6,277 matches
-
până la 4 milioane) de locuitori ai Dublei Monarhii. Erau săraci, fără un loc de muncă și sperau să găsească într-o altă țară condiții de trai mai bune. Circa 1,8 milioane de oameni au plecat din jumătatea cisleithanică a monarhie, iar în jur de 1,7 milioane au plecat din Transleithania. Aproape trei milioane dintre ei au avut ca destinație Statele Unite ale Americii, 358.000 de persoane au ales ca nouă patrie Argentina, 158.000 au plecat în Canada, 64
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
1907 până în 1912 emigraseră 350.000 de oameni din Galiția, după cum reiese dintr-o interpelare a reprezentaților polonezi ai Consiliului Imperial adresată diverselor minstere ale Cisleithaniei în 12 martie 1912. În comparație cu Germania și cu statele vest-europene, jumătatea austriacă a Dublei Monarhii era înapoiată, însă, chiar și așa, era în mod clar cu mult mai dezvoltată decât jumătatea maghiară, profund rurală și agrară. Înapoierea față de Germania, resimțită încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, se datora printre altele eliberării întârziate
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a avut loc în 1859, aproximativ 50 de ani mai târziu decât în Prusia). Pe lângă acestea, dezvoltarea economică a fost împiedicată și de un sistem protector de taxe vamale, precum și de o vamă internă cu Ungaria, care au izolat Dubla Monarhie de economia mondială. Profiturile din minerit se ridicau în 1889 la 78,81 milioane florini. Cele mai importante materii prime exploatate erau lignitul, huila și sarea. De însemnătate mai erau și grafitul, plumbul și zincul. În ce privește metalele prețioase, în Austro-Ungaria
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
tone de argint. Exploatarea aurului era neînsemnată - în 1889 au fost extrase doar 13 kg de aur. Austro-Ungaria dispunea în Galiția de considerabile rezerve de petrol, care au fost puternic exploatate de la sfârșitul secolului XIX. Înainte de Primul Război Mondial, Dubla Monarhie avea cele mai mari zăcăminte de petrol cunoscute din Europa și s-a ridicat în 1912, printr-o producție de 2,9 milioane de tone, pe locul al treilea în ierarhia mondială a producătorilor de petrol (după SUA și Imperiul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
după SUA și Imperiul Rus). Economia austro-ungară s-a schimbat considerabil între 1867 și 1918. Inovațiile tehnologice au grăbit atât industrializarea cât și urbanizarea. În vreme ce vechile instituții ale sistemului feudal dispăreau progresiv, capitalismul s-a extins pe întreaga întindere a Monarhiei Dunărene. În primul rând s-au constituit centre economice cu precădere în jurul capitalei Viena, în Stiria de Sus, în Vorarlberg și în Boemia, înainte ca, în decursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, industrializarea să pătrundă
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Vorarlberg și în Boemia, înainte ca, în decursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, industrializarea să pătrundă și în Ungaria centrală și în regiunea Carpaților. Drept urmare, au existat enorme diferențe la nivelul dezvoltării economice pe cuprinsul monarhiei, ceea ce a făcut ca, în general, regiunile economice occidentale să fie cu mult mai profitabile decât cel răsăritene. Deși până la începutul secolului XX economia a crescut rapid pe aproape întreaga suprafață a Dublei Monarhii, iar creșterea economică totală era perfect
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
la nivelul dezvoltării economice pe cuprinsul monarhiei, ceea ce a făcut ca, în general, regiunile economice occidentale să fie cu mult mai profitabile decât cel răsăritene. Deși până la începutul secolului XX economia a crescut rapid pe aproape întreaga suprafață a Dublei Monarhii, iar creșterea economică totală era perfect comparabilă cu aceea a celorlalte mari puteri europene, totuși, din cauza startului tardiv al acestei dezvoltări, Austro-Ungaria a rămas în continuare înapoia marilor puteri internaționale. În rândul celor mai importanți parteneri comerciali ai Austro-Ungariei înainte de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Transleithania au început să renaționalizeze rețeaua de cale ferată. Între 1879 și 1900, peste 25.000 km de noi linii de cale ferată au fost deschiși traficului în Cisleithania și în Transleithania. În această perioadă, prin intermediul dezvoltării căilor ferate, Dubla Monarhie a reușit să reducă costurile de transport intern și să pătrundă pe noi piețe din afara granițelor uniunii. În virtuea posesiilor de pe litoralul austriac și din restul Peninsulei Balcanice, Cisleithania avea la dispoziție mai multe porturi marine. Cel mai însemnat dintre
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
unele șantiere navale, și unde marina de război k. u. k. pregătea și ancora numeroase nave. Ascensiunii portului Triest i-a corespuns declinul Veneției care, încă din perioada 1815-1866, nu mai putea face vreo concureță porturilor și comerțului maritim al Monarhiei Habsburgice, fiind parte a monarhiei. Mai înainte, marina comercială habsburgică nu reușise să dobândească vreo însemnătate în fața marii concurențe a Veneției. Și marina de război k.u.k. a ajuns pentru prima dată să aibă mare importanță în vremea Austro-Ungariei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
marina de război k. u. k. pregătea și ancora numeroase nave. Ascensiunii portului Triest i-a corespuns declinul Veneției care, încă din perioada 1815-1866, nu mai putea face vreo concureță porturilor și comerțului maritim al Monarhiei Habsburgice, fiind parte a monarhiei. Mai înainte, marina comercială habsburgică nu reușise să dobândească vreo însemnătate în fața marii concurențe a Veneției. Și marina de război k.u.k. a ajuns pentru prima dată să aibă mare importanță în vremea Austro-Ungariei. Fondarea acestor două puteri maritime
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
plata taxelor de achiziție și de venit pentru o perioadă de 15 ani. Această lege a influențat în special construcția și traficul micilor nave cu abur folosite în Dalmația pentru navigație de coastă. Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft (DDSG) a fost, până la sfârșitul Monarhiei Dunărene, cea mai mare companie de transport fluvial din lume, în vreme ce "Österreichische Lloyd" era una dintre cele mai mari companii maritime a acelor vremuri, cu destinații în orient și, după construirea Canalului Suez, în restul Asiei. Înainte de izbucnirea războiului, aceasta
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
mare navă de pasageri a Austro-Ungariei. Spre deosebire de "Österreichischen Lloyd", "Austro-Americana" cârmea aproape exclusiv înspre destinații din America de Nord și de Sud. Până la începutul războiului în 1914, compania a transportat, printre altele, 101.670 emigranți din Austro-Ungaria în Statele Unite. Avântul economic al Monarhiei Dunărene este legat în special de numele lui Francisc Iosif I, care poate fi citit, ca mai demult, pe inscripțiile multor mărețe clădiri vieneze construite în vremea lui. După ce în 1857 împăratul a ordonat demolarea fortificațiilor medievale ale Vienei, s-
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Hofburgului imperial, disputata lui primă clădire de locuit lipsită de ornamente și decorații. Se presupune că din acel moment, de câte ori părăsea Hofburgul, Francisc Iosif ieșea întotdeauna pe alte porți. Muzica a avut parte de o mare înflorire în vrema Dublei Monarhii, chiar mai mult decât artele frumoase. Deja cunoscută încă din zilele lui Mozart și ale lui Beethoven drept „capitala muzicii”, Viena a ocupat, ca mai înainte, o poziție preponderentă și influentă atât în domeniul muzicii culte (în special în muzica
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
special în muzica orchestrală, prin compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler și Richard Strauss), cât și în muzica ușoară (valsul vienez al dinastiei Strauss, opereta vieneză a lui Johann Strauss (fiul) și a lui Franz Lehár). În ultimii ani ai Monarhiei austro-ungare, Arnold Schönberg a dezvoltat muzica atonală, prin care a devenit unul dintre cei mai influenți și mai cunoscuți compozitori ai secolului XX. Istoria filmului austriac a început tot în Austro-Ungaria. Primele imagini mișcătoare din Austria au fost prezentate de către
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
propagandă au fost produse și ele în număr mare, astfel încât anul 1918, ultimul an al domniei Habsburgilor, când s-au realizat în jur de 100 de filme, a fost cel mai productiv an al industriei de film austriece din vremea monarhiei. În Budapesta zilelor noastre, oraș universitar din 1777, a fost construit încă din 1837-1847 Muzeul Național și din 1864 palatul Academiei Ungare de Științe. După compromisul din 1867, Ungaria s-a străduit să facă din propria ei capitală o concurentă
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
care a favorizat apariția unei dictaturi fasciste în 1922. Participarea ulterioară la al Doilea Război Mondial de partea Axei s-a sfârșit cu o înfrângere militară, distrugere economică și un război civil. În anii care au urmat, Italia a abolit monarhia, a restaurat democrația și s-a bucurat de o , devenind astfel una dintre cele mai dezvoltate țări și a cincea economie a lumii până în 1990. Italia joacă un rol de frunte în afacerile militare, culturale și diplomatice mondiale și este
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
unul singur unificarea și independența teritoriilor italiene. În 1859, Sardinia a atacat din nou Imperiul Austriac, de această dată aliat cu Franța în al Doilea Război pentru Independența Italiei, de această dată reușind să elibereze Lombardia, cu Giuseppe Garibaldi înlăturând monarhia bourbonă în sud. În 1860-1861, generalul Giuseppe Garibaldi s-a aflat în fruntea mișcării pentru unificare în Neapole și Sicilia, permițând guvernului sard condus de contele de Cavour să proclame regatul Italiei la 17 martie 1861. În 1866, Victor Emmanuel
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
blânde și veri în general uscate, deși în văi și în câmpii, vara tinde să fie călduroasă. Temperaturile medii pe timp de iarnă variază de la în Alpi până la Din 2 iunie 1946, Italia este republică parlamentară unitară; la acea dată, monarhia a fost abolită în urma unui . Președintele Italiei ("Presidente della Repubblica"), actualmente Sergio Mattarella din 2015, este șeful de stat al Italiei. El este ales în funcție pentru un mandat unic, de șapte ani, de către camerele Parlamentului reunite în ședință comună
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
puterile foștilor conți au continuat să crească, în timp ce puterea regelui scădea; relațiile sociale au început să capete caracter feudal, caracterizat prin împărțirea societății în trei clase: clerul, nobilimea și „starea a treia”. În 987, Hugo Capet a fost ales rege; monarhia a redevenit ereditară, iar au domnit în Franța timp de peste 800 de ani. Totuși, primii regi capețieni nu controlau direct decât o mică parte din teritoriul francez, denumit „domeniu regal”, și câțiva din vasalii lor erau mult mai puternici decât
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
nou în fața nobililor din regat, dar, începând cu anii 1150, a trebuit să se confrunte cu apariția unui „”, domeniu nobiliar extrem de puternic, ce cuprindea Anglia și părțile vestice ale Franței. Regatul capețian a atins apogeul în secolul al XIII-lea, monarhia redobândind puterea pe care o pierduse iar arta și cultura franceză au început să se afirme în Europa. Filip August (1180-1223) a reușit să cucerească mare parte din posesiunile franceze ale Plantageneților, punând capăt, pentru un timp, amenințării engleze și
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
a fost una doar politică sau militară: ea a fost și demografică — Moartea Neagră a ucis, începând cu anul 1347, cel puțin o treime din populația regatului —, socială — răscoalele țărănești și urbane s-au înmulțit —, economică și religioasă. Totuși, deși monarhia a fost și ea atinsă de această criză, ea a ieșit, în cele din urmă, întărită, puterea centrală, care s-a mutat din valea Loarei, s-a îmbogățit cu noi instituții și a început să întrețină o armată plătită dintr-
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și a ordonat construirea palatului de la Versailles, simbol al puterii sale. El s-a înconjurat de artiști și de savanți și a acționat pentru unitatea religioasă a regatului său, reluând și revocând edictul de la Nantes. În ciuda situației financiare critice a monarhiei, Ludovic al XIV-lea a dus mai multe războaie cu o Europă coalizată împotriva sa, iar marchizul de Vauban a construit o rețea de cetăți la frontierele regatului. Deși aceste războaie au adus, la început, și victorii, mai multe înfrângeri
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
s-au erijat într-o adunare națională constituantă. Regele nu a putut, astfel, împiedica adunarea constituantă să declare abolirea privilegiilor nobiliare în , după care, la 26 august, să adopte o „declarație a drepturilor omului și cetățeanului”. După o tentativă de monarhie constituțională, în septembrie 1792, s-a proclamat , iar Ludovic al XVI-lea, acuzat de trădare, a fost ghilotinat la 21 ianuarie 1793. Franța revoluționară s-a lansat după aceea în și de , până la instaurarea directoratului în 1795. La 9 noiembrie
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
atunci, artele franceze vor evolua, în mare parte, similar cu restul Europei de Vest, urmând cu o artă romană în secolele al XI-lea-al XII-lea și una gotică din secolele al XII-lea-al XV-lea; celebrarea puterii monarhiei franceze, a unui „spațiu privilegiat” (A. Chastel) și reprezentarea sacrului au făcut parte din temele predilecte ale unei arte, în principal, comandate de puterea politică sau religioasă. Renașterea și dezvoltarea clasicismului în secolul al XVII-lea și, apoi, a neoclasicismului
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
războiul s-a sfârșit. Din perioada fascistă, de la sfârșitul războiului și până în 1975, la moartea lui Franco, Gran Vía a fost redenumită Avenida Jose Antonio de Primo de Rivera, după numele fondatorului Partidului Fascist Spaniol. După reinstaurarea democrației și a monarhiei sub regele Juan Carlos, aceasta și multe alte străzi din Madrid au revenit la vechile denumiri, dinaintea perioadei Franco. Sfârșitul războiului civil a adus Madridului o perioada de prosperitate. Dezvoltarea orașului a fost înlesnită și de faptul că Spania nu
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]