8,290 matches
-
reîncepe, cacofonia-miracol a zilei îl va reprimi. Costumat în negru, proaspăt ras, bilă lucie, ca luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar realitatea un vis treaz. Norocul de a muri înainte de moartea patimilor“... da, maestre d’Aurillac, așa este. Fruntea toridă, dreaptă și tare, de senator roman. Chelia romană, privirea la fel. Pe pragul ușii, gata de plecare. Scoate din buzunar cheia, împreună cu o mare batistă roșie. În costumul său negru de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mustrând mâna pentru tupeul pe care îl avusese de a ridica degetul acela. Apoi a încetat cu pălmuitul și a întins din nou mâna stângă. De data aceasta, ținea ridicate două degete. Ca și mai înainte, împungea aerul cu o patimă amarnică. Mai întâi un deget, apoi două. Ce încerca să-mi comunice? Nu eram sigur, dar bănuiam că e ceva legat de timp, de numărul de zile rămase până să-și îngăduie să vorbească din nou. Îi mai rămăsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care Dryer încercase să i le fure lui Harry. Contrastul era prea crud, prea copleșitor ca să nu te simți impresionat de diferențele dintre cei doi. Și totuși Harry îi iubise pe amândoi, îl susținuse pe fiecare în parte cu aceeași patimă neajutorată, cu același devotament neșovăielnic. Cum era posibil așa ceva? m-am întrebat. Cum putea cineva să se înșele atât de profund în privința unui om și, în același timp, să pătrundă atât de corect adevăratul caracter al altuia? Rufus avea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chestie pictată de lemn, pe care nici n‑o observasem. Cât pot de imperceptibl, îmi mut privirea, și mă cuprinde o profundă dezamăgire. Ăsta e tripticul Bevington? Dar nu e nici măcar drăguț! — În timp ce prostia asta victoriană, adaugă femeia brusc, cu patimă, e absolut criminală! Uită‑te la curcubeul ăla! Îți vine rău când te uiți la el! Arată spre fereastra cea mare și albastră, iar eu înghit în sec. — Știu, zic. E șocant, nu? E de‑a dreptul... Știți ceva, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bisericè, From the time of Adam, God hâș spoken to His Saints and prophets through visions, dreams, and inner voices... Pagina de home conține un tabel întocmit pe trei coloane cu cele mai importante manifestèri ale prezenței cerești în lumea patimilor omenești, în primă coloanè specificându-se anul apariției miraculoase, în cea de-a doua coloanè indicându-se locul epifanic al acestora și, în cea de-a treia, numele celor care, întâmplètor sau nu, se aflau la fața locului în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cunosc, cè a aparținut unei cunoștințe, mè rog, ce-aș fi putut sè spun?! Cè a fost a femeii pe care o iubesc, cè în acea mașinè ne-am sèrutat prima oarè și am fècut dragoste? Tata, lèsându-se convins de patimă cu care îi vorbesc despre mașinè, se oferè, dacè aș fi de acord, sè vinè cu mine, Nu e nevoie, tatè! Mè descurc, vine Șerban! la auzul numelui lui Șerban tata cedând, Bine! Și cu actele de înmatriculare? el întrebându-mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ne dăm seama că Dumnezeu ne încearcă pentru că ne iubește, iar dacă nici de iubirea lui n-om fi vrednici, atunci nu ne rămâne decât să ne luăm gâtul singuri... Ba bine că nu, să nu ne lăsam ispitiți de patima deznădejdii. În fiecare dimineață, la cinci și un sfert cel târziu, el iese pe ușă. Punctual, tăcut, riguros, păi, nici dacă ar fi avut o slujbă, cu puțin până-n șase e pe malul bălții, cu gândul la o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în om și lucrează în așa fel, că-l fac pe om să-i vadă pricina în afara lui, în țigară, bunăoară, care de bună seamă că-i un rău, dar un rău atras și chemat de răul din om, de patima și păcatul care sapă și de ispita care te ține legat de ele, și Mărgărit, nu te supăra că te întreb, ai fost cumva preot ori călugăr la viața ta? Prea te văd chitit pă chestiile astea... Ei, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că te întreb, ai fost cumva preot ori călugăr la viața ta? Prea te văd chitit pă chestiile astea... Ei, asta-i acum! Stătea acolo ca și legat, țintuit locului, nu se mai putea dezlipi de curul ei, dragostea mea, patima și păcatul, te-aș fi mâncat de vie ca să te simt cum miști în mine să mă saturi, să-mi dai curajul vieții, dragostea mea, să-mi dai viață. Simțeam cum se scurge viața din mine, iar în rest, vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
c-o să le meargă... Cretinul dracului! Ce o mai vrea de la viața noastră? Mobilul piuia în draci, în ritmul înțepat-melancolic al unei manele. Aș da zile de la mine, să mai fiu o zi cu tine... Oh, dragostea mea, de unde atâta patimă și dorință? De unde-atâta iubire, oh, degeaba suni, că nu sunt acasă... S-ar putea să fie chiar el, Vandam pasionat de manele, mă rog, la început l-ai văzut într-un fel, pe urmă în alt fel, acum altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mult, slobozind o privire pe care Omar o culege, o obsoarbe, ar vrea s-o păstreze. O clipă insesizabilă pentru mulțime, o veșnicie pentru iubit. Timpul are două fețe, Își spune Khayyam, are două dimensiuni, lungimea după soare, adâncimea după patimi. Cadiul a pus capăt acestui moment binecuvântat Între toate; atinge ușor cu palma brațul lui Khayyam, care se Întoarce. Prea târziu, femeia a dispărut, deja e toată numai văluri. Abu Taher vrea să-și prezinte prietenul hanului, pregătește terenul: — Augustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Jean-Jacques Rousseau care-și sfârșise zilele ca ceasornicar la Isfahan. Iar eu nu-l ascultam decât pe jumătate. Preferam să-l studiez, capul voluminos, exagerat de mare, fruntea proeminentă, acoperită de un smoc de păr stufos și creț. Vorbea cu patimă, dar fără emfază, fără acele gesturi la care m-aș fi așteptat din partea persoanei sale, cunoscându-i scrierile Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia, cu toate că n-am pus niciodată piciorul acolo, preciză Rochefort. N-am stofă de călător. Dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu credeți oare că s-ar fi putut profita de nebunia lui ca să i se pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns, i-am prezentat procesul-verbal copiat de prințesă. Punându-și ochelarii fini, el Îl citi, Îl reciti cu patimă sau groază, ba chiar Îmi păru, uneori, cu un soi de bucurie interioară. Apoi Împături foile, le strecură În buzunar și se porni să măsoare Încăperea cu pasul. Trecură zece minute de tăcere, Înainte ca el să rostească această litanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
arbitrariului regal. Veniți cu sutele ca să obțină bast, le plăcea să-și asemuiască fapta cu pribegia la Medina a Profetului, iar suferințele poporului - cu acelea ale lui Husein, fiul Imamului Ali, a cărui pătimire reprezintă echivalentul musulman cel mai apropiat Patimilor lui Christos. În grădinile legației, bocitoare profesioniste, roze-khwan, povesteau auditoriului despre suferințele lui Hussein. Oamenii plângeau, se flagelau, se lamentau fără reținere În legătură cu Hussein, cu ei Înșiși, cu Persia, pierdută Într-o lume ostilă, azvârlită, secol după secol, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se dădea numai un litru de persoană. Tatăl meu e un om cu umor. La noi, televizorul se afla în centrul atenției. Tata clocotea de furie la cuvântările tovarășului, iar mama lăcrima, pentru că Sue Ellen din serialul Dallas căzuse în patima beției. Cu ani în urmă, menajerei noastre i se umpleau ochii de lacrimi fiindcă o fată nevoiașă, de la țară, urma să facă un copil din flori. Sau fiindcă o iubire se sfârșea din pricina împotrivirii părinților. Tot pe atunci, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spui? Ascultă-mă înainte de a te înfuria, mă ceartă el, eu aștept vorbele lui, ca și cum întreaga mea viață ar depinde de ele, dar el nu se grăbește, deschide gura, apoi o închide imediat, mestecă vorbele între dinți, uite cu câtă patimă încerci să controlezi totul, spune el cu mare efort, arată cu mâna spre lucrurile din jurul lui ca și când acolo ar fi stat dovada, în apartamentul acesta în care nu locuiește nimeni, în mintea ta există un model ipocrit, iar tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochii din ziarul lui, zise: „Scopul revsitei tale e scopul tuturor revistelor, acela de a vinde cât mai multe exemplare”. În ziua aceea am Început să devin incredul. Adică mi-a părut rău că fusesem credul. Mă lăsasem pradă unei patimi a minții. Asta e credulitatea. Nu Înseamnă că incredulul nu trebuie să creadă nimic. Nu crede orice. Crede câte un lucru o dată, iar pe al doilea numai dacă derivă În vreun fel din primul. Procedează ca un miop, metodic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Harpocrate că, pentru a te elibera de tirania Îngerilor, stăpâni ai cosmosului, trebuie să Înfăptuiești orice mârșăvie, eliberându-te de datoriile făcute față de univers și de propriul trup, și numai comițând toate faptele sufletul se poate elibera de propriile-i patimi, regăsind puritatea originară. În timp ce inventam noi Planul, am descoperit că mulți drogați ai misterului, pentru a găsi iluminarea, urmează calea aceea. Dar Aleister Crowley, care a fost definit drept omul cel mai pervers din toate timpurile și care, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să și-o ascundă lui Însuși, mascând-o cu o melancolie de duzină. Acum văd următorul file, unde În fond Încerca să romanțeze ceea ce-mi spusese despre meseria lui a doua zi, la Garamond. Îi regăsesc În el acribia, patima, deziluzia de redactor care scrie printr-o persoană interpusă, nostalgia lui după o creativitate nerealizată vreodată, rigoarea lui morală care-l obliga să se pedepsească pentru că dorea ceva la care simțea că nu are dreptul, dând dorinței lui o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el În fund. Unii mărturisesc mai mult decât e nevoie, nu numai că-l renegau pe Crist, dar afirmau că era un criminal, negau virginitatea Mariei, pe crucifix chiar urinaseră, nu numai În ziua inițierii lor, dar și În săptămâna patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până și pe diavol În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai puțin incredibil, e baletul ce Începe În acest timp Între rege și papă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-o În buzunar. Mi-am luat rămas-bun de la domnișoară, spunându-i că nu găsisem nimic interesant, dar că aveam să-l citez pe tatăl ei, dacă scriam ceva, iar ea mă binecuvântă. Domnilor, un om de acțiune, mistuit de o patimă ca aceea care mă Înflăcăra, nu trebuie să-și facă prea multe scrupule În fața unei ființe cenușii pe care destinul deja a condamnat-o”. „Nu vă justificați”, zise Belbo. „Ați făcut-o și gata. Acum spuneți”. „Acum vă arăt domniilor voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
păruse demnă de dorit prin faptul că nu se lăsa amăgită. Acolo Însă, reacționând ai fermenții pământului ei, devenea ceva mult mai greu de prins, lucid vizionară și capabilă de niște modalități subterane de a raționa. O simțeam frământată de patimi străvechi, atentă să și le țină În frâu, patetică În ascetismul ei care-i poruncea să le refuze vraja. Mi-am dat seama de splendidele-i contradicții văzând-o cum discuta cu colegii ei. Erau reuniuni În case prost mobilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fel de bautta mari de paie, adică tichii, cu care aveau să se acopere medium-ii pe măsură ce intrau În transă, pradă divinității. E o formă de pudoare, ne spuse ea, În unele terreiro cei predestinați dansează cu fața descoperită, arătându-și patima În fața celor prezenți. Însă inițiatul trebuie protejat, respectat, sustras curiozității profanilor sau a celor care, oricum, nu le pot Înțelege jubilarea interioară și starea de grație. Era obiceiul acestui terreiro, ne spuse, și de aceea nu erau admiși cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sosirii mele se rujase, își dăduse și cu rimel. Era drăguță, dar cu ceva patetic în felul de a se purta în lume. Aveai senzația că un tribunal de pe alt tărâm o condamnase pentru veșnicie. M-a sărutat cu o patimă timidă, apoi m-a luat de mână să-mi arate saloanele, să-mi prezinte noii ei amici. În drum ne întâlneam cu pacienți care ne salutau zâmbitori și mă mâncau din priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom smulge Graalul, vom deveni veșnici și perfecți! - Mai întâi, doctore, nu uita că tu m-ai făcut atât de neajutorată în fața patimilor mele, îndopându-mă cu substanțe care mi-au slăbit voința. Vrei să mă retransformi, acum când am redevenit ceea ce eram cândva? Ha , ha! Te păcălești ca un copil! Acum sunt Cosmin și vreau să rămân așa! Nu mai vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]