7,611 matches
-
spus că acolo va fi întuneric, iar el mi-a spus că urăște lumina zilei. I-am spus că va fi singur, iar el mi-a spus că își prostituează mintea vorbind cu oameni inteligenți. I-am spus că este nebun, iar el a spus că-și dorește ca Dumnezeu să-l păzească de normalitate.“21 La sfârșitul lui octombrie, Wittgenstein a revenit în Norvegia, stabilindu-se într-o mică localitate dintr-un fiord, la nord de Bergen. Era pătruns de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
după amiaza de toamnă în care străin / și stingher rătăceam printre turnuri și case... / Dar Gabriela Șerban nu știa / că cerul anume din goarnele sale sunase / singura mea întâlnire cu ea..." Spectacol amplifiant e și Nuntă în cer. "Un cer nebun de lumină tresare din noaptea / definitivei tăceri, ca o salvă de tun"; corelativ, "goarnele nunții" sună fantastic. În Missa solemnis fantome "de prin astre" dialoghează cu vedenii din "cotloanele mării", arătări care în Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în primul plan figuri frapante (Homer, Clovis, Martin Luther), Dimov-regizorul se adresează în fapt unor spectatori; episoade în genul eminescianului Memento mori, pulsații din Apocalipsă ori din bolgiile Infernului dantesc evoluează între o melancolie reținută și tensiune. Într-o îmbulzeală nebună foiesc regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca la Dante: Cresc împliniți acei care-au negat, / Poznași eretici, monștri de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lună, Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună. Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună, Și-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Știu eu, mama mi-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Și că-s menit să înving veșnicii și genună Dar nu știa de pe-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună Abur de vis și de boală ce-ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Se asociază aici, la modul triontic, ideea de velocitate ("goana nebună") ca impuls spre faptă, ideea de destin inevitabil și în al treilea rând, mirajul monumentalității. Nicăieri nu se dezvăluie mai consitent Eul labișian, încordat, eruptiv, neliniștit, ca în această auto-imago din Biografie. La vârsta la care alții fac exerciții de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
invenții modificante semantic cât niște intarsii plasticizante în textura sentimentelor și ideilor: "Ascultă / cutremurul aerului când izbucnește lumina" (Resurecția). O femeie "cu picioare infinite (...) aștepta cântând / casa noastră cazarma noastră / însă eu urmăream o idee devenită obsesie" (Clanța). "O mireasă nebună / dansează pe pleoapele mele / până când mă trezesc" (Nupțiile). Efecte incantatorii provin din reiterația insistentă a unui cuvânt-temă; într-un text intitulat Dumneavoastră, toate versurile încep cu acest denominativ iar strofa ultimă sună astfel: "dumneavoastră nu vă spun prea mult / dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
exclusivist, apropiat nebuniei, acela care la vechii greci, dar și la unii romantici, era taxat ca mania. Reacții termice (rece-fierbinte) sfârșesc în cele din urmă într-un fel de echilibrare, într-o anumită temperanță, nu și în aplatizare: "Caii mei nebuni ca mine, caii mei fugari ca ochii / Lava sângelui mă arde, troieniți-mi în auz" (Pădureancă). Deschisă ademenirilor multiforme, privirea se complace în vedenii; ordinea profană nu escamotează însă ordinea divină; în esență ordinea iubirii e totuna cu ordinea naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
convin îndrăznelilor unui spirit expansionist, cu imaginație torențială. Frazarea dezlegată, sinuoasă, ramificată nu cunoaște obstacole: fugi, băiete, în păpușoi e vaca, ehe, stă, cică, ascunsă, acolo, în recoltă, de frică, vine taurul, o locomotivă vine din cer: ce?... bă, ești nebun, unde vezi tu tren, să o calce?... păi, nu văd eu, vede ea... chiar: ia uite, sus, acolo... o cometă... e un nour... nu acolo... e, frate, ceva cu elice, e... e bunicul!... aoleu, cantoniereaso, trage, fă, bariera repede... și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe elemente combinatorii imprevizibile: "Trece-un om, prin mazăre, / logodit cu-o pasăre. // Zbor fără de trup. Zbor mut. / Dragoste fără cunună. / Cer amestecat cu lut / Soare-amestecat cu lună (...) // Iar în cerul de nămete / dorul lor urnea planete. Și de dragoste nebună / și cuminte, la un loc, încolțea sâmburu-n prună, / roua multă lua foc. // ... iar departe, iar aproape / luna sfârâia pe ape..." Ce este Elegia tristeții din prea multă iubire decât o meditație (cu irizări eminesciene) despre fondul comun al acestora? Vai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Henri Coandă etc.). 27 Totuși, prezența, în fază inițială, a Rusiei în tabăra Antantei a afectat această dihotomie. 28 Podișurile și colinele constituie forma dominantă a reliefului românesc. 29 De exemplu, Teleorman provine se pare din cumană și înseamnă pădure nebună (ca și corespondentul Deliorman, situat între Balcani și stepa dobrogeană, provenit probabil din osmanlie). 30 În zona apendicelui (România), nu se înregistrează vipiile din inima stepei și nici gerurile aspre din Asia Centrală. 31 Un nou model care tinde să se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
corective din timp. Am apreciat că ceea ce-i lipsește în primul rînd este criteriul moral. Ca și sociologia, economia provine din filosofie, trecînd prin etică; or, acești oameni nu mai au nimic moral, zilele lor trecînd într-o continuă goană nebună după bani, iar sistemului îi lipsește un set de reguli, principii și valori de na-tură morală. Apoi, cine să ia măsurile necesare la timp, cînd toți, de la președinte la directorul general al Sistemului Federal de Rezerve, sunt oamenii sistemului? De
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
prezentat lui Don Alfons, recomandîndu-se "Eminescu rumänicher Schriftsteller, adică Eminescu, scriitor român". Apoi el i-a prezentat, pe amîndoi regii, mamei sale, pe care o considera prințesă a Moldovei 6. A doua oară era pe pragul de a fi declarat nebun. Numai atunci, bunicul său, Vasile Iurașcu, era "Vasile Jura, boier de neam din Moldova, din timpul lui Alexandru Mușat cel Bun", iar tatăl său a devenit "George cavaler de Eminovici, castelan ereditar al Regnului Poloniei"7. În celelalte ocazii, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prin pustii tăcute,/ prin nourii din cer", pîn'ce încheie poetul "bătrîn și palid, cu capul pleșuv ca stînca/ aș rupe de pe lira-mi coarde ce nu mai sun/ și aș culca în piatră inima mea adîncă/ cu dorul meu nebun". În această vreme de iarnă, foarte grea, cînd poetul era topit de îndurerat, de boala fetei, o veste neagra a căzut ca un trăsnet, în familia Eminovicilor, de la Ipotești. Fiul lor, Ilie, elev în clasa a II-a, la Școala
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ar vrea încă o dată Să vadă lunca verde, valea pierdută-n flori, Unde ades de brațu-i în noaptea înstelată Ședea pe stînca stearpă, spuindu-i ghicitori"81 ........................................................................... Ce s-a-ntîmplat de-atuncea eu nu-mi aduc aminte Adesea însă noaptea, cînd mai nebun veghez, Eu văd ca și aevea, biserică, morminte, Iar printre ele unul, c-o cruce neagră văz."81 În toamna aceea a anului 1865 județele Botoșani, Dorohoi, Suceava, Neamț, Bacău și Iași au cunoscut o foamete cumplită. La 3 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a-l arunca în prăpastie. Dar Ondina tînărului Eminescu n-are nici una din aceste însușiri. Ea este foarte pămînteană cînd spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II-a, nici nu mai este vorba de vreo Ondină, ci doar de Casandra, moarta de la Ipotești: "Eu cu moartea cea adîncă Am schimbat al vieții gînd, Am fost vultur pe o stîncă, Sunt o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poezia Aveam o muză, pe care zice el "am îngropat-o în zare", referindu-se la frumusețea ei, a scris: "O dată-n viață muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu fericit c-amant al blondei Lede Nebun de amor, eu o vedeam ades." Iar într-o însemnare fugară, din 1883, deci din pragul primei întunecări mintale, el nota, printre altele: Cînd s-a născut bătrînul? (e vorba de tatăl său) 34. Cînd am văzut eu pe Leda
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
același timbru elegiac, poetul continua tot atunci, în alte versuri, din poezia Ce șoptești atît de tainic (tu, izvor): ..................................... Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pămînt, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vînt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece-i cîntu-i Și eu știu numaî atîta C-aș dori odat' să mîntui!"192 Tot atunci i s-a ivit intenția de a-și aduna, într-un volum, toate poeziile inspirate de Casandra și de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a înnebunit. "Mi s-a urît viața, îi scria bîtrînul, fă ce faci și vino de-l ia, ca să-l duci în vreo casă de sănătate"246. Această știre a fost cea mai grea lovitură primită de poet. Șerban murise, nebun, la Berlin, Iorgu se împușcase, nebun, la Ipotești. Acum nebunise Nicolae. Prin urmare, și el trebuia să înnebu nească! Dacă este trist să observi crepusculul unui geniu, observa N. Zaharia, este sfîșietor de dureros să vezi cum geniul însuși este
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
viața, îi scria bîtrînul, fă ce faci și vino de-l ia, ca să-l duci în vreo casă de sănătate"246. Această știre a fost cea mai grea lovitură primită de poet. Șerban murise, nebun, la Berlin, Iorgu se împușcase, nebun, la Ipotești. Acum nebunise Nicolae. Prin urmare, și el trebuia să înnebu nească! Dacă este trist să observi crepusculul unui geniu, observa N. Zaharia, este sfîșietor de dureros să vezi cum geniul însuși este conștient despre aceasta și cum împietrit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
alte precizări: "Luni 15/27 august 1883. Am fost la Sanatorul Soutzo să vad pe Eminescu. Deliriu necontenit. Nu m-a cunoscut. Trist aspect. Venise fratele său la mine a profitat de ocazie ca să iee ceasornicul de aur a sărmanului nebun. Și tată-său a venit la mine"253. Punem la rînd și informația dată de Victor Eminescu, fiul lui Matei, tot în legătură cu acest ceasornic: "Pe la începutul lui iulie 1881 Gh. Eminovici, tatăl poetului, a venit la București, ca să vadă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
climatizate. Succesul parcurilor tematice ilustrează tendința spre comercializarea divertismentului simultan cu stimularea dorinței crescânde de evadare din cotidian și de senzații, de regresie și de înnoire permanentă a plăcerilor. Hiperconsumatorul așteaptă surprize în medii înconjurătoare programate comercial, el caută universuri „nebune” ori feerice, experiențe și spectacole mereu mai halucinante. Se vrea înecat într-un flux de senzații excepționale evoluând într-un spațiu-timp fun, teatralizat, lipsit de riscuri și de inconfort. Dorește să acceadă la un fel de stare magică sau extatică
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
luxul și-a pierdut capacitatea de a provoca resentimentul, ostilitatea fățișă, dorința de a-i deposeda pe bogați. Generația contraculturii asimila luxul cu felul tacticos de a fi al burghezilor și al „ruginiților”. Astăzi, tinerii sunt apucați de o poftă nebună de produse scumpe, iar publicul adoră să contemple pe micul ecran povești despre răsfățați ai sorții, ritualuri de modă veche ale aristocraților, mari serate șic în hoteluri luxoase, croaziere și locuințe somptuoase. Luxul părea demodat, iată-l la modă; era
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
baza pe noua echipă care va veni din ianuarie. La naiba, te-ai uitat un pic la ei?” Președintele este fost actor de filme western, vice-președintele e fostul președinte de la CIA, secretarul de stat este Alexander Haig. Ăștia sunt mai nebuni decât englezii. Nu se știe ce ar putea face.” Reagan, ținându-i hangul, a continuat: „Auzi, dacă aș fi în locul tău, m-aș înțelege cu Carter. E un tip de treabă. În mod clar nu îți va plăcea ce voi
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
pe mânecile celuilalt. Două voci tânguitoare vor cânta împreună durerea despărțirii și regretul după o lume pierdută pentru totdeauna. După scurta lor întâlnire, semănând cu întâlnirea dintre călugărul singuratic și fantomă, cei doi o apucă fiecare pe drumul lui; sărmana nebună dispare iarăși ca o nălucă, întorcând capul pentru ultima oară, ca să arunce vieții cea din urmă privire a ei. Vocea i se stinge treptat, e tot mai indistinctă, muzicianul orb abia o mai aude în timp ce se îndepărtează. Iar Sakagami „se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
afundându-se în minciună? Fusese dus la morgă, fiindcă-l crezuseră pierdut pentru totdeauna, dar rămăsese în viață, ceea ce nu înseamnă că nu murise „într-un anume fel”, căci dusese de-atunci încolo o altă viață, purtându-se de parcă devenise nebun. O viață ce-i dădea sentimentul că e închis în trupul altcuiva, până-ntr-atât de imensă era ruptura lui cu trecutul. Străinul trăise experiența unui altundeva, în sensul că pătrunsese pe teritoriile unei alterități radicale, pe care nu și-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]