64,416 matches
-
imaginează...) * * * 12 septembrie 1984. Va trebui oare să mă învăț cu singurătatea? O tăcere rece se lasă din zi în zi în jurul meu, nu mai sună nici telefonul. Și... D?... De fapt, cât scrii, ar trebui să nu fii singur. Personajele... Il y a des flics par naissance et des flics qui n'ont eu autre chance. (Maurice cu ai săi, Maria, Sarkis, Pierre, o familie libaneză foarte civilizată. Relații hipercivilizate pline de delicatețe și de o acuitate intelectuală. Folosesc franceza
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
fost urmașii lui ca să-ți vândă asemenea carte pentru o înghițitură de pâine..." Captivat este și cititorul, înainte ca tristețea să-l cuprindă la capătul lecturii acestei cărți al cărei deznodământ nu este unul fericit. Timp de douăzeci de ani, ,,personajele" fac planuri pentru întâlnirea lor în Anglia, întâlnire mereu amânată - căci pasionata colecționară nu e deloc bogată - și ratată în urma morții premature a lui Frank Doel. Întreruperea bruscă a corespondenței îi dă cititorului un sentiment de frustrare, regretul și tristețea
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
mai mult, ca în cazul omniscienței balzaciene, dar nici mai puțin decît atît. Fără să fie, teoretic cel puțin, dar și în folosirea persoanei întîi, la fel de radicală, Hortensia Papadat-Bengescu introduce în romanul românesc un element esențial pentru schimbarea cu pricina: personajul reflector. Termenul a fost pus în circulație de Henry James și nu-i era cunoscut autoarei Fecioarelor despletite. Care făcea totuși din Mini, una din eroinele primului ei roman major, un astfel de personaj. Reflectorul e acel personaj prin intermediul căruia
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
element esențial pentru schimbarea cu pricina: personajul reflector. Termenul a fost pus în circulație de Henry James și nu-i era cunoscut autoarei Fecioarelor despletite. Care făcea totuși din Mini, una din eroinele primului ei roman major, un astfel de personaj. Reflectorul e acel personaj prin intermediul căruia sînt apreciate, la un moment dat, celelalte personaje, actele, comportamentul ori vocabularul lor, dar și situațiile de viață în care sînt puse. Mini din Fecioarele e un astfel de mediator. Luăm cunoștință de ce se
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
cu pricina: personajul reflector. Termenul a fost pus în circulație de Henry James și nu-i era cunoscut autoarei Fecioarelor despletite. Care făcea totuși din Mini, una din eroinele primului ei roman major, un astfel de personaj. Reflectorul e acel personaj prin intermediul căruia sînt apreciate, la un moment dat, celelalte personaje, actele, comportamentul ori vocabularul lor, dar și situațiile de viață în care sînt puse. Mini din Fecioarele e un astfel de mediator. Luăm cunoștință de ce se întîmplă prin felul ei
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
de Henry James și nu-i era cunoscut autoarei Fecioarelor despletite. Care făcea totuși din Mini, una din eroinele primului ei roman major, un astfel de personaj. Reflectorul e acel personaj prin intermediul căruia sînt apreciate, la un moment dat, celelalte personaje, actele, comportamentul ori vocabularul lor, dar și situațiile de viață în care sînt puse. Mini din Fecioarele e un astfel de mediator. Luăm cunoștință de ce se întîmplă prin felul ei de a ,,citi" lumea din roman. Acest filtru înseamnă sfîrșitul
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
Femeia - sînt angrenați într-un adevărat război al sexelor, conflict ce transformă așa-zisul paradis terestru într-un decor infernal în care se pun la cale răzbunări sîngeroase și se plătesc polițe în- tr-un mod ce amintește de cruzimea unor personaje de desen animat (să ne gîndim, de pildă la Cow and Chicken); de altfel narațiunea însăși capătă pe alocuri un ritm accelerat, de cartoon, dar din dorința de a cuprinde prea multe detalii șocante și mai cu seamă din cauza inflației
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
scriitor. Prima analogie care ne vine în minte este aceea cu proza lui Julio Cortazar, la care ne trimite, de altfel, și Întîlnirea, bucată construită aproape în întregime din dialoguri aparent banale, în care notațiile sînt minime, iar cele două personaje (Hermine și Gudrun), rămîn învăluite într-o aură de mister. De altfel cu adevărat interesante în proza lui Hélène Lenz sînt figurile feminine, cu atît mai mult cu cît contrastul dintre fragilitate și forță (Irina și Benoîte din povestirea Viața
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
adică mediocră. Marea plenitudine a povestitorilor români din al XIX-lea secol atinge, prin opera lui Caragiale, apogeul. Antiretorismul său este o atitudine conștientă, deși o utilizează în celebra Două loturi. Dar nu folosește deloc portretul fizic și moral al personajului. Acestea au, desigur, o viață interioară. Dar se oprește la planul organic, apropiindu-se, prin aceasta, de naturalismul european, ceea ce e valabil și pentru O făclie de Paște, singura nuvelă în care dramaturgul a tratat un caz. Iar stilul indirect
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Nichita Stănescu despre cel ce improviza în fraze melodice. Chiar dacă personalitatea lui Johnny Răducanu e la fel de inefabilă precum muzica sa, cei care au încercat să i-o capteze în cuvânt par a se contamina de inventivitatea (cu accente poznașe) a personajului. Aș recomanda cititorilor mai tineri inspiratele cugetări pe această temă emise de Sorin Dumitrescu (ilustrator al albumului discografic Confesiuni I și autor al neuitatului aforism: "Johnny Răducanu a introdus în jazz instituția autohtonă a oftatului"), Andrei Pleșu, Dan Laurențiu, Nicolae
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
la saxofon în acel loc, însoțit de Havel. Am gustat concertul din plin și ne gîndeam la Johnny. Nu mare ne-a fost mirarea să descoperim, mai în cehă, mai în engleză și cel mai sigur în limbajul mîinilor, că personajul nostru era cunoscut dintr-un periplu american, o țară care l-a primit mereu ca pe un star. Ceva din simpatia exuberantă față de Johnny a fost transferată, în lipsă, asupra noastră. La întoarcere, i-am povestit cu lux de amănunte
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
gura pînă la urechi și ne șiroiesc lacrimile pe obraji. Iar la urmă ne întrebăm: ce ne-a apucat? Nu cumva am devenit mai oameni? Și chiar asta este una dintre virtuțile lui Coe: umanizează. Ne pune sub ochi niște personaje și niște situații în fața cărora prejudecățile se topesc și măcar o parte din zgura care ne acoperă dispare. În tren, Terry încercă să se concentreze pe depistarea inadvertențelor și a greșelilor de tipar din articolul pentru Frame, al cărui șpalt
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
pe urmă? - Pe urmă îmbătrînește și-n final bănuiesc că... moare. într-un fel, cînd îl povestea, scenariul nu i se mai părea lui Terry atît de impresionant cum își închipuise dintotdeauna. - Vezi tu, chestia cu adevărat originală e că personajul e jucat de același actor de la cap la coadă. - Zău? Și la cine te-ai gîndit? Fiindcă, dacă-mi dai voie, din ce mi-ai spus pîn-acum, Hoffman, Nicholson și Redford or să se-ncaiere pentru rolul ăsta. O să iasă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
fie limpede, integrarea în orice fel de structură europeană sau mondială costă. Costă (e drept, doar cîțiva dolari) chiar să fii membru al cutărei academii cu adresa într-o cutie poștală din Carolina de Nord, specializată în distribuirea de diplome personajelor paranoice (avem cîteva exemple recente din viața politică dîmbovițeană!). Cu atît mai mult costă activitățile economice sau militare propriu-zise. Din prostie sau din frustrare, ne-am obișnuit să credem că cineva ne datorează ceva. Nu ne datorează nimeni absolut nimic
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
eroică. Sigur, acesta nu este un eroism hard, de deținut politic sau de dizident - ci unul printre rînduri, oarecum perfid, estet și soft, o replică civilizată și burgheză la "adevăratul eroism", cel tare. Totuși, un eroism - al scriiturii și al personajului, deopotrivă. Eroism de tip romanțios, în cazul lui Breban - și doar romantic (personajul este un fel de titan, iar scriitura, ușor exaltată) în celelalte cazuri. Efectul imediat și imediat vizibil al acestei forme moi de eroism este misoginismul - cvasiscandalos în
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
dizident - ci unul printre rînduri, oarecum perfid, estet și soft, o replică civilizată și burgheză la "adevăratul eroism", cel tare. Totuși, un eroism - al scriiturii și al personajului, deopotrivă. Eroism de tip romanțios, în cazul lui Breban - și doar romantic (personajul este un fel de titan, iar scriitura, ușor exaltată) în celelalte cazuri. Efectul imediat și imediat vizibil al acestei forme moi de eroism este misoginismul - cvasiscandalos în scrierile lui Breban și oarecum întîmplător, de plan secund, în rest. Dacă eroismul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
îndelungată și descoperindu-și, victorioasă, feminitatea în final. Ambele categorii cad pradă ideației, altfel, suficient de dezlînate și neconvingătoare a unui Don Juan grosolan, egocentrist și ridicol, căruia căderea femeilor îi atestă puterea, mai curînd decît prestația vizibilă în roman. Personajul masculin care seduce e conștient de caracterul adolescentin al unora dintre manifestările sale (uneori, emite scurte teoretizări pe temă). Dar adolescentinismul nu se oprește aici. întregul tipar erotic, întregul scenariu, este adolescentin. Jocul dintre aparența dezamăgitoare și forța interioară impresionantă
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ca de obicei în romanele românești, e în altă parte...) - aceasta fiind, în același timp, una de tip siropos-romantic, adică romanțios. Adolescent pare și naratorul, care nu prea reușește să convingă cînd încearcă să descrie ordonat, coerent, fazele evoluției unui personaj, dar pe care caracterul genialoid, de asemenea specific vîrstei îl ajută uneori să "dea lovitura", cum se întîmplă în Bunavestire, unde defectul sus-menționat nu se vede, întrucît naratorul nu se mai obosește să explice cum se face că stîngaciul, călcătorul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
stîngaciul, călcătorul în străchini Grobei devine brusc un individ seducător cînd pătrunde în familia Leliei, sau cum același plicticos salesman capătă extraordinara forță e guru după celebra "ruptură la jumătate" a romanului. Naratorul, mic tiran maniheist și megaloman, își manevrează personajele cu nonșalanță, uneori cu efecte spectaculoase, ca în Bunavestire, alteori (cînd se încăpățînează să explice la infinit și pierde măsura - căci adolescenții, nu-i așa, nu prea știu cînd ar trebui să se oprească) eșuînd lamentabil. Să mai adăugăm și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
consistență, caracterul de rol. Explicația e, însă, simplă. Vasiliu poate fi luat peste picior cu atîta neobosită vervă pentru că nu e el "eroul acțiunii". Poveștile de seducție ale lui Nicolae Breban sînt (vaste și complexe, e adevărat) celule mononucleare. Eroul, personajul principal, nu are niciodată un real rival, nici din punctul de vedere al construcției de personaj, nici din acela al importanței și forței în cadrul lumii romanești. Dealtfel, Vasiliu ar fi fost chiar nepotrivit pentru rolul de "centru", de "unu" care
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
neobosită vervă pentru că nu e el "eroul acțiunii". Poveștile de seducție ale lui Nicolae Breban sînt (vaste și complexe, e adevărat) celule mononucleare. Eroul, personajul principal, nu are niciodată un real rival, nici din punctul de vedere al construcției de personaj, nici din acela al importanței și forței în cadrul lumii romanești. Dealtfel, Vasiliu ar fi fost chiar nepotrivit pentru rolul de "centru", de "unu" care să asigure coeziunea lumii în jurul său, întrucît e oarecum efeminat, e un animal bolnav într-o
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
de dame, teoretizează diferența de tipologie dintre Romeo și Don Juan ca și Rogulski și e la fel de obsedat de posesie și de dezvăluirea feminității ascunse, fiind, în plus, de o megalomanie care-l apropie mai mult de autorul decît de personajul romanului Don Juan. Se culcă cu Delia, care "Era snoabă, nu prea inteligentă, uneori de-a dreptul proastă. Nu conta. Eram eu destul de inteligent pentru amîndoi" și, cînd actul eroic de a spune adevărul în ziarele străine îi e comentat
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
varianta Amfitrion). De la simplul stăpîn la zeu, deosebirea nu e de poziție (în orice sens la care ne putem gîndi) sau de scenariu - nici măcar de ticuri lexicale ("he-he", "oho", "ehei" sînt formele comune și omniprezente de exprimare a emoției pentru personajele masculine brebaniene). Deosebirea stă, mai degrabă, în băuturile de pe etajera barului și în parfumurile de pe aceea din baie... și, bineînțeles, în hainele din șifonier. Zeul pare a fi masculul în stare să își stăpînească, să își integreze propria feminitate. Zeul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
pe alocuri cu bătaie doar națională, este brăzdat și de o puzderie de autocitate, mai mult sau mai puțin deformate ironic, sugerînd prin această farsă tragi-comică disoluția generală. Ceea ce accentuează indirect monstruozitatea nu doar a figurii centrale, ci a tuturor personajelor unui univers închis (în ciuda plein air-ului) în care victime și călăi se ignoră sau se acuză reciproc, confundîndu-se. Un amănunt de nobilă generozitate: Cristi Puiu apare pe generic drept consultant artistic. Maniera autoreferențială a adoptat-o cu amuzantă detașare și
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
și imediat postbelică și în zona de interes a altor artiști din generații apropiate, în special în repertoriul unor pictorițe ca Magdalena Rădulescu, Margareta Sterian și chiar Tia Peltz - scenele de dans în special, dar și acelea cu aglomerări de personaje schematice, într-o stare de semilevitație -, la Wanda Sachelarie Vladimirescu ele capătă note particulare și distincte. Tot ceea ce la Margareta Sterian era histrionism, la Magdalena Rădulescu evaziune și miraj, iar la Tia Peltz un gen de cochetărie ludică și volubilă
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]