7,150 matches
-
a răsărit încă nici un pachet de vată". Discursul colorat, sarcastic, cu iritări de lexic și prompte pansamente metaforice, doldora de amintiri, de "adevăruri trăite" ce încearcă a se corela cu adevărurile obștești al lui Niculae Gheran e străbătut de o nostalgie de scriitor. Fiind limpede că marele restaurator al lui Rebreanu dorește a participa și d-sa la ospățul epic, suntem încredințați că pînă la urmă destinul i-a procurat o foarte onorabilă invitație.
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
provine, un show cu un concept inedit. AL BANO. AlBano Carrisi a revenit pe scena Sălii Palatului (arhiplină) alături de Alexander Symphony Orchestra și de formația sa, cântând aproape trei ore în ciuda celor 70 de ani. A interpretat Nel sole, Angeli, Nostalgia canaglia, Libertà, Sempre sempre, Ave Maria, dar și fragmente din L’italiano al lui Toto Cutugno, Nabucco de Verdi, Santa Lucia, Azzuro, O sole mio, Funiculi funicula, Volare, apoi Sharazan și Felicità. A cântat și fiul său cel mare - Yari
Concerte by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83842_a_85167]
-
comercială, facilă. Chiar și atunci cînd nu i-au ieșit treburile sau cînd nu l-am înțeles, a existat un "ce" care să-mi cheme, în timp, gîndul, sufletul. Limbajul lui s-a maturizat, experiența a prins cheag. Ca și nostalgiile. Cînd vara trecută am văzut, la Piatra Neamț - acolo unde acum șapte ani făcea "Ocean cafe" - , "Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele" de Petr Zelenka am simțit că a închis o etapă a creației. Că barocul limbajului său a
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Universul copiilor Povestea pornește de la propria experiență a autoarei. Fiică de diplomați care au locuit la Beijing, între anii 1972-1975, Amélie profită de paginile albe și așterne pe ele nostalgia copilăriei sale. O face cu iscusisță, astfel că cititorul va fi captat să descopere că trei ani petrecuți în „ghetoul Sanlitun“, destinat străinilor și izolat ermetic de lumea chineză a ani- lor ’70, sunt o eternitate. Comunita- tea copiilor este
Agenda2005-49-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284469_a_285798]
-
la conducerea comunistă, este cea mai cunoscută alternativă. Totuși, mai puțin de o persoană din cinci sprijină întoarcerea la trecutul comunist. Respingerea este de obicei mare: 56% se opun puternic reîntoarcerii la vechiul regim, în comparație cu 5% care o susțin puternic. Nostalgia în privința trecutului nu duce de obicei la dorința de întoarcere la acel trecut. Mai puțin de jumătate din cei care au o părere bună despre regimul comunist își doresc de fapt să-l vadă reinstaurat (cf. fig. 5.2). Ceea ce
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
solitare pe la marginea orașului, pe poteci, uitîndu-mă în jos și privind pământul, un sentiment senin se insinua în sufletul meu, la început de dragoste pentru el, pământul negru, tăcut, liniștit, apoi de atracție, de dorință, un fel de melancolie, de nostalgie blândă, de a mă culca pe el și a rămâne acolo întins pentru totdeauna. Ceea ce și făceam, stând cu ochii spre cer, până ce adormeam. Mă trezeam copleșit de un adânc sentiment de regret: de ce m-am mai trezit? Dar moartea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alteori: "De ce nu-mi spui că ți-a căzut un nasture de la pantalon? Nu ți-l cos eu, n-ai nici o grijă, ți-l coase Ana, care nu se jenează la gândul că vreo studentă s-o fi gândit cu nostalgie la ceea ce ar putea să iasă pe-acolo pentru ea." Rostită sec, această vulgaritate, cu armonie totuși, disprețuitoare și rece. Alteori însă cu o grijă nepăsătoare: Lucrezi prea mult, ai slăbit, o să zică lumea că te țin nemîncat." Sau, impenetrabilă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să povestesc neîncetat. Uneori cu lampa de birou în ochi, cu un bec orbitor, alteori silindu-mă să-l urmăresc, ca să-i pot auzi întrebările, plimbarea odihnită de-a lungul și de-a latul biroului. Ajunsesem să mă gândesc cu nostalgie la primirea și interogatoriul colonelului ungur în biroul căruia nimerisem parcă din întîmplare în seara când fusesem arestat. Când am ieșit după trei ani l-am întîlnit odată pe stradă și l-am oprit. Nu mai era colonel și l-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
agresive care îmi sfâșiau mațele. Cărțile pe care le iubisem nu mă mai atrăgeau. Abia aveam puterea să nu-i învinuiesc pe cei care le scriseseră de insignifianța spiritului și a filozofiei în fața istoriei brutale și nepăsătoare a oamenilor. O nostalgie ascuțită după adâncurile din care mă întorsesem începu să revie în amintirile mele din mină. Acolo spiritul meu nu fusese chinuit decât o dată, de acel gardian, acum, în libertate, simțeam acest chin zilnic și, ce era mai rău, nu vedeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că pot comunica între ei prin scris. Le răsfoii câteva minute fără să citesc nimic, apoi le aruncai. Mă ridicai și intrai în bibliotecă. Vederea cărților îmi aminti de ceva parcă uitat, demult părăsit, cum ar fi copilăria, dar fără nostalgia ei. Mă întinsei pe canapea și rămăsei cu privirea împrăștiată. Atunci observai mirat cum doza electrică din perete se dublează chiar sub ochii mei, detașîndu-se încet și lateral și se fixează apoi la o distanță de o palmă una de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a doua zi după ce m-am mutat la tine?" "Ehe, făcu ca, chiar din clipa când te-am cunoscut!" " Da, și mai ții minte clipa aceea?" "Cum să nu, asta nu se uită!'" Oare coincid clipele?! zisei eu cu falsă nostalgie. Ia să vedem, și eu păstrez în amintire clipa fatală." "Pe stradă, domnule, zise ea cu un glas ca și când ar fi mărturisit o infamie. Ningea, și tu erai cu Petrică, care pesemne îți povestea ceva despre mine, mă ponegrea, si
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cât de fericit ași îi fost azi să-i pot spune că avusese dreptate, să-i mărturisesc adică un lucru de preț, că nu numai că o iubeam, dar ea îmi rămăsese și singurul prieten adevărat. Cât de departe mergea nostalgia mea! Matilda nu-mi fusese niciodată prietenă și nu-mi va fi, deși se arătase atunci geloasă că țineam încă atât de tare la Ion Micu. "Te înșeli, îi spusei, astfel de rupturi între existență și esență au existat în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poată trimite și pe ea în Anglia, ori se va despărți mama ei de el și-o să fim iarăși împreună. Gândisem câtva timp acest lucru, fără să mă bizui la început pe vreo certitudine, în afara faptului că surprinsesem adesea o nostalgie pe chipul Matildei. Odată despărțiți, ura ei împotriva mea se stinsese și urmase o tăcere asemeni unei vetre în câmp care a devenit deodată cenușă și asupra căruia s-au lăsat, misterioase, dar nu moarte, marile tăceri ale haosului, lumea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te făcea s-o aștepți?" "Nu!" Foarte bine! exclamă ea cu o grasă satisfacție. Nici nu merita s-o aștepți tu pe ea." Rămăsei tăcut și un gând îmi veni în minte cu simplitate însoțit de o vagă și bizară nostalgie: Suzy a fost măritată! Tiens! Sau a mai fost în acest hotel cu un individ cu care a vorbit la telefon în felul acesta. Normal! "Ei! se alarmă ea. Ce e cu tine?" "Nimic!" "De ce-ai tăcut așa brusc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era pus în valoare de plante verzi și un covor care imita gazonul. Solidoul era mai realist decât plantele veritabile, dar acesta aveau un miros natural și ea se aplecă asupra ghiveciului. Mireasmă organică de pământ, umiditate, viață. Cuprinsă de nostalgia lumii natale, simți o dorință puternică de a părăsi stația. Pământul era aproape și era nerăbdătore să afle cerul albastru între ea și negura angoasantă a cosmosului. Două dintre ușile de sticlă se dăduseră în lături pentru a-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ce trebuie apucat. Mișcare reflexă, nepăsătoare. Ce mă interesa pe mine ce și cum se mânca în familie? Lucrurile astea le puteam afla dintr-o carte de bucate. Paul trișa, nu spunea tot ce-avea pe suflet. Adevăratele spaime și nostalgii, cele din care curgea pasta groasă a slăbiciunii, se-acumulau în altă parte, ascunse ca un jurnal în interiorul jurnalului. Luasem în calcul și eventualitatea ca fostul meu prieten să fie mai timid sau mai precaut cu mărturisirile. Drept urmare, Lepidopteros îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe geamurile de metal. Pentru cei care încă nu și-au dat seama, mintea lui Paul funcționa ca o lentilă neuronală, un filtru de realitate prin care se răsfrângea imaginea României socialiste: uzată, bătrânicioasă, vie. O târa după el, cu nostalgia puștiului care pleacă din cartier cu tot cu lucruri și amintiri. Eu doar puneam lupa deasupra, măream sau micșoram detaliile, îi simțeam prezența printre obiecte și respirații. Vizitam o expoziție de trandafiri ofiliți; până și Paul mirosea a formol. Măcar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe care pretinzi că o iubești nu-ți mai oferă nici o surpriză. După doi, e bătrân și consumat, nici nu-l mai bagi în seamă. După cinci, tragi din nou cu ochiul, dar îi găsești numai defecte. Dacă te-apucă nostalgia și te căsătorești, ajungi la 80 de ani cu un jambon lângă tine. Teoria părea bună, cu practica stăteam mai prost. Corpul Mariei refuza cu încăpățânare să se supună, nu intra deloc în tiparele pe care i le pregătisem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se prăfuia. În plus, mă lăsa și memoria. „Înainte“ era un cuvânt frecvent, îl auzeam zilnic pe stradă sau la televizor, iar dacă nu îl auzeam, stătea oricum cuibărit în mintea mea. Unii îl pronunțau iritați, alții trist, aproape cu nostalgie. „Înainte“ și „după“. Se despărțeau două emisfere cerebrale, două memorii vii și cărnoase, desenate una peste alta, ca tabloul lui Luchian. Lumea mea era lumea lui “înainte“, îmi pregătisem toate celulele pentru a avansa odată cu ea, fusesem antrenat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cel la care nu mai aveam acces, și pe care aș fi dat orice să-l fi crescut, format și cules la momentul potrivit sau, mai bine zis, la toate momentele potrivite. Copilăria ei îmi părea decalată, frântă, pudrată cu nostalgii violente, uneori și cu urmele lor: o palmă, un ciob de la un glob spart de Crăciun, flacăra de aragaz pișcându-i degetele micuțe, bara ruginită de la un bătător de covoare. De patruzeci și șase de ani, de când fusese construit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uit la ei. Dacă ar fi aflat Maria, m-ar fi omorât. Prin casă mai țineam și-un teanc de hârtii de la bunicu’ Vitalian, împachetate într-un dosar de piele legat cu șiret. Când ne apuca cheful de iluzii și nostalgii, forfoteam împreună cu Maria printre poze și hârtii fermentate: ne prindea noaptea citind scrisori din armată sau mesaje sărbătorești. Nu știai niciodată ce poate cădea din dosar. Felicitările bunicului Vitalian conțineau un personaj uitat: Moș Crăciun. Zburase odată cu copilăria noastră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
treceai la achiziții. Puținii care nu-și vânduseră colecția erau contactați telefonic sau momiți prin anunțuri de ziar: li se promiteau prețuri tentante și transport gratuit, ca la morgă. Oferta părea de nerefuzat, lumea ceda repede, fără zgomot și fără nostalgii. În momentul tranzacției, prețul cobora brusc, ți se făcea o favoare că scapi de ziarele din pod. Cine mai avea energie să dea înapoi? Plecau camioanele, încărcate cu marfa omului. Așa procedaseră și tarabagiii. Adunaseră sute, poate mii de exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
născusem prematur, apărusem pe lume neplanificat, inoportun, intrasem în poveste ezitant și agramat, datorită ideii subite a unui cizmar. Îl purtam în bagajul nostru genetic, alterat de spaime și indecizii. Nu știam cum să procedăm, groaza se-amesteca firesc cu nostalgia, otrăvurile fricii și-ale plăcerii se dizolvau ca zahărul verde pe lingurița de-absint: trebuia să-l urâm sau să-i fim îndatorați? Dimineața, ne-am trezit fierți și nehotărâți. Mihnea s-a uitat la mine ca la un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
brânză), apoi iar o pauză și, la sfârșit, desertul și cafeaua. Se turna înghețată peste prăjiturile cu mere, se-aprindeau țigările, iar copiii primeau sirop de vișine în loc de cafea. „Ca pe vremuri“ devenise un obiect dispărut, o antichitate din care nostalgia curgea supărător și inutil, ca praful de pe-o medalie cu figura lui Lenin. Te întrebai doar cum să păstrezi datele și să le transmiți mai departe, înainte să ajungă și ele scrum. Am șters-o de lângă tarabe, hoțește, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat / 389 4.2. Memoria colectivă în contextul justiției tranziționale / 389 4.3. Raportul Tismăneanu: comisionarea politică a adevărului istoric / 390 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului / 396 4.5. Nostalgie vicariantă: tânjind după trecutul pre-biografic / 405 4.6. Tipologia reglării de conturi între prezent și trecut / 416 Concluzii generale / 427 Bibliografie / 441 Abstract / 463 Résumé / 465 Lista tabelelor Tabel 1. Analiza lexicală a Bucoavnei de la Bălgrad (1699) / 51 Tabel 2
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]