8,224 matches
-
de târg”, așa cum senatorul Sbiera i-a adus acele „gratuite atacuri”. Cum nu va înjura pe Însuși Iisus Hristos un jidan sau un „tânăr rătăcit” când văd că un profesor universitar batjocorește pe stradă pe mitropolit și Biserica? Auzind acestea, patriarhul Miron Cristea, prezent și el la ședință, a exclamat că unul ca acesta trebuie excomunicat, Nectarie prezentând în continuare scrisoarea pastorală care i-a adresat-o acuzatorului, îndemnându-l să se teamă de Dumnezeu și să nu mai continue cu
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
pas, căci mai târziu îl va acuza că a luat din pădurea statului. Mitropolitul aduce argumentele necesare pentru a arăta că dania de pădure s-a făcut conform legilor, i-a fost dată de către minister, lucrul acesta întărindu-l și patriarhul Cristea. A mai fost acuzat că face grajdurile mitropoliei cu banii fondului, în mod nelegal, că leafa mitropolitului a fost sporită, lucruri pe care vlădica le respinge și le acuză ca fiind minciuni. Ba mai mult, cei care au ceva
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o dreaptă apreciere a omului muncitor, cărturar, vlădică, care nu a știut altceva decât să slujească cu noblețe și cinstită năzuință idealul de mai bine în Biserica lui Hristos dar și în poporul care l-a născut. Așa cum spunea primul patriarh al României, Dr. Miron Cristea, ceea ce n-a izbutit nici energia explozivă a episcopului Eugenie Hacman, nici vrednica ținută națională a mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici și nici tactul fin și ceremonios al mitropolitului Vladimir de Repta, a izbutit, cu ajutorul lui Dumnezeu
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
a accede la teologie, terminându-și cei doi ani de filozofie, a fost transferat la Verona în conventul Santa Maria di Nazareth, numit și al «Desculților». Promovând examenele cerute, prin aprobarea tuturor voturilor, fratele Natale a fost hirotonit preot de patriarhul de Veneția, cardinalul Domenico Agostini, pe 16 martie 1889. Pregătirea sa culturală nu s-a terminat cu sfințirea preoțească, ci a continuat cu alți trei ani de studiu în teologie morală. După ce a trecut al doilea examen, susținut în fața întregii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sa ideea unei Instituții sacerdotale. O operă care trebuia să formeze preoți apostolici în serviciul episcopilor diecezani și al papei. Unitatea zburătoare, promptă să meargă asemenea apostolilor, acolo unde e cea mai mare nevoie». A vorbit cu mulți episcopi: cu patriarhul de Veneția La Fontaine, care s-a arătat interesat și a oferit o casă în dieceza sa; cu episcopul de Belluno, monseniorul Giosuè Cattarossi, primul care a găzduit trei clerici de-ai lui don Calabria; cu monseniorul Adriano Bernareggi, episcopul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Între timp, s-au continuat demersurile pentru aprobarea diecezană. Responsabilitatea redactării a fost încredințată lui don Luigi Adami, care s-a folosit de sfaturile optime ale preotului carmelit desculț Adeodato Piazza, consultantul Sfintei Congregații a Religioșilor și, în continuare, cardinal patriarh de Venezia. Dar nici textul lui don Adami nu și-a atins scopul. Episcopul cardinal Bacilieri a murit la scurt timp după aceste evenimente, pe 14 februarie 1923. - Sfintele Reguli Scurte din 1924: don Calabria, în fine, îl numește pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
apoi într-un jurnal. Lectura acestor note este plăcută și revelează un don Calabria patern, afabil și genuin, veronez dintr-o bucată. Surprinde simplitatea, bunătatea, iscusința lui don Calabria. În mijlocul acestor viitori religioși se simte într-adevăr părinte, asemenea unui patriarh înțelept și bun. Adunând toată bogăția anecdotică, ne apare tabloul unui suflet simplu, senin, plin de viață, pe umerii căruia, cândva, Domnul a voit să încarce povara gestionării unei mari Opere. Lângă noviciat a fost deschisă o Casă a Copiilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
frați... Încă de la început am avut semne clare că Opera îi aparținea Domnului iar confesorul meu, pe care totdeauna l-am considerat interpretul voinței lui Dumnezeu, o vedea în această lumină... În jurul anului 1922, părintele Adeodato Piazza, acum cardinal și patriarh al Veneției, atașat Congregației Religioșilor, mă îndemna să-i vorbesc episcopului meu card. Bacilieri ca să o ridice la rangul de Congregație religioasă... I-am trimis programul nostru, dar înainte de a primi vreun răspuns, moartea, din păcate [mons. Bacilieri], spulbera totul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de valori și de credință, care va fi denunțat cu accente dureroase, câteva decenii mai târziu, de papa Paul VI. Îngrijorarea și ardoarea care îi arde pieptul îl împinge să scrie șefilor de state și de religii, ba chiar și patriarhului Serghei al Moscovei. Invocă o alianță între toate forțele binelui, o unire a rangurilor tuturor oamenilor care se recunosc în credința în Isus Cristos, pentru a combate răul și a opri asaltul armatei satanei. O forță interioară îl îndeamnă: Domnul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
promoveze Cauza de Canonizare, nu pentru că nu erau convinși de sfințenia fondatorului lor, ci dintr-un respect reverențios față de profunda sa umilință și spiritul lui de ascundere. Numai că monseniorul Giovanni Urbani, pe atunci episcop de Verona iar mai apoi patriarh de Veneția, aflându-se la 1 noiembrie 1956 în fața vindecării miraculoase a unui tânăr, la terminarea unei novene prin mijlocirea lui don Calabria, a crezut că e obligația sa de conștiință să deschidă «Procesul Ordinar» de beatificare. Ceea ce a făcut
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
văzut pe domnul Nisard fixîndu-și lornionul într-acolo; totodată am văzut apărînd rapid, în cadrul ferestrei, o siluetă care făcu de cîteva ori un gest pe înțeles: cineva care coase un material. "Sarto" adică "croitorul"... Conclavul îl alesese deci pe cardinalul patriarh al Veneției, Sarto? În aceeași clipă, întreaga mulțime scotea o uriașă aclamație, căci din burlanul îndoit ieșea un nor greu de fum negru (datorită paielor ude...), semn al alegerii noului Pontif. Depeșa mea zbură către ghișeul de expediție în timp ce ferestrele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru a judeca oamenii și lucrurile din Italia, a judecat sentimentele lui Pius al X-lea mai degrabă cu severitate, în comparație cu Benedict al XV-lea. Printre atîtea fapte și fraze ce s-au cules, eu rămîn convins că Sarto, cardinalul, patriarhul Veneției leagănul său care a crescut sub ocupația austriacă, auzind în jurul său strigătul general "Fuori barbari!", nu avea nici o rezervă de tandrețe față de Austria, iar veto-ul hotărît al împăratului apostolic, în Conclav, împotriva lui Rampolla, nu era făcut să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
interpretare a lui Gilbert Dagron lasă să se înțeleagă un raport de forță între instituția imperială și cea ecclesiatică. Deși nu cu aceeași miză, există cazuri în istoria medievală post-bizantină care așează în opoziție, uneori cu deznodământ tragic, autocratul și patriarhul sau mitropolitul, ce nu încetează să negocieze termenii în care trebuie tradusă în practică teoria puterii creștine și de către cine (în medievalitatea românească, spre exemplu, cazul lui Antim Ivireanul, aflat în conflict cu Constantin Brâncoveanu, este poate cel mai elocvent
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
puterii" (după cum îl numea Le Goff) pentru neajunsurile de imagine provocate în timpul crizei icoanelor, din secolele VIII-IX (Dagron, Empereur 26). În siajul episodului iconoclast (încheiat în anul 843− perioadă de confruntare oficială între instituția basileică și partida monahală), până la schisma patriarhului Mihail Cerularie (1204) și după aceea, basileul a permis sau chiar a sprijinit extinderea jurisdicției patriarhale asupra creștinismului oriental, fie și în detrimentul propriilor privilegii - pe care le respectau, totuși, imaginea sacră și simbolismul ei. Astfel a încetat epopeea împăratului-preot; au
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cel al împăratului iconoclast; în al doilea, prin încercarea de a uni bisericile creștine, pentru ca imperiul bizantin amenințat militar la granițele sale orientale să fie salvat de către Europa occidentală. Blocarea negocierii cu papalitatea și anularea sprijinului armat promis basileului și patriarhului au fost impuse în cele din urmă de partida antiunionistă, care a avut câștig de cauză în secolul XIV și s-a impus definitiv prin "glorificarea" liderului său, Grigorie Palamas. Dacă, pe de o parte, consecvența partidei monahale ortodoxe în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
raportul dintre simbolic și real, ca și cel dintre imaginar și perceptibil. Textele iconodule au pus la baza demonstrației teologice echivalarea mesajului evanghelic cu cel iconic (vizibil), indiscutabilă în cadrul credinței unificatoare și respectată de toate "partidele" aflate în conflict. Înainte de patriarhul Nichifor, atât de polemic în scrierile sale, intuiția relației fundamentale dintre imaginea naturală, destinul imaginii artificiale (icoana) și realitatea corporală a lumii creștine se regăsește la Sfinții Părinți. Imaginea și icoana se aflau în inima oricărei meditații asupra ființei și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din teologia Părinților bisericii se revendica și occidentul, iar ea se instituise ca o lungă reflecție asupra integrării tradițiilor de gândire pre-creștină în dogma noii credințe. Filosofiei antice i-a fost mereu recunoscută autonomia în raport cu religia veche. Totuși, în viziunea patriarhului Nichifor, era sacră însăși cauza gândirii; și icoana la fel, tocmai pentru că fonda chiar posibilitatea de a gândi. Pentru el, problema desemnată de oíkonomía era inseparabilă de cea a imaginii și de gestionarea ei. Laitmotiv-ul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
asupra simbolului creștin.48 Dovezile (puține, de altfel) ale gândirii iconoclaste sunt tezele conciliului din 754, citate de actele celui de-al doilea conciliu de la Niceea, pe care acesta le-a respins, ca și fragmentele, tot iconoclaste, transmise de Nichifor Patriarhul (din aceeași grijă pedantă de a nu omite, dar nici de a admite vreun alt punct de vedere). Aceste fragmente sau Întrebările (Peuseis, repertoriate în Antirretice de către Ostrogorsky) sunt opera basileului Constantin V, fără îndoială un veritabil teoretician al iconoclasmului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
iconoclastă în cheia unei înfruntări politico-sociale și instituționale convulsive), Marie-José Mondzain (iar Giorgio Agamben cu mult mai mult, în Il Regno e la Gloria, chiar dacă polemic în raport cu Mondzain) propune în schimb un alt orizont de interpretare, prin apelul la scrierile patriarhului Nichifor al Constantinopolului (758-829). Conceptul de oíkonomía, îmbogățit semantic și clarificat în cele din urmă în cadrul crizei iconoclaste, dincolo de conținutul său doctrinar stabilit de Apostolul Pavel, ajunge să semnifice și să trimită la distribuția imaginii divinității
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
perioada iconoclastă, pentru destinul imaginii, dar și al oikonomiei (cu toată pluralitatea sa semantică), s-a petrecut în relația dintre credincios și obiectul idolatriei sale, înlocuit acum de discursul despre imagine și icoană. În acest sens, virulența și pragmatismul textelor patriarhului Nichifor au făcut pandant cu viziunea christologică și doctrinală a teologilor Ioan Damaschinul și a lui Theodor Studitul, toate comentariile susținând că gândirea (parțial "cunoașterea", în vechea accepțiune păgână) și exercitarea puterii (creștine) sunt imposibile în absența imaginii; înainte de toate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
înfruntării fără precedent dintre instituția basileică și instituția monahală iconodulă (cum spuneam mai devreme). Cele două mari conflicte instituționale, unul finalizat, în occident, cu așa-numita (astăzi) teorie a cezaropapismului (de aici, soluția schismatică și preeminența clamată a Vaticanului asupra patriarhului constantinopolitan), celălalt cu teoria politico-religioasă a oikonomiei creștine (bază pentru păstrarea intactă a canonului ortodox), stau la baza desprinderii definitive a occidentului de orientul creștin; totodată, ele au dus la formularea a două tipuri de teorii politico-creștine ale puterii, fiecare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginar aparte, tot mai diferit unul de celălalt odată cu secolul XI. Criza iconoclasmului a lăsat însă urme adânci și în teocrația bizantină: regalitatea sacerdotală, pentru că a reprezentat marea pârghie politică a iconodulilor bizantini (partida monahală a rămas atentă și la patriarh, dar și la papalitatea aliată, opunându-se sacerdoțiului regal), a ajuns să reprezinte esența absolută a puterii. Ritualul oncțiunii împăratului de către patriarh, precum și relația instituțională dintre cei doi devin chestiuni de ordin formal, pur spectacular, din necesități mai curând de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
regalitatea sacerdotală, pentru că a reprezentat marea pârghie politică a iconodulilor bizantini (partida monahală a rămas atentă și la patriarh, dar și la papalitatea aliată, opunându-se sacerdoțiului regal), a ajuns să reprezinte esența absolută a puterii. Ritualul oncțiunii împăratului de către patriarh, precum și relația instituțională dintre cei doi devin chestiuni de ordin formal, pur spectacular, din necesități mai curând de glorificare a autocrației în linie christică. Basilëía constantinopolitană este redefinită ca putere bicefală (laică și religioasă), ea fiind garantul absolut
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
teologiei icoanei, în secolul VIII, a impus doctrina iconologică, în baza tradițiilor apostolice și patristice, ele însele situate la confluența dintre filosofia antică a imaginii, interpretarea sa iudeo-creștină și iconografia religioasă, bazată pe epifaniile divine; 2. Prin textele vehemente ale patriarhului Nichifor, s-a ajuns la reinterpretarea conceptului de oikonomie creștină, în toată complexitatea sa - și ca plan de organizare teritorială și economică, și ca program de gestionare a bunurilor simbolice, și ca factor în/ prin care se diseminează natura și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Prin filtrul limbii și al culturii slavone, românii medievali au cunoscut din textele sbornicelor nume de referință ale mișcării isihaste: Cuvinte alese din cartea lui Dionisie Areopagitul; excepte și învățături, în codexurile românești, preluate din Grigorie Sinaitul; "cuvinte" prescrise din patriarhul Callist, în sbornice slavo-române; texte în sbornice nemțene, prescrise din Grigorie Palamas (Mazilu, Recitind literatura română veche I 42-43). Activitatea intensă de copiere a acestor scrieri isihaste atestă forța curentului de idei și a teologiei pe care le-au cunoscut
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]