7,269 matches
-
adică să insulte și să blasfemieze concepția și ideologia căreia aparținuseră și oamenii pe care-i cunoscuseră, iar pe cei care erau aduși cu sila sau nu erau de față, dar încă nu făcuseră concesii, să-i împroaște cu balele murdare ale „omului nou, cinstit și drept”, după ce a cunoscut frumusețea morală a urii față de exploatatori și criminali. Cei ce rezistau presiunilor și reprezentau rezistența anticomunistă au fost chi nuiți cu metode speciale. A fost cazul comandantului Nicolae Petrașcu; asupra lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deschizi ochii proștilor? Păi, crezi că mai câștigi dumneata bani, dacă le dai ăstora categorii? Prietene, i-am zis, în viață să umbli după altă bogăție! Mă gândeam: cât de puțin îi trebuie lui satan să-și pună amprenta lui murdară pe sufletul oamenilor, întărâtându-le patimile, și ce greu și câtă muncă trebuie depusă să scapi de ele. Schimbarea domiciliului Toamna și iarna 1966/67 au fost ploioase și friguroase. Naveta săptămânală îmi crea probleme, cei 7 kilometri de la haltă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
patimă rea, țigara, băutura, pune în alarmă pe diavol, care îi aruncă de gât, de mâini și de picioare, ca să-l lege bine, să nu-l scape de pe drumul spre iad, lanțuri și patimi mai mari și mai grele. Prietenii murdare, plăceri ușoare, satisfacții josnice, până atunci necunoscute dau asaltul să se instaleze în casa sufletului. „Când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar nu găsește. Atunci zice: mă voi întoarce la casa mea de unde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trăiești" și: Un talent nefolosit înseamnă furt". Sau: " Nu este ciudat că oamenii se gîndesc la moarte cînd sînt atîtea de făcut în timpul vieții?" și apoi: "Banii au valoare numai dacă sînt cîștigați prin muncă; altfel nu sînt decît metal murdar cu un chip șters pe ei"101. Nu mulți oameni puteau să-l accepte pe Iorga ca pe cineva mai important ca viața însăși. Dușmanii și detractorii îl invidiau; temperamentul și stilul său caustic induceau doar complexe de inferioritate. Mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
al II-lea și asistenții săi au profitat cu toții de acest lucru. Deoarece Iorga nu era atras de cîștigarea banilor pe căi necinstite, a trebuit după 1900 să conducă examene de bacalaureat și nu s-a vîrît niciodată în mașinațiuni murdare de dragul banilor 125. Doamna Catinca se ocupa de problemele financiare ale familiei, deoarece Iorga acorda puțină atenție banilor. I se întîmpla adesea să nu poată achita nota de plată la un restaurant pentru că neglijase să ia destui bani la el
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fugea "ca o ultimă manifestare a catastrofei"54. La sosirea la Iași, Iorga i-a văzut pe soldații ruși mărșăluind pe străzi "cu mantalele lor lungi măturînd praful. Ah, de cîte ori voi mai vedea eu convoaiele asiatice lungi și murdare ale acestor soldați tineri recrutați parcă ieri, bălăbănindu-se în ritmul lor lent, fără voință și fără vlagă. Cîntîndu-și totuși cîntecele aspre și jalnice, care sunau de parcă ar fi fost pline de toată tristețea stepei, cîntece înălțîndu-se în aerul tot
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
activitatea de reprimare și în țeserea intrigilor, în care acest despot fanariot era expert. Argetoianu a scos în afara legii primul Congres al Partidului Comunist Român, după care a atacat rolul lui Iorga în viața publică, numind "Neamul românesc" "un ziar murdar, un organ al anarhiei". Atunci cînd Iorga a protestat, Argetoianu i-a promis că "o să-i vîre pumnul în gură"48. În martie 1920, după dizolvarea Adunării Naționale, Iorga e considerat drept purtătorul de cuvînt al "Opoziției Unite", numită și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
îl poate înțelege. Pentru cel care locuiește permanent acolo, mizeria nu constituie un factor deranjant; dar, întorcîndu-se din Occident, lipsa standardelor sanitare normale devenea iritantă. Iorga menționa că mareșalul Lyautey, căruia îi plăcea România, i-a spus că românii sînt "murdari"188. Iorga a continuat să editeze "Neamul românesc pentru popor ". Primul lucru care frapează este limba folosită în "Neamul românesc pentru popor", o română simplă și frumoasă, limba vorbită de țărani. Tonul este destul de tutelar. În acești ani interbelici, Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din starea sănătății sale, ceea ce nu a făcut. Elena (Magda) Wolff (alias Lupescu) a apărut în viața lui la începutul anilor '20. Întrucît Carol nici nu se gîndea să renunțe la Madame Lupescu, camarila și Brătienii au organizat o campanie murdară care l-a dezgustat pe Iorga, el refuzînd să facă publice fapte incontestabile despre Carol. Regele Ferdinand și Regina Maria cunoșteau mai intim situația. Regele îl considera pe prințul Carol "o ramură putredă a dinastiei care trebuie ruptă ca să fie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
liderii legionari I. Moța și V. Martin. Cîteva luni mai tîrziu, în ianuarie 1937, au căzut amîndoi în împrejurimile Madridului. În ciuda ostilității sale față de Legiune, Iorga a fost mișcat de "cei doi tineri eroi", care "au lăsat în urmă politica murdară și au plecat acolo unde oamenii își riscau zilnic viața pentru ideile în care credeau"16. Nu numai Iorga a fost mișcat. Atunci cînd au fost îngropate trupurile lui Moța și Marin, sacrificiul lor a zguduit această societate complezentă și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
subversive în legătură cu funcționarea restaurantelor legionare. Codreanu i-a răspuns lui Iorga prin două scrisori. Doamna Liliana notează în Jurnalul ei (la 27 martie 1938): "Tata a primit o scrisoare de la Codreanu, datată din 17 martie", în care îl numea "suflet murdar" și folosea și alte "epitete asemănătoare". Iorga a replicat, amintindu-i lui Codreanu "de cîte vărsări de sînge era el răspunzător" și a discutat problema cu Călinescu, sperînd să-l aducă pe Codreanu în fața tribunalului (pentru insultarea unui membru al
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
literar", 1909, pp. 503-507, și Mihai Eminescu, Opera politică, vol. I (1880-1883), passim 64 În timpul războiului din 1877-1878, Eminescu a descris întoarcerea unor ostași români răniți din Bulgaria. Ajunși noaptea, au cerut adăpost la un conac boieresc. Au fost insultați murdar de către servitori și alungați în ciuda rănilor lor sîngerînde. "Timpul", 28 decembrie 1877 65 Antijunimiștii (în special liberalii) îl acuzau pe Eminescu de "filogermanism", dobîndit datorită educației sale și a "procesului său formativ spiritual". Vezi Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu și romantismul german
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
un document provenit de la Ministerul de Interne al Ungariei, arătîndu-l pe Vasile Goldiș ca fiind destul de cooperant cu autoritățile maghiare în timpul războiului. BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 281, doc. 149. Politicienii își fac dosare unul altuia. Supunerea și cooperarea murdară a lui Vasile Goldiș cu ungurii cum reies ele din aceste documente, contrastează cu vorbele rostite de el la Alba Iulia. Șeicaru a numărat 300 de deputați în această Adunare Națională care erau studenți ai lui Iorga, deci "iorghiști". Șeicaru
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lăsase Pamelei restul apartamentului. Reșoul era așezat pe un pătrat de ziar, împroșcat cu stropi de mâncare. Femeia de serviciu îi părăsise după ce fusese insultată de Pam. Încăperea era îmbâcsită de praf și mirosea a tigăi arse și a rufe murdare. Dar, în orice caz, așa cum spusese Perry, ușa putea fi închisă și încuiată. După cum am mai arătat, Peregrine Arbellow are cea mai lată față pe care am văzut-o vreodată la o făptură omenească; deși în tinerețe, în zilele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zi și la acea anume oră. Dați-mi voie acum să încerc din nou a descrie înfățișarea vărului meu. Fața lui pare negricioasă, deși nu e propriu-zis smead. Trebuie să se radă de două ori pe zi. Uneori pare efectiv murdar. Părul lui, acum o cunună deasă, neîngrijită, în jurul unui mic petec de chelie, este de un castaniu închis, ca al mătușii Estelle, numai că-i foarte uscat și neorânduit, în timp ce părul ei era mătăsos. Ochii îi sunt de un căprui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Estelle, numai că-i foarte uscat și neorânduit, în timp ce părul ei era mătăsos. Ochii îi sunt de un căprui întunecat, o culoare incertă și greu de specificat, care pare să-și schimbe nuanța, când spre negru, când spre un galben murdar, pământiu. Are un nas subțire, acvilin și buze subțiri, cu o expresie inteligentă. Fața lui nu ți se poate întipări în memorie, și prin asta nu vreau să spun că e banală, dimpotrivă, e o față ce radiază intensitate, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trăsături izolate, și nu un tot coerent. Poate că nu e o față prea coerentă. S-ar zice că plutește asupr\-i un nor cețos, care ține de - sau poate că este chiar - ideea mea că James e negru sau murdar. În același timp, rânjetul lui băiețesc, stupid, cu dinții pătrați, îl face adeseori să pară imbecil. Fața lui „tulbure“ nu-i ascunsă și, în nici un caz, sinistră, dar, într-un anume fel, obturată. M-am întrebat pentru a nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mic șoc separat. După aceea m-am așezat, iar el, apropiindu-se de mine, s-a așezat la rândul lui, lăsându-se în genunchi și continuând să mă privească fix. Îmi dădeam seama de respirația lui accelerată, îi vedeam maioul murdar pe care scria „Universitatea Leeds“, îi vedeam trandafiriul umed al buzelor și micul smoc de păr care-i creștea în cicatrice. Cu un gest de o grație inconștientă, își puse o mână pe inimă. — Dumneavoastră sunteți... domnul Arrowby... Charles Arrowby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acestor grozăvii. — Mama ta trebuie să fi suferit foarte mult, pentru tine și alături de tine. Îmi aruncă una din privirile lui fugitive, bănuitoare și încruntate, dar curmă subiectul. Privit mai îndeaproape, arăta mai puțin frumos, sau poate că doar mai murdar și mai neîngrijit. Avea tenul palid al celor cu păr roșu, dar pletele lungi, nepieptănate erau soioase și ar fi avut nevoie de o baie. Fața îi era îngustă, cu obrajii supți, aducând oarecum cu un cap de lup. Ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i-se ici-colo, în punctulețe strălucitoare de aur roșiatic, dar smocul mic negru care-i creștea în cicatrice, inaccesibil bărbieritului, arăta ca o mustață subțire, strâmbă. Evident, era stingherit de cicatrice și și-o atingea mereu. Mâinile îi erau foarte murdare, cu unghiile mâncate. — Și apoi, mai era și povestea cu mine. Nu țineam să apar infatuat, dar doream să-l mențin la subiect. — O, da, desigur, se ivea din când în când. Dar nu vreau să credeți... Bănuiesc că știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și-a luat micul dejun. Continua să fie zăpușeală, dar acum se auzeau în depărtare câteva mormăieli de tunet. Hartley arăta îngrozitor. Se fardase cu o grijă specială, ceea ce o făcea să apară patetic de bătrână. Rochia ei galbenă era murdară, șifonată și ruptă. Nu puteam s-o trimit înapoi la soțul ei în halatul meu de casă. Mi-am scotocit printre haine și am găsit un fel de halat de plajă albastru, unisex, și am convins-o să-l îmbrace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
confortabile, îmbrăcate în brocarturi luminoase, un vas uriaș plin de orhidee sălbatice, fuxii, răscoage și nalbe violete care creștea printre stânci! Un slujbaș nu foarte disprețuitor s-a apropiat să mă întrebe ce doresc. Eram îmbrăcat în pantaloni de pânză murdari și ușor suflecați, și o cămașă albastră, cam volantă, dar asemenea costum putea fi tolerat dimineața, chiar în prezența fotoliilor îmbrăcate în brocart. Am spus: — Scuzați-mă, doresc să știu dacă domnișoara Vamburgh mai locuiește aici. Omul îmi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îmi căzuse pe masă, și curând m-a furat somnul. Când m-am deșteptat se luminase de ziuă. O lumină de zori cenușii, pentru că soarele încă nu răsărise, se răspândea în bucătărie, dând la iveală masa pătată de vin, farfuriile murdare, brânza fărâmată. Vântul se oprise și marea era liniștită. James se făcuse nevăzut. Am sărit în picioare și am început să-l strig, alergând afară, pe pajiște. Pe urmă am alergat la ușa din față, spre digul rutier. Lumina cenușiu-alburie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
diabolică mâzgă, care oxidase totul și care părea să emane, fără voie, chiar din făptura ei, așa încât de dragul ei, de dragul meu, a trebuit să ne despărțim pentru totdeauna. Și acum o văd parcă desfigurată pe veci de această mâzgă, șleampătă, murdară, soioasă, bătrână. Cât sunt de crud și de nedrept! Nimic n-a fost din vina ei. Singura vină cu care ar putea fi măsurate lucrurile îmi aparține mie. Eu mi-am scăpat demonii din frâu și, mai ales, monstrul marin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în altă parte. Să amintesc despre cauza pe care-o bănuiesc eu a trimiterii mele de-aicea. Începuse să se dea pachete la cei mai sârguincioși, pentru fumători sau nefumători. Eu nu mai fumam. În colonie se făcea un comerț murdar, adică cei care nu fumau, primeau țigări și le dădeau pe porția de pâine a marilor fumători, lucru pe care eu nu l-am putut suporta, și-ntr-o bună seară m-am urcat pe patul de la etajul III și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]