6,787 matches
-
și de râsete. - E și Lică! zise Lina uitîndu-se la Rim, care nu clinti. Pe Lică Trubadurul, Mini nu-l văzuse decât pe apucate, pe după o ușă sau alta, totdeauna fugind în momentul când intrai, ca o rudă subalternă, care ocolește musafirii. își închipuise că acel pierde-vară - cum îi zicea uneori Rim, cu glasul lui placid - le cere adesea servicii. - Da! Cred că îi ciupe de parale bune! confirmase Nory. Glasul lui Lică nu-L auzise Mini niciodată. Era afon, ceea ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Plallipa . . . cea care . Mini se opri gîndindu-se că povestea lui Mika-Le era prea lungă și că nu e nevoie să o afle Rim dacă Lina nu i-a spus-o. Lina, probabil, păstrase secretă aventura verișoarei cu zugravul, pentru a ocoli aprecieri neplăcute asupra familiei. Rimul era cât se poate de moralist și predica neobosit. " Ce miop e omul, cu el!" gândea Mini. Ea nu credea pe Rim virtuos, fără să fi putut spune de ce. Nu numaidecât pentru că întrevăzuse ce formă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
complicate, nu știa deloc contabilitate, dar copia cu bunăvoință. Doru, la început, se arătase plictisit de prezența ei. Mereu nevoit să facă pe cavalerul, când era așa de supărat și ocupat. Mereu pe drumuri, ducînd-o și aducînd-o. Nu putea însă ocoli nici o osteneală, deoarece Lenora o luase subt ocrotirea ei în așa fel că devenise persoană inviolabilă, în urmă Doru, față de serviciile aduse de prezența ei, începuse a o mai îngădui; totuși simțea nevoia să pună capăt balamucului care era pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acum Doru Hallipa?" Mini simți problemele astea mari iscate acolo - a materialităței, a iubirei de pământ - ca pe niște blocuri grele, așezate de o parte și de alta a fotoliului ei. Apropierea lor o nemulțumea, dar nu putea să le ocolească. Gândul ei risca să se lovească de ele vrând să le pătrundă. Atunci chemă în ajutor perceptibilitatea. E un instrument simplu, care slujește să străbați o idee ponderoasă, lesne, ca pe un corp transparent. Se gândi atunci că s-ar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Situația lor de pereche era neîndoioasă. Veniseră acolo așa cum te duci orișiunde, în aceleași împrejurări. Ca să câștigi timp, ca să grăbești timpul. Iar momentul acelei situații era scabros, ar fi zis Nory. Era preziua unor fapte decizive. Cum nu se puteau ocoli, se recunoscură. Doamna Eliza crezu de cuviință să vie spre Mini. începu a-i vorbi cu volubilitate pentru a face diversiune, dar gingășiile ci aveau un gest de voluptăți premergătoare, 126 121 care făcu pe Mini să simtă acea ușoară
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
e înghețat de trecut sufletul meu e înfometat de vedenii își șterge trupul cu zâmbetul stelelor și întreabă universul de ce ai plecat, m-ai abandonat în ghearele morții și nu mi-am dat seama că ar fi putut să mă ocolească. Era atât de nobilă și mai avea și un gust de vorbă. M-am prefăcut că nu am înțeles nimic din binecuvântarea timpului și am rămas pe mai departe acea întâmplare de-o viață. În toate nopțile am rămas la fel de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai învățat să-mi mai arunci câte un „canci”,„nashparliu”,„mânca-te- aș”, râde Cezar. — „Baragladină”, „caramba”, „bastalero”, râde cu poftă Teofana luminându-i-se fața. — Așa te vreau! O sărută Cezar pe un obraz, pe celălalt, pe frunte, pe păr ocolindu-i buzele de data aceasta, gest apreciat de Teofana. Ea înțelege că Cezar vrea să-i aline suferința nu printr-o iubire părimașă, ce ar dovedi lipsă de respect, chiar indiferență,l ci printr-o iubire curată, pură, prietenească. Deci
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mult. Tot de lai lumini am văzut calea ferată lucindu-și șinele și m-am prins ca trenul urma să facă o curbă în dreapta, așa că, dacă o luam din locul în care eram prin cocenii de porumb pe care-i ocolisem lai venire, puteam să-i tai calea și aveam o șansă în plus să-mi reocup locul și să-l umplu de ocară pe controlorul care-mi spusese că s-ar putea să nu se mai miște de acolo până
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
borcanul de muștar, destul de plin încă, încît să nu fi fost spălat și avansat la gradul de pahar. Mă ridic, e timpul să plec la munte, am întîinire cu băieții în gară, îi mai arăt o dată degetul, știi tu Militarului, ocolesc cu grijă bășinile scurse din pat în timpul nopții ca nu cumva să calc pe ele, cum spunea Pelicanul în fiecare dimineață, după ce trăgea câte una: "Hai, băi băieți, ce dracu', care v-ați lăsat bășinile pe aici de am călcat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dacă tot spui ai trei luni libere și vrei să ajungi în Franța, bașca te și pricepi la navigație, loc avem, cabina de cart e goală, în două, trei luni sîntem sigur în Franța, mai avem de traversat Oceanul Indian, de ocolit Africa, și prin Gibraltar în Mediterana și gata." îți dai seama ce propunere? Cred că, de fapt, a făcut-o pentru că era sigur că o voi refuza, mai ales că din discuțiile purtate cu Vero noaptea trecută aflasem că, inițial
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
notă de compătimire în glas. Oare o fi adîncă? Zic unii că n-are fund. Dacă pici în ea... Brrr!... se înfiora Virgil trăgîndu-se cît mai departe de mal. Merseră așa o vreme prin rariști mai puțin periculoase, sărind sau ocolind locurile mocirloase, pînă ajunseră într-un loc mai deschis, unde, pe o porțiune destul de mare, se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu te tot feri! Păi... zicea că acolo-i tare întuneric... Nu-i nimic. Avem lanterne, zise tot Vlad. ...că sînt gropi foarte adînci, în care... Ei și? Doar nu sîntem chiori, să cădem în ele. Ce, nu le putem ocoli? ...și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce-i rău în asta? Nu-i chiar nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
curge sudoarea pe fața lui, se hotărîră să nu mai meargă așa repede, că doar nu-i fugărește nimeni. Bărzăunul se dădu mai aproape de Nuțu și-l întrebă șoptit: Ce ai tu, de gîfîi așa, ca un balon spart? Nuțu ocoli, la început, răspunsul, mușcînd o bucată mare de măr și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune, ce-i cu tine? Da, ce te interessss... vru Nuțu să răspundă, dar își încreți toată fața, se înroși imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar nimeni nu se supăra. Voia bună pusese stăpînire totală pe fiecare și orice căzătură era un nou prilej de rîs. În imediata lor apropiere, dar fără să fie zărit de nimeni, mai ales că pentru a intra în pădure ocolise o postată foarte mare, mergea Bărzăunul. Dacă cineva i-ar fi văzut atunci zîmbetul, nu l-ar fi uitat pentru tot restul vieții, pentru că nu era zîmbet, ci rînjet. Da! Bărzăunul rînjea de satisfacție că expediția cea nouă mergea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lume. Să simți. Tot ce ni se întâmplă nu e decât amintirea dureroasă a faptului că suntem, cu toții, povești care se termină. Asta e Gorgona din spatele tuturor lucrurilor. Privește-o în ochi și orbești, rămâi mut, te faci de piatră. Ocolește-o, pune i pumnul în gură, prefă-te că nu există și riști să trăiești degeaba. Te-am lămurit buștean, nu? Așa aș vrea să știu să-ți spun mai multe, să fac să-ți fie mai ușor, mai frumos
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
murise. ― Nu ― șopti el în cele din urmă, necăsătorit. ― Ei bine, în orice caz sunteți un bărbat prezentabil. Sper că jocurile să se dovedească demne de Venus, domnule Gosseyn. În timp ce se răsucea pentru a pleca, Nordegg, consăteanul din Cress-Village, îl ocoli și se aplecă deasupra registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
necunoscută a tulburărilor sale mintale... Nu putea s-o lase să se îndepărteze. ― Perfect, zise el. Dar n-avem timp de pierdut. 3 Afi înseamnă a fi relativ. C.J.K. Gosseyn o ajută pe fată să coboare din autobuzul de suprafață. Ocoliră cu pași grăbiți o perdea de arbori, trecură de porțile masive și, în fața ochilor, avură Mașina. Fără nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tine. N-ai ce face. Gosseyn văzu armele, niște tuburi evazate ce ieșiseră din fuselaj și-i urmăreau orice mișcare. Atâta vreme cât se afla sub amenințarea armelor, ce mai conta dacă-l considera dușman sau nu; fără să scoată vreo vorbă, ocoli avionul și intră pe ușa deschisă. Abia dacă avu timpul să se arunce în primul scaun. Ușa se trânti. Toate luminile se stinseră, avionul rulă puțin și se înălță. Urmând un unghi ascuțit, urca spre cerul nocturn. 9 Gosseyn văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru a ajunge în cele din urmă la formele relativ superioare, respectiv la vietățile complicate capabile să tragă un învățământ oarecare ca rod al experienței. Un vierme se lovea de 200 de ori de un contact electric înainte de a-l ocoli: apoi supus aceluiași experiment, îl ocolea de astă dată după numai 60 de atingeri. O știucă, separată de o plevușcă printr-un ecran abia vizibil se dădea de ceasul morții încercând să-l traverseze, pentru ca în cele din urmă, convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
urmă la formele relativ superioare, respectiv la vietățile complicate capabile să tragă un învățământ oarecare ca rod al experienței. Un vierme se lovea de 200 de ori de un contact electric înainte de a-l ocoli: apoi supus aceluiași experiment, îl ocolea de astă dată după numai 60 de atingeri. O știucă, separată de o plevușcă printr-un ecran abia vizibil se dădea de ceasul morții încercând să-l traverseze, pentru ca în cele din urmă, convinsă de imposibilitatea acestui lucru, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
interminabilă de camioane dezlănțuite, Gosseyn urlă pentru a se face auzit: ― Noi venim acum dinspre oraș. Cred că în partea dinspre munți, deci de partea cealaltă nu-i aproape nimeni. Când vom pleca, o vom lua pe acolo și vom ocoli până la mașină. Ajunseră la o barieră de oțel, pe care niște echipe de demolatori mai îndrăzneți o ridicaseră în cale mulțimii. În mare, bariera își realiza menirea, căci indivizii izolați care se încumetau s-o escaladeze erau nevoiți să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal pe sub care intrase camionul ce transportase distorsorul. În timp ce înaintau aproape alergând, zgomotul se mai diminuă puțin ca și numărul de camioane și avioane. Doar forfota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri. ― Nu. ― Bine. Urmă o tăcere. Gosseyn reuși să-și recapete stăpînirea de sine. Amărăciunea resimțită, știindu-se prins, începu să se estompeze. Nu avea ce face. Ce-l ce se află în terenul inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ei și-au părăsit baștina și au plecat în timpul războiului ca să moară prin țări străine, că rușii tot i-au ajuns din urmă!.. Au rămas prin zonă doar câteva familii care s-au declarat români și așa au reușit să ocolească deportările. S-au stabilit cu toții la Sirete și acum se ceartă de mama focului cu polonezii pentru biserica de la catolici... Nici ei nu știu tocmai bine ce ar avea de împărțit două grupuri de oameni care, cu toții, își fac semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai încolo accesul pe ruta Păcurari către Lăpușneanu și a fost nevoit să-și schimbe direcția înspre zona gării împreună cu alți doritori să ajungă la statuie. Cu toții și-au zis că vor pătrunde la ținta finală fie chiar și pe ocolite pentru a asculta și a aproba prin urale Proclamația de la Iași către țară, despre care se știa că a fost definitivată până în cele mai mici amănunte și se spera ca ea să marcheze începutul unui sfârșit îndelung așteptat. Dar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]