6,230 matches
-
limba. Cine latră? Câinele. ș.a.m.d. Ne-am putea imagina un exercițiu similar, dar care să cuprindă nu lexeme, ci texteme: Cui i se ia darul? Nemulțumitului. Cine nu merge de multe ori la apă? Urciorul. Care câine nu mușcă? Cel care latră. etc. Dacă e evident că, în primul caz, orice vorbitor al limbii române ne-ar oferi, invariabil, la întrebările adresate răspunsurile aferente, e, de asemenea, foarte probabil că o mare parte dintre respondenții la cel de-al
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Iată o strălucitoare definiție a versului ca temei al poeziei. Citim într-un Eseu despre Dante (1933) al lui Osip Mandelștam, o frază la care ar fi aderat și Ion Barbu: "Poezia trebuie să invadeze cristalografia, ea trebuie să-și muște unghiile de neputință și de ciudă! S-a stabilit doar că necesarele combinații matematice pentru formarea cristalelor nu pot fi deduse din spațiul tridimensional. Poeziei i se refuză respectul elementar care i se acordă oricărei fărîme de cristal de munte
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
niciodată! Dar năravul lor mincinos și stricăcios a fost sădit de multă vreme, pentru că scrierea lui Mica la 3,5 ne atenționează asupra acestei tagme de lepre urlătoare: Așa vorbește Elohim despre proorocii care rătăcesc poporul, care dacă au de mușcat ceva cu dinții vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfînt.” Un secol mai tîrziu, în scrierile lui Ieremia constatăm că veselia proorocirii a ajuns un circ public unde fel de fel de lichele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
arimine, ținute sub sabie de romani. Să mai deslușim aceste ticluiri îndrăcite care la 16,10-11 ne zic: ,,Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și împărăția fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere. Și au hulit pe Iahwe din pricina durerilor lor, și din pricina rănilor lor rele, și nu s-au pocăit de faptele lor.” Cred că aici el prezintă tot la șmecherie în drăcie cum a fost distrus creștinis- mul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ispită. De aceea rugătorul cere să nu fie dus în ispită, să nu se lase ademenit de desfătările lumii. Fiindcă cel ce va sta la o parte de ele, acela se va putea feri și de cursele vrăjmașului, nu va mușca din nada întinsă și astfel nu va putea ajunge sub puterea celui ce îi întinde capcana. Sf. Ioan Gură de Aur ne spune că Mântuitorul ne face să vedem nimicnicia noastră, ne smerește mândria, ne învață să nu dăm înapoi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ar putea suporta cineva lipsa stimei de sine și în ce s-ar putea transforma aceasta dacă e dublată de conștiința propriei valori?: „Deaș avea măcar un pic de pâine! O pâine mică, gustoasă, de secară, din care să poți mușca în timp ce colinzi străzile. Foamea mă chinuia puternic, doream să mor, să fiu departe. Am devenit sentimental și am început să plâng. Mizeria mea nu se mai sfârșea.” (p.55) Rar își înfrânge rușinea pentru a cerși ajutorul semenilor lui, expunându
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
taie ca un diamant croieli neașteptate în masculinitatea bărbaților ei. În Alex interacțiunea cu Ilana produce mutații devastatoare. El, singuraticul, el cel ce și-a trăit copilăria doar în compania unui macac până ce acesta a sfârșit împușcat după ce l-a mușcat de gât, întâlnește o Ilana care îl invadează, îl rupe din însingurarea lui. Pasiunea lor este hrănită demențial de gelozie. Întâi strecurată în doze infinitezimale prin sita imaginației, gelozia sporește pasiunea, dar turnată în cantități necontrolate direct dintr-o realitate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în veci. Ca îngeri. Nu așa ne-a fost vorba?” Începutul și sfârșitul sunt două obsesii inseparabile. Apocalipsei te poți sustrage iubind. Cartea, deși abundă în grozăvii, nu este apocaliptică. Iubirea, afli explicit din carte, anulează apocalipsa. Iubind, sfârșitul își mușcă neputincios din coadă. Modul cum se strecoară viețile noastre printre enunțuri se regăsește exemplar în romanul lui Tudor Călin Zarojanu. Abia dacă ai timp să te întâlnești cu propria ta lume, te preocupă mai mult impactul pe carel ai cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Gaia întreaga planetă este considerată asemenea unei ființe vii. În cele din urmă, dacă toate lucrurile din lume au valoare, atunci ele cad în sfera moralității, susțin eticienii mediului 63. Dar cum le vom lua în considerare? Este viața unei muște la fel de importantă ca a unui om? Propunem o abordare egalitaristă sau una ierarhică? Abordarea egalitaristă riscă să devină una radicală, dar cred că se poate susține și de pe poziții moderate, în etica mediului, dacă vom considera că omul are, totuși
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
exprimă dorințe. Altfel, dacă am evalua orice interes exclusiv pe baza intereselor biologice, am ajunge la consecințe omenește inacceptabile, absurde, așa cum face Singer prin susținerea tezei eliberării animalelor atunci când afirmă că într-o situație precum aceea în care niște șobolani mușcă niște copii avem un conflict de interese, lăsând să se înțeleagă că interesele copiilor și al șobolanilor sunt egale. Drept urmare, pentru a elimina posibilitatea unei asemenea consecințe, formulăm un alt principiu de ierarhizare a intereselor: • P2 Satisfacerea intereselor oamenilor este
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
securitate, expresie a luptei pentru supraviețuire. (Un răspuns posibil la această obiecție poate fi acela că în măsura în care oameni le atribuie animalelor anumite cvasi-îndatoriri, cum ar fi, în cazul câinilor, aceea de a apăra o proprietate sau aceea de a nu mușca oameni, tot așa ar trebui să le acordăm și anumite drepturi. Răspunsul poate fi acela că aceste animale au fost crescute special pentru îndeplinirea acestor funcții, așa că este o eroare să calificăm drept îndatoriri funcțiile utilitare pe care le îndeplinesc
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
comunitatea umană nu presupune obligatoriu omogenizarea tuturor intereselor, adică egalizarea lor. Altfel, am ajunge la consecințe inacceptabile din perspectiva intereselor omenești și am defini drept conflict de interese egale o situație de felul celei descrise de Singer în care șobolanii mușcă niște copii. Se ajunge la trivializarea individualismului biocentric. De aceea, extinderea sferei moralității nu trebuie să excludă prioritizarea intereselor. Dar o asemenea ierarhizare creează alte probleme. Ne putem întreba cu privire la legitimitatea gradelor diferite ale unui drept precum cel la bunăstare
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
am realiza că este imposibil de pus în practică o asemenea metodă. Animalele nu pot fi scopuri într-o fermă în care le creștem pentru hrană, ci doar mijloace. Cum rezolvăm însă o situație de felul celei în care câinii mușcă oameni? Aici avem realmente o problemă de tipul conflictului de interese 301. Ar urma o discuție despre sterilizare ca soluție și despre activitățile specifice ale hingherilor sau ale adăposturilor pentru câini. Callicot 302 consideră că susținătorii eliberării animalelor nu au
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a cruțat ici-colo clădiri de beton mai solide, ce au servit de refugiu continuității? O lume își găsește mereu cotloane de scăpare când, din largul deschiderii ei, se abate asupră-i urgia. − Și cu colțișoarele astea incisive începe să te muște apetitul de reconstrucție a vechiului întreg... − Mie-mi spui? Nu-mi ies nicicum de sub piele mângâierile ploii olandeze. Versiunea ei pariziană doar îmi stârnește dorul de ele; ploaia noastră are alt miros și alt sunet, ba până și un alt
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
autodepășirii; investești, astfel, nebunește de egalitarist atrocea banalitate cu mister și truculență numai spre a ți-o face ție însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă donquijotescă din vanitatea de a se măsura cu monștri pe măsura celor ce-l mușcaseră și molfăiseră formativ de mic, în felul educației primite. I se inoculase astfel gustul pentru "chestii tari", adică încleștări cu mize majore, bătălii definitorii ale umanului între a fi și a nu fi la înălțime, revirimente spectaculoase ale lui de la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai mărunte detalii cum Rică o prinsese singură într-o căruță cu coviltir și cum o trântise peste niște saci cu haine vechi, ridicându-i fusta. Atunci știuse foarte bine ce vrea el de la ea și se pusese să-l muște și să-l zgârie cât era de mare și puternic la cei nouăsprezece ani ai lui. Fusese simplu: ea nu voia, și gata! De fapt, aproape gata, căci frământul lăuntric al lucrurilor nu se gată chiar la comandă... După ce o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aluat. Mai încercaseră și alții s-o smotocească, dar izbutise cum-necum să le taie cheful și ei își văzuseră, după aia, de treabă, mai hămăind doar când și când la ea, a dulăi puși mai mult pe lătrat decât pe mușcat. Ea-i înțelegea și nu le purta pică, dar ce-i cereau ei era pomană de lux, la care fata se zgârcea tocmai pentru a-i împiedica devalorizarea. Pe vlăjganul de Rică nu reușise să-l respingă și, cu toate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nolens al voiajului său de liberare. Aaa, dumnealui venise la expoziție să pătrundă subtilitățile mizeriei braziliene revelate de arta fotografică... Da, da... Ei, și uite că mizeria sărise afară din rama în care somnola, ca o jivină afurisită, și-l mușcase veridic de venit, pătrunzându-i ea lui în buzunar! "Mizeria-i ca stolul de porumbei", filozofă Rică, simțindu-se înălțat de înaripata constatare; "azi pe casa noastră, mâine pe casa voastră". Faptul că participase efectiv la acestă adâncire tacită a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spre a-i putea pătrunde lui mai adânc prin piele și nervi, până în suflet. Nici el nu-și mai amintea de câte ori fugise în lume, până se-nspăimântase groaznic de libertatea-i mistuitoare, ce nu-i ieșea propriu-zis în cale, ci îl mușca lăuntric, făcând ca lumea să se surpe cu încetineală de clepsidră prin sinele său rupt. Cum de nu era tras îndărăt și revendicat ocrotitor de ai lui, se întreba? Cum de își permiteau să rămână insensibili la pierderea de efective
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ajuns pe dos, exhibându-și, adică, reversul hâd, ca Ianus? Nu găsise încă soluția, dar ideea reanimării prin lucrarea vidului înrămat artistic asupra văzului îl ispitea statornic. Auzind de mâini care redau viața cu vârf și-ndesat, regina tresări ca mușcată de-un șarpe dintr-o specie necunoscută. Vorbele atenianului aveau un fel străin și neascultător de-a intra pe sub piele, o atingere hirsută și paralizantă. Nu mai simțise asta de când cu aducerea la perfecțiune a rutinierei ei jonglerii reptiliene. Fascinația
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și-ar fi putut ordona forțele dispersate în jurul unei perechi de mâini bune conducătoare. Astfel apăru, în semiobscuritatea cavernei, firul de păianjen cu fulg, rotitor ca o morișcă de măcinat neclintirea. Doi sau trei, mai bătrâni, incitară liliecii să-i muște, chipurile pentru a intra în comunicare directă cu spațiul vital al peșterii. Ba chiar aduseră printre ei un om tare bolovănos la vorbire; Dedal pricepu unde băteau, căci auzise și el că vorba cheamă tainic către ea, după afinități formale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la care răzbate: ce cauți, aia găsești. Nu-i vorba atât de stins, cât de selectat lumina cea mai favorabilă conviețuirii. Necredința în monștri îi împiedică pe aceștia să se întruchipeze, ceea ce-i un lucru bun. − Dar nu și să muște... Poți volatiliza mușcăturile doar prin hocus-pocus terminologic, pe baza unei înțelegeri pretins superioare? Lumina ei filtrată artificial nu-i totuna cu jocul turbulent de scintilații proprii mediului. Poate că o oarecare doză de agitație - actualmente exorcizată de controlul excesiv - dă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aparține nimănui, ci e elementarul impersonal capabil să deplaseze hotarele dintre lumi, desfăcând cu frămîntu-i nodurile de piatră ale fundațiilor lor. Cui îi fusese hărăzit al ei? se întreba, înverșunat precum un han mongol uzurpat. Și de ce-am fost mușcați cu dorințe chinuitoare, a căror împlinire nu ne stă în puteri? Nu dorea decât să-i aducă el focul înalt furat în prealabil cu riscul suprem, să-i devină el însuși făclia incendiară - traficantul susceptibil de inimaginabile suplicii al unei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sacrul. O colegă din București, spirit ascuțit, Îmi scrie: „Am văzut și eu la tV ce s-a Întâmplat la Iași. Este ca În filmele vechi cu populații din Evul Mediu. Impresionantă e componenta mizeriei fizice care este subliniată - se mușcă, se bat pentru pachetul cu mâncare - și mai puțin pare că există componenta «spirituală». Nu sunt handicapați fizic ca la Lourdes, ci nemâncați, mizerabil Îmbrăcați. Eu cred În contagiunea socială mult și cred că, așa cum spun unii analiști, există o
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de neam Păstrez În memoria afectivă o Întâmplare care a produs multe comentarii, În satul meu natal, atunci când eram copil. trebuie să fi fost pe la Începuturile instalării comunismului În țară, oricum la sate Încă nu era bine consolidat, dădea târcoale, mușca, disloca, dar nu avea Încă nocivitatea de mai târziu. Niște hoți spărseseră casa unui gospodar și furaseră tot felul de lucruri. Cum nu erau mulți din această spiță În localitate, polițaiul comunei (cred că nu ajunsese Încă milițian) i-a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]