6,179 matches
-
de unul singur, monolog fără sens sau dialog absurd. Despre cei care vorbesc fără interlocutor, zicem de obicei, că nu sunt întregi la minte. Pe cel ce se roagă, îl salvează de la această acuzație credința lui neîndoielnică în existența personală, nevăzută dar prezentă, a interlocutorului său, a lui Dumnezeu. Rugăciunea este ieșirea din singurătate. Din acea singurătate existențială, în care ne aflăm atunci când ne trezim față în față cu cosmosul lipsit de viață din jurul nostru, mai durabil decât noi, care ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
la viața veșnică este scăparea de mărginimea timpului și odihna în nesfârșitul veșniciei. El este scăparea de Judecata finală, după care, cel ce este trecător și sensbil este mai important decât toți și este trecut în lumea celor nădăjduite și nevăzute, în lumea pe care numai o credință puternică o poate anticipa. După ani de propovăduire, de minuni și de biruință, când mulțimile se îmbulzeau în jurul lui Iisus ca să-I audă cuvântul, ca să le vindece bolile și să le aline
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
toate cele de trebuință pentru îndulcirea vieții pe pământ. întreita rugăciune, de laudă, de cerere și de mulțumire, să nu lipsească din viața noastră, cum nu lipsește oxigenul din plămâni. Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, al celor văzute și nevăzute, aude glasul celor ce-L cheamă în rugăciune și atunci când omul nu se mai poate ruga, Duhul Sfânt se va ruga în el cu suspine negrăite, spune Sf. Ap. Pavel. Așadar, noi suntem datori să-L lăudăm, să-L
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu ne mai putem sfinți, îndrepta sau mântui. Ele sunt lucrări vizibile ale Sfântului Duh. Forma lor văzută este cerută și de firea noastră omenească, a credinciosului care în acest chip e mai convins de împărtășirea cu adevărat a darului nevăzut al Duhului Sfânt. Mântuitorul însuși, când insufla un dar, săvârșea o vindecare, adeseori se folosea de mâini, de suflare și de alte forme externe văzute, spre a întări convingerea în împărtășirea cu adevărat a acelui dar sau a acelei vindecări
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
o atmosferă duhovnicească. Omul se apropie de Dumnezeu, smulgându-se din vâltoarea patimilor și a grijilor lumești și, înălțând către Dumnezeu rugăciuni, simte un fel de ușurare, de primenire, împăcare, simte duhul lui Dumnezeu în el. Harul este o forță nevăzută, dar simțită, pe care Dumnezeu o trimite omului ca să-l curețe, să-l sfințească, să-l ajute în lupta cu ispitele și în toate necazurile vieții. Sfintele Taine sunt în număr de șapte: Botezul, Mirungerea, împărtășania, Pocăința, Preoția, Nunta și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
înălțăm, împreună și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului și bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” După aceste rugăciuni, duhovnicul zice către cel ce mărturisește acestea: „Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilință. Deci, nu te rușina, nici te teme ca să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără sfială spune toate câte ai făcut, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată și sfânta Lui icoană
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
binecuvîntat-o, ca să arăți că din voia Ta se face însoțirea cea după Lege și nașterea de prunci dintr- însa. însuți, Stăpâne Preasfinte, primește rugăciunea noastră a robilor Tăi și precum acolo și aici, fiind de față cu ajutorul Tău cel nevăzut, binecuvintează nunta aceasta. Și dă robilor Tăi acestora (numele) viață pașnică, lungime de zile, înțelepciune, dragoste unuia către altul întru legătura păcii, dar de prunci, seminție cu viață îndelungată, cununa cea nevestejită a măririi. învrednicește-i pe dânșii a-și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de asemenea, ca fiind o înălțare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste și de adorare către Cel care este izvorul minunii numită viață. Rugăciunea reprezintă, de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu o ființă nevăzută, creatoare a tot ce există - înțelepciune supremă, putere și frumusețe dumnezeiască, Tată și Mântuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a fi o simplă recitare de formule mecanice, adevărata rugăciune este o stare mistică, în care conștiința este absorbită în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de o importanță deosebită, fiindcă ne este dată de însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinții Părinți o numesc „maica tuturor faptelor bune”, căci ea este vorbirea noastră directă cu Dumnezeu. Este viața noastră în Hristos și a întregii lumi văzute și nevăzute. Rugăciunea Tatăl nostru trebuie făcută și trăită totdeauna cu inimă curată, smerită și plină de iubire, și de asemenea cu mintea îndreptată spre Dumnezeu. Prin această rugăciune ne exprimăm, simultan, credința noastră, dar și harul care vine de la Dumnezeu și ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dăruiește, ca să cântăm și să binecuvântăm și să slăvim prea cinstitul și prea încuviințatul Tău nume: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Cred întru-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut: Cel de o ființă cu Tatăl
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Oz ori Moshe Idel ori Alexandru Șafran. Cărțile, numite cam globalizant literatură (acest artificiu este reglat și prin termenul de literatură de specialitate), desfac cele văzute până la stratul de bază, adică până la ideile care au schimbat arheologia lumii văzute. Cele nevăzute, cuvântul, ideile, voința, gândul sunt cele care structurează lumea. Sau destine individuale. - Lectura revelează identitatea. E firesc să te întrebi de ce spațiul în care te naști și trăiești are această configurație socioculturală și nu alta. Ba mai mult, vrei să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sociale. Sub legitimația de pescar-vânător stă un ditamai securist, așa cum sub meseria de avocat se poate ascunde același statut. Unde mai pui că există și informatorii, pretutindeni. - Anticomunismul unui fost. Ajuns la închisoare, Florescu aduce în fața cititorului o altă parte nevăzută a lumii comuniste. Cititorul român este familiarizat cu ancheta securiștilor din toate scrierile foștilor deținuți politici. Tehnicile barbare de anchetare a învinuiților rămân aproape aceleași. Figurile anchetatorilor sunt impregnate de aceeași neomenie. Doar că acum nu ne aflăm în fața unor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pieptu-mi desfăcut. «E sufletul - am gândit - există!» Se înălța încet. Simțeam că nu mai am putere să-l mai țin, că încă puțin și-l voi scăpa.” (idem) Norul de durere care era sufletul oscilează de-a lungul unei axe nevăzute ce apare din senin. De-o parte a axei îi e dat să simtă un miros îmbătător de flori despre care povestește în râsul general. Îi înțelege pe sceptici, el vine dintre ei. Revelația însă doboară limitele rațiunii, oricât ar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care caută raiul pe pământ dar caută să și-l și rezerve cu sacrificarea celorlalți. Diavolul, deși i se deconspiră prezența și intervenția în acțiune încă din titlu, e de negăsit în pagini ca personaj distinct. Războiul lui e unul nevăzut. De altfel, negarea este piesa lui de rezistență. Diavolul inspiră teoreticienii prost plasați pe axa valorilor etice. Marele său pariu este sacrificiul maselor sub pretextul unui bine care ar urma pentru cei rămași. Diavolul se cuibărește în jurul ideii de resurse
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu-i împovărezi pe alții cu suferința ta, este sfâșietor, este fără speranță. A eluda astfel de reguli înseamnă a-i juca o festă demonului, a-l înfrunta. Creștinul nu neagă existența diavolului, ci o recunoaște ca fiind acea putere nevăzută care se opune lui Dumnezeu, însă necesară mântuirii. Și ce este mântuirea dacă nu experimentarea iubirii lui Dumnezeu, conștientizarea vieții veșnice, lupta pentru a te întâlni cu Cel Ce este însăși iubirea... Capitolul 3 ALTE TREI STUDII DE CAZ SCRIITORI
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a lumii. Rene al ei moare la timp, cu proiecte rotunde, împlinite, chiar dacă ea trăiește cu gândul la el, îl visează. Ea a venit în Suedia pentru rene, iubirea este cea care a strămutato. Visele unui poet sunt fanta spre nevăzut, și le povestește însuflețită ca pe cele mai palpitante realități. Se îngrijorează când nu mai reține visele sau când crede că nu mai visează: „Am visat intens dar am uitat tot, asta pentru că mănânc prea puțin? Revolta trupului?” notează în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
semnificație clară pentru greci: basileus "rege, conducător" (există și o formă adjectivală, basileios "regal"; Basileul desemna, în antichitate, conducătorul ginții sau al tribului, apoi "suveranul", iar în Imperiul Bizantin - împăratul 94). În economia nuvelei este cel care regizează prin fire nevăzute întregul scenariu, de la momentul când îl întâlnește pe Emanuel și îl sfătuiește să se ferească de nenorocul pe care i l-ar aduce cele două fete, până la final, când, după căutări chinuitoare, ghicitorul eludează răspunsul la orice întrebare. Puterea sa
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și ale lui Eliade. Trimiteri evidente sunt și spre basmul solomonarului, în care un prinț venit la Mănăstirea Snagov intră în lac și este înghițit de ape, tras de un vârtej în mâlul apei. În lumea acvatică, populată de ființe nevăzute, prințul devine solomonar. Întors pe pământ, străbate orașele însetate, împreună cu balaurul Rolisten, care vine încărcat de apă, "ca un nor uriaș"171.) Transformarea șarpelui în balaur prin înghițirea pietrei este un element recent în basmele românești; ea ar putea fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
preocupat de entomologie (în La umbra unui crin, pasionatul entomolog poartă numele "simbolic"604 de Valentin Iconaru; în interpretarea lui Eliade, fluturii, zborul, aripile conotează în limbajul simbolic și secret accesul la realitățile transcendente, desprinderea de lume, accesul la lumile nevăzute 605), în spectacolul vizionarului Ieronim, este "și altcineva: băiatul care ducea un porumbel rănit în mână"606, adică un mesager al ideii "că nu avem dreptul să ne pierdem speranța"607. Totul poate fi pus într-un spectacol în care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Graalui, reprezentanților celeilalte atitudini în fața sensului, cea sceptic-raționalistă. De aici și aprecierea finală a lui Pantazi: "Halal de Graalul nostru!, continuă cu o voce obosită, depărtată. Halal de Graalul care ne-a fost nouă ursit să-l căutăm"749. Fire nevăzute leagă personajele unele de altele: Sanda Irineu și Zevedei cu care locuise pe aceeași stradă, la numerele 13 și, respectiv, 13 bis; Zevedei este nepotul colonelului Flondor, prieten cu Pantazi care îl scapă de pedeapsa cu moartea. Legături nebănuite există
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
simbol evocă rosa mystica din litaniile creștine 818), cumulând multiple semnificații: renaștere mistică, regenerare, inițiere. Culoarea ultimului trandafir epifanizat, movul, situat, pe orizontul cercului vital, la opusul verdelui, semnifică trecerea autumnală de la viață la moarte; este culoarea tainei, fiind asociată nevăzutului mister al reîncarnării sau, cel puțin, al transformării 819. Închiderea buclei temporale prin revenirea profesorului după treizeci de ani, la bătrâna cafenea Select din Piatra Neamț, sub identitate străină, doar pentru "un ceas, cel mult un ceas și jumătate"820 - "o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trupul poetal al unei imagini numenale. Este mai-mult-ca-aparentul deoarece nu e încă o apariție propriu-zisă, ci o pură posibilitate a posibilului. Imagine vulnerabilă, chiar tăcută, căci ea nu întruchipează și dă o față rostitului; rămâne în rostirea neauzită, în figura nevăzută care o luminează și o face să lumineze. Poetica hermeneutică a imaginii nu aspiră la mai mult decât a da de un înțeles, a intui locul în care ceva semnificabil începe să se arate, dă semn că semnifică. Intuirea aceasta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
diafanului situat la dubla încrucișare a vederii și a vizibilului, a apariției și a constituirii imaginii. În acest positum al oricărei percepții, posibilul imperceptibil face posibilă percepția însăși, iar tot ce apare e acoperit în adâncul ascunsului, inaparent percepției sensibile, nevăzut întrucât nu dă încă nimic de văzut. Se deschide însă intuiției eidetice în formele trecerii și transparenței, în imaginile absenței și ale luminii prin care se vede. Ceea ce nu apare percepției face perceptibil, nu se dă spre vedere dar face
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
donație a absolutului ca inaparent intuit în transcendența sa, ca urmă ștearsă, luminând în echivocitatea înțelesului. Nu este aceasta tocmai imaginea transparentă care - înainte de a se dizolva în textura lingvistică a unor complexe figurative - deschide perspectiva subînțelesului, a unui prag nevăzut în care totul abia începe, se prefigurează ca posibilul germinativ al ființării? Ființa guvernează apariția ființărilor; avem însă în vedere nu ființa în accepția sa generală - definiția sa lungă - de garant al apariției tuturor celor ce sunt. Ne preocupă ființa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se dă în ascunderea celor ce nu apar în culorile lumii, nu ajung la manifestarea lor în ființa limbajului? Întrezărim și aici donația inversă a inaparentului, darul tăcut al ființării care își începe lucrarea? Dar începutul este abia posibilul, pragul nevăzut al unei originări. Nicio imagine nu pare să se profileze pe ecranul opac al acestei absolute învăluiri, căci "iată e noapte fără ferestre-n afară", iar "tenebrele n-au capăt,/ lumina n-are înviere"1. În poezia lui Lucian Blaga
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]