8,529 matches
-
exemplu, că proteinele G activează fosfolipaza C în celulele β pancreatice, intervenind în modularea secreției de insulină pe o cale independentă de cea principală. Transferul insulinei în celula β, din ribozomi până la locul de exocitare a granulelor secretorii (incluzând sortarea moleculelor destinate diferitelor căi: calea reglată, calea constitutivă și calea crinofagiei), este dirijat, la punctele de intersecție, de către diferite proteine G. Proteinele G intervin și în producția și destinul altor molecule intra-β-celulare importante: canalele KATP, canalele de CaVOLT, transportorii GLUT2 etc.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
ribozomi până la locul de exocitare a granulelor secretorii (incluzând sortarea moleculelor destinate diferitelor căi: calea reglată, calea constitutivă și calea crinofagiei), este dirijat, la punctele de intersecție, de către diferite proteine G. Proteinele G intervin și în producția și destinul altor molecule intra-β-celulare importante: canalele KATP, canalele de CaVOLT, transportorii GLUT2 etc. Proteinele G se cuplează la sute de receptori care leagă hormoni, neurotransmițători sau factori de creștere. Receptorii care pot cupla proteinele G heterodinamice conțin, de regulă, 7 domenii transmembranare, cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
pare că o proteină G poate acționa mai multe tipuri de receptori. Această versatilitate a proteinelor G s-ar putea datora variațiilor mari în subunitățile ?, β, ?. Evident, formarea diferitelor subunități ale proteinelor G are loc sub controlul altor molecule RNAm. Reamintim că GMP (guanozinmonofosfatul), GDP (guanozindifosfatul) și GTP (guanozintrifosfatul) au o structură asemănătoare cu AMP, ADP și ATP (adenozina mono, di și trifosfat). Ele mediază procese conservatoare de energie, legăturile lor chimice macroergice fiind similare. Singura deosebire dintre ele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
ADP și ATP (adenozina mono, di și trifosfat). Ele mediază procese conservatoare de energie, legăturile lor chimice macroergice fiind similare. Singura deosebire dintre ele constă în nucleozidul component: adenina și respectiv guanina. Activarea proteinelor G și, prin intermediul lor, a unor molecule specifice se realizează prin intermediul unor molecule „transmițător” al fosfatului (modelul „ping-pong”), GDP primind sau eliberând molecule de fosfat. Deși inițial s-a considerat că proteinele G acționează numai în membrana plasmatică a celulei, ele au fost identificate și în organitele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
și trifosfat). Ele mediază procese conservatoare de energie, legăturile lor chimice macroergice fiind similare. Singura deosebire dintre ele constă în nucleozidul component: adenina și respectiv guanina. Activarea proteinelor G și, prin intermediul lor, a unor molecule specifice se realizează prin intermediul unor molecule „transmițător” al fosfatului (modelul „ping-pong”), GDP primind sau eliberând molecule de fosfat. Deși inițial s-a considerat că proteinele G acționează numai în membrana plasmatică a celulei, ele au fost identificate și în organitele intracelulare. În celula β pancreatică au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
chimice macroergice fiind similare. Singura deosebire dintre ele constă în nucleozidul component: adenina și respectiv guanina. Activarea proteinelor G și, prin intermediul lor, a unor molecule specifice se realizează prin intermediul unor molecule „transmițător” al fosfatului (modelul „ping-pong”), GDP primind sau eliberând molecule de fosfat. Deși inițial s-a considerat că proteinele G acționează numai în membrana plasmatică a celulei, ele au fost identificate și în organitele intracelulare. În celula β pancreatică au fost identificate 13 proteine G heterotrimerice de tip ? (variația
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
și în organitele intracelulare. În celula β pancreatică au fost identificate 13 proteine G heterotrimerice de tip ? (variația în subunitatea ?), fără a se putea identifica încă intervenția lor în procesele fiziologice specifice. Se presupune că un tip de molecule G cu greutate moleculară mică (având numai două sau o singură subunitate) intervin pe traseul insulinei, de la sinteza lor în ribozomi, la transportul în cisternele RE către aparatul Golgi și apoi către granulele secretorii, participând în biogeneza acestora. Multe din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
cu greutate moleculară mică poartă cele mai variate prescurtări: Ras, Rac1, Rac2, Rab, Rho etc. Multe dintre ele intervin în procesele mitogenice. Proteinele mici G pot participa (împreună cu GDP) în activarea unor aminoacizi (histidina, de exemplu), care imprimă anumite caracteristici moleculei din care face parte și care devine și ea „activată”. În celula β, proteinele G heterotrimerice interacționează cu câțiva inhibitori ai secreției de insulină, precum: PGE2 (Prostagladina E3), adrenalina, somatostatinul și galanina. Aceste căi sunt activate pe calea receptorilor specifici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
multe tipuri de receptori. Acești receptori ar putea media funcții diferite (diferențierea, sinteza matricei proteice, adeziunea celulară, enzimele proteolitice etc.). Funcția lor esențială este cea mitogenă, de stimulare a creșterii (a unei celule, a unei structuri subcelulare sau a unor molecule). Despre unii dintre factorii de creștere vom vorbi în alte capitole (celula endotelială, complicațiile cronice diabetice etc.). Cele mai multe complicații cronice sunt legate de hiperexpresia sau malexpresia acestor factori. Aici ne vom referi numai la moleculele de tip IGF. Factorii insulinici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
structuri subcelulare sau a unor molecule). Despre unii dintre factorii de creștere vom vorbi în alte capitole (celula endotelială, complicațiile cronice diabetice etc.). Cele mai multe complicații cronice sunt legate de hiperexpresia sau malexpresia acestor factori. Aici ne vom referi numai la moleculele de tip IGF. Factorii insulinici de creștere sunt peptide mici cu o greutate moleculară de ~ 7600 Da. Poartă acest nume întrucât ei se aseamănă structural cu insulina și mai ales cu proinsulina. Zone importante ale moleculei de IGF au o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
vom referi numai la moleculele de tip IGF. Factorii insulinici de creștere sunt peptide mici cu o greutate moleculară de ~ 7600 Da. Poartă acest nume întrucât ei se aseamănă structural cu insulina și mai ales cu proinsulina. Zone importante ale moleculei de IGF au o secvență aminoacidică identică cu cea a moleculei proinsulinei. Ambele sunt molecule alcătuite dintr-un singur lanț aminoacidic, având 3 legături disulfhidrice. IGF I (70 AA, greutate moleculară 7649 Da) și IGF II (67 AA, greutate moleculară
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
creștere sunt peptide mici cu o greutate moleculară de ~ 7600 Da. Poartă acest nume întrucât ei se aseamănă structural cu insulina și mai ales cu proinsulina. Zone importante ale moleculei de IGF au o secvență aminoacidică identică cu cea a moleculei proinsulinei. Ambele sunt molecule alcătuite dintr-un singur lanț aminoacidic, având 3 legături disulfhidrice. IGF I (70 AA, greutate moleculară 7649 Da) și IGF II (67 AA, greutate moleculară 7471 Da) au o omologie structurală de 65%. Față de proinsulină, IGF
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
cu o greutate moleculară de ~ 7600 Da. Poartă acest nume întrucât ei se aseamănă structural cu insulina și mai ales cu proinsulina. Zone importante ale moleculei de IGF au o secvență aminoacidică identică cu cea a moleculei proinsulinei. Ambele sunt molecule alcătuite dintr-un singur lanț aminoacidic, având 3 legături disulfhidrice. IGF I (70 AA, greutate moleculară 7649 Da) și IGF II (67 AA, greutate moleculară 7471 Da) au o omologie structurală de 65%. Față de proinsulină, IGF I și IGF II
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
IGF, importante pentru legarea lor de receptorii specifici, sunt asemănătoare cu cele necesare legării insulinei de receptorul său, de exemplu, aminoacizii tirozină din pozițiile 24, 31 și 60. În schimb, peptidul C din proinsulină este mai lung decât cel din moleculele de IGF I și IGF II. De asemenea, structura aminoacidică a peptidului de legătură este diferită. Există și variante de IGF I sau II cu lungime mai mică. Forma de IGF I denumită des-[1-3]-IGF-I, de exemplu, are amputată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de IGF I sau II cu lungime mai mică. Forma de IGF I denumită des-[1-3]-IGF-I, de exemplu, are amputată secvența terminală alcătuită din 3 aminoacizi: Gli-Pro-Glu. A fost izolată din țesutul cerebral. Semnificația diferitelor variante de IGF (cu molecule mai mari sau mai mici) nu este complet cunoscută. Cât privește interacțiunea moleculă/receptor între insulină și IGF-uri, ea poate fi sumarizată astfel: receptorul insulinic leagă, pe lângă insulină, IGF II ceva mai puțin, și IGF I încă și mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
denumită des-[1-3]-IGF-I, de exemplu, are amputată secvența terminală alcătuită din 3 aminoacizi: Gli-Pro-Glu. A fost izolată din țesutul cerebral. Semnificația diferitelor variante de IGF (cu molecule mai mari sau mai mici) nu este complet cunoscută. Cât privește interacțiunea moleculă/receptor între insulină și IGF-uri, ea poate fi sumarizată astfel: receptorul insulinic leagă, pe lângă insulină, IGF II ceva mai puțin, și IGF I încă și mai puțin. Receptorul IGF I leagă, pe lângă IGF I, IGF II ceva mai puțin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
circulând aproape exclusiv sub formă liberă. Fracțiunile proteice care leagă IGF-urile sunt de două tipuri: una cu greutate moleculară mai mare (150 kDa) legând circa 70% din toate IGF-urile, și alta mai mică (~ 50 kDa) care leagă restul moleculelor. Această legare proteică realizează un fel de „rezervor circulant” de IGF, concentrația lor plasmatică fiind destul de stabilă. Cele 6 tipuri diferite de proteine de legare (IGF BP 1-6) au semnificație diferită. Primele patru (IGF BP 1-4) sunt sintetizate în ficat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
sunt polipeptide alcătuite din 620 aminoacizi (95 kD). Sunt unități transmembranare și conțin, printre altele, regiuni regulatorii tirozinkinazice (25). În ansamblu, deci, receptorul insulinic este alcătuit din 2686 aminoacizi (723x2 pentru subunitatea ? și 620x2 pentru subunitatea β), fiind o moleculă de ~ 50 de ori mai mică decât molecula de insulină. Fiecare subunitate ? este legată de subunitatea β corespondentă prin câte o punte disulfhidrică (11). Gena receptorului insulinic se află pe brațul scurt al cromozomului 19, lângă gena receptorului pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Sunt unități transmembranare și conțin, printre altele, regiuni regulatorii tirozinkinazice (25). În ansamblu, deci, receptorul insulinic este alcătuit din 2686 aminoacizi (723x2 pentru subunitatea ? și 620x2 pentru subunitatea β), fiind o moleculă de ~ 50 de ori mai mică decât molecula de insulină. Fiecare subunitate ? este legată de subunitatea β corespondentă prin câte o punte disulfhidrică (11). Gena receptorului insulinic se află pe brațul scurt al cromozomului 19, lângă gena receptorului pentru LDL, are o lungime de ~ 150 kb și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
izoforme: varianta A, cu afinitate mare pentru insulină (cu număr mai mic de aminoacizi), și varianta B, cu afinitate mică pentru insulină (având 12 aminoacizi suplimentari). Stoichiometric, la nivelul unui receptor au acces la situsuri de legare una sau două molecule de insulină. Cu toate acestea, numai o moleculă de insulină se leagă cu afinitate înaltă. Legarea insulină - receptor este specifică. Această specificitate decurge din proprietatea receptorilor, și anume: existența locusurilor specifice de legare; număr limitat și saturabilitatea acestora, legare rapidă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
cu număr mai mic de aminoacizi), și varianta B, cu afinitate mică pentru insulină (având 12 aminoacizi suplimentari). Stoichiometric, la nivelul unui receptor au acces la situsuri de legare una sau două molecule de insulină. Cu toate acestea, numai o moleculă de insulină se leagă cu afinitate înaltă. Legarea insulină - receptor este specifică. Această specificitate decurge din proprietatea receptorilor, și anume: existența locusurilor specifice de legare; număr limitat și saturabilitatea acestora, legare rapidă și reversibilă a insulinei; declanșarea efectelor fiziologice după
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
la piruvat și decarboxilare oxidativă), acizii grași (prin beta-oxidare) și unii aminoacizi (după transaminare și modificări ale catenei laterale). Biosinteza colesterolului se desfășoară în mai multe etape, cele mai importante fiind primele două: sinteza hidroxi-metil-glutaril-CoA (HMG-CoA) din condensarea a trei molecule de acetil-CoA și transformarea HMG-CoA în mavelonat. HMG-CoA este și un intermediar al cetogenezei, existând două fonduri metabolice specifice acestui compus: unul mitocondrial, care conduce la corpi cetonici și altul citosolic din care se obține colesterolul. Transformarea HMG-CoA în mavelonat
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
provine din acidul aspartic). Enzima limitantă a procesului este chiar cea care catalizează prima reacție (ireversibilă) a ciclului - carbamilfosfatsintetaza mitocondrială (diferită de cea citosolică, necesară pentru formarea nucleotidelor pirimidinice). Ea este o enzimă controlată allosteric. Procesul este intens energofag (o moleculă de uree necesită scindarea a patru legături macroergice) dar totuși foarte util deoarece pentru uree nu există prag renal de eliminare. În final, trebuie menționat că ficatul participă în mică măsură la catabolismul oxidativ al aminoacizilor alifatici cu catenă laterală
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
imens organon, cu miile de coarde ale Slavei"; "e un sistem de relații infinite, o perpetuă comunicare de forme", o "neîntreruptă simfonie de lumină"20. În acest spațiu al oglindirii și al prefacerii, lumea întreagă se arată a fi "până în moleculele sale ca un sensorium Dei, focarul sensibil al Divinității"21. În centrul acestor vibrante "evenimente de lumină", "sufletul este un ton fundamental"22, căci el dă forma matricială, modelul după care tot ce apare își înfiripă imaginea, ovalul sau elipsa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
raportului ATP/ADP; închiderea canalelor KATP; depolarizarea membranei celulare; deschiderea canalelor CaVOLT; influxul intracelular de Ca+2; creșterea concentrației Ca+2 liber din citoplasmă; activarea mașinăriei exocitotice. Toate aceste etape vor fi descrise în detaliu ulterior. Aici menționăm numai principalele molecule implicate în exocitoză (tabel 2). Pe lângă acest mecanism „de bază” al secreției de insulină, există mai multe căi de amplificare a acesteia. Aceste căi „colaterale” au darul de a realiza o reglare fină a secreției de insulină în funcție de nevoile de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]