că stabilimentul doctorului Perjovski era niciodată gol. Acolo se afla un adevărat laborator al sufletelor ce Încercau să-și găsească ispășirea navigând dintr-un salon În altul. Uneori și dintr-un trup În altul. Întâlnirea cu Oliver și Bikinski, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că În fiecare halat și În fiecare pijama, ba chiar și În fiecare papuc care i se ivea În cale se ascunde un intrus. Intrușii nu veniseră acolo așa, de amorul artei, ci aveau un scop precis. Nu era de mirare c-o asediau, aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui Mathilda. Noimann Își vârâse capul sub pat. Sub pat se ascundeau mai multe pijamale, tremurând una lângă alta. Tot sub pat, stomatologul găsise pachete goale de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scăpând ca prin minune din mâinile sale, deschisese ușa și fugise pe scări... Noimann râse, apoi se Întoarse În sufragerie și Începu să golească, dând pe gât, toate sticluțele ce se Întâmpla să-i iasă În cale... Era și de mirare că după o astfel de escapadă Noimann mai era Încă viu... Pe tunica de „amiral” apăreau acum tot alte culori și alte inscripții. „Gillette series. Foam. Moisturising. With glycerin”, „Bugs Bunny Colgate. Dentrifice au fluor pour enfants. Tandpasta met flouride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tovarășul de pensiune al lui Oliver?! „Byrond. DEODORANTE PER UOMO. Deo no gas. Fresco e sensule...” - tunica era de culoare neagră, având desenată la mijlocul pieptului o galaxie. Va să zică Paul Încercase să se dreagă și cu această băutură. Nu era de mirare că spiritul lui o luase razna, umblând, cum se spune, prin alte galaxii. „Paracetamol. Urinex. 24 de capsule moi gastrorezistente. Made in Egipt.” „MENNEN SPEED STICK. Power of Nature. Lightning Deodorant. 60 gr. e. by Menen.” „By, by”, făcu Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alte instrumente și alți Înălbitori de esență subtilă. Jurământul tăcerii, practicat În vechime de adepții lui Pitagoras, te curăța de aceste resturi verbale, care rămân mult timp Între dinți. Resturile verbale, pe timp de noapte, devin fosforescente... Nu era de mirare că Noimann era bântuit de cifre și alte abstracțiuni. Ideile nedigerate transformau În timpul somnului silabele În cifre. Cuvintele sufereau și ele o metamorfoză sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
15. Alcoolul turnat În acvariu avea un efect asupra acestor numere, care se Înnegreau sau se albeau, trecând din starea yin În starea yang. Uneori, În timp ce delira, Noimann era convins că broasca ascunde Înlăuntrul ei secretul nemuririi. Nu era de mirare, deci, că pătratul lui Saturn, comunicând cu zodiile, pe care-l avea Înscris pe spate, Își exercita chiar și de la distanță influența asupra sănătății și stării sale psihice, putând, la o adică, ori să-l bage În boale, ori, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și fructe, femeia râse, aruncând În ei cu bobițe de struguri. „Vezi”, zise Satanovski... „În fond”, continuă el, „În trei, jocul erotic Începe să prindă miză... În doi, orice ai face, până la urmă intervine plictiseala de rigoare. Nu e de mirare că, din pricina rutinei, funcționează, de când hăul, triunghiul conjugal. Hotărât lucru, nu poți face În doi ce poți face În trei. Nu trebuie să cunoști prea multă matematică pentru a-ți da seama de numărul permutărilor pe care ți le poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sub combinezonul doamnei și punându-le cu grijă Într-o punguță de mătase... Se spune că operațiunea aceasta Îi aducea la Loto-Prono câștiguri substanțiale. Gândindu-se prin ce tertipuri Își suplimentează veniturile inginerul, Noimann strâmbă din nas. Nu era de mirare că Bikinski refuza să-și desfacă icoanele pictate unui astfel de personaj. Întrebat odată de ce apelează la toate aceste trucuri, Satanovski răspunsese simplu: „Fiecare om are ciudățeniile lui. În ce mă privește, sunt superstițios din fire....”. Dar, Îl Întrebaseră interlocutorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În fiecare părticică a corpului uman. Societatea era putredă din cap până-n picioare.” (Afară, Oliver cântă cocoșește de trei ori. Acesta era semnul că pentru o parte din omenire sosise ora deșteptării!) „Și asta doar din pricina plictiselii. Nu e de mirare, deci, că de-atunci omenirea tot lunecă la vale... De ce Dumnezeu n-a scos două coaste din pieptul lui Adam? De ce nu a făcut două Eve? De ce s-a făcut că nu aude și nu vede cele ce se Întâmplau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]