9,309 matches
-
blugi, cu șuvițele ei de un blond murdar și chiloții ițindu-i-se vizibil din pantaloni, ca să facă o cădere nervoasă. —Arată ca o chelneriță din Essex 1, continuă Stella. Și mai are și accent. Vocalele ei sunt mai plate ca o pisică strivită pe autostradă, și noțiunile ei de gramatică sunt complet inexistente. Nu vreau nici În ruptul capului să angajez pe cineva care nu poate nici măcar să decline verbul „a fi“ la perfectul simplu. Nu știe că persoana a doua de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ea, unde-i Cat Damon? Electricianul se uita la ea de parcă era dusă cu pluta. —Ă... Bănuiesc că la Hollywood. —Nu ăla e Matt Damon. Vorbesc despre Cat Damon. E un motan portocaliu. Stă aici. Sau stătea. A, e o pisică În clădire. O chestie mare și jigărită. Nu știi care-i capul și care-i coada. El e. — Mi se pare că sta la o doamnă În vârstă cu un etaj mai jos. Am văzut-o azi dimineață cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
într-un portofel mic, din plastic înflorat, scoase banii și-i puse lângă lapte. Există un mecanic, zise, adunând monedele de la rest, dar cine știe dacă o fi deschis. Am întors capul la sunetul vocii aceleia leșinate ca miorlăitul unei pisici. Atunci privirile ni s-au întâlnit pentru prima oară. Nu era frumoasă și nici măcar foarte tânără. Părul prost decolorat încadra o față slabă și osoasă, pe care străluceau ochii întristați de machiajul prea strident. Lăsă laptele pe tejghea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei. M-am apropiat de o scară de incendiu, externă, o spirală rapidă de fier. Ea cobora fără frică, de sus îi vedeam cărarea neagră din părul blond. Acum părea incredibil de zveltă pe tocuri, ca un copil, ca o pisică. M-am aventurat pe scara aceea nesigură ținându-mă strâns de bara făcută din tuburi și buloane ruginite. Mi-am agățat haina, am tras de ea și stofa s-a rupt. Dintr-o dată am auzit un huruit neașteptat. În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aer ca niște guri înfometate. Mama ta a ales casa aceea de vacanță, spunea că îi amintea de un cort din deșert, mai ales la apusul soarelui, când reflexele mării păreau să miște zidurile. A ales-o și din cauza unei pisici. Pe jumătate adormită, s-a lăsat prinsă de Elsa și a rămas în brațele ei tot timpul cât fata de la agenția imobiliară deschidea obloanele camerelor în care plutea mirosul de mucegai al caselor închise pe tot timpul iernii. Mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
meu chel, mă gândesc încă la tine. M-am retras aici înăuntru, lăsându-vă vouă, femeilor, restul casei, feșe albe, vată, sânge de fecioară. Mama ta a pregătit ceaiul, ți l-a dus în camera ta pe tava londoneză cu pisici. O să muiați biscuiți în ceai, așezate cu picioarele încrucișate pe covor, ca două fete de aceeași vârstă. Astăzi este o zi specială, rămânem închiși în casă, la căldură, fără să cinăm. Eu voi mânca mai târziu puțină brânză, singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unui vechi arbre magique decolorat de soare, se mai simte puțin din parfumul meu, cel de aftershave, din impermeabilul rămas agățat în hol toată vara și care acum este din nou cu mine, adunat pe bancheta din spate ca o pisică bătrână. Și mai ales există în toate mirosul Italiei, al urechilor, părului, hainelor pe care le îmbracă. Astăzi și-a pus o fustă înflorată terminată în talie un un elastic negru lat și un balon de bumbac țeapăn. Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aibă cineva grijă de mine. Un termometru sub braț, un măr copt, o pijama care să mă scoată din lume. Vroiam să-i spun Italiei adevărul, dar am strâns-o în brațe și am închis ochii. Avea deja o față de pisică gravidă, pe care apărea deseori o expresie de greață, nu puteam să o sperii. Am făcut dragoste și numai după aceea mi-am dat seama că o iubisem ca și cum aș fi pierdut-o. N-am vrut să ies, am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
picioarele lui! Dă-mi-le!“ Atunci, în apa bleumarin a nopții, visez ceva teribil. Se face că mă duc în hol, iau bisturiul din geantă și mă evirez. Apoi deschid fereastra și arunc bucata aceea de carne pe trotuar, unei pisici, Italiei, dacă este acolo. Uite, Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată noaptea, o mușcătură dată stării de veghe, alta fantasmelor! Soneria telefonului făcea un zgomot monoton în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru, noi cu trupurile călduțe și aburinde sub hainele ude, noi încă o dată pe stradă ca două pisici. Îi ating genele cu limba. Și-a scos chiloții și îi strânge în mână. Ține picioarele deschise ca o păpușă în cizmulițe lucioase de apă. Îmi mișc spatele, pătrund în ea, în timp ce apa alunecă în grămăjoara noastră de căldură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doar că e vorba de viitorul și fericirea stăpânului tău... — E o fată bună, da, o fată bună... — Hai, spune, Liduvina... În amintirea mamei mele! — Amintește-ți de sfaturile dânsei, domnișorule. Ei, dar cine umblă prin bucătărie? Pe cât că e pisica? Și servitoarea se ridică și plecă. Ce facem, terminăm? - întrebă Domingo. — E drept, Domingo, nu putem lăsa baltă partida. Cine e la rând? — Dumneavoastră, domnișorule. — Bine, uite. Și pierdu și partida asta, din neatenție. „Păi cum, domnule - își zicea pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de bătrânii ce le oferă firimituri de pâine. De câte ori, șezând retras și solitar pe una dintre băncile verzi din piețișoara aceea, nu văzuse incendiul asfințitului pe un acoperiș, iar uneori, reliefându-se pe aurul învăpăiat al superbei împurpurări, conturul unei pisici negre pe hornul unei case! Și între timp, toamna, ploua cu frunze galbene, lătărețe ca frunzele de viță, asemenea unor mâini mumificate, laminate, peste grădinițele din centru, cu răzoarele și ghivecele lor de flori. Și copiii se jucau prin frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lacrimi...! Ce, vrei să-mi spui ceva? Te văd suferind pentru că-ți lipsește darul vorbirii. Ce pripit am afirmat că tu nu visezi! Cu siguranță visezi, Orfeule! De ce oare noi, oamenii, suntem oameni dacă nu pentru că există și câini, și pisici, și cai, și boi, și oi, și animale de tot soiul, mai cu seamă domestice? Oare în lipsa animalelor domestice pe spinarea cărora putem pune povara de animalitate a vieții ar fi putut ajunge omul la umanitatea sa? Dacă omul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pomenit orfan. Când a sărit în pat și l-a mirosit pe stăpânul său mort, și a mirosit moartea stăpânului, spiritul său canin i-a fost învăluit de un nor negru și dens. Avea experiența altor morți, mirosise și văzuse pisici și câini morți, omorâse câte un șobolan, mirosise morți umane, dar pe stăpânul său îl credea nemuritor. Pentru că stăpânul său era pentru el ca un zeu. Și mirosindu-l acuma mort, simți că-n spiritul său se prăbușeau toate temeiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cum să o fac mai mare fără să măresc costurile. Iar acum stăteam într-una din aceste camere modificate. Cumnata mea se uită la ceas, se ridică, își netezi fusta cu acel gest delicat și tandru pe care îl fac pisicile când se spală și am știut că, așa cum doar cu un minut în urmă eu mă întrebasem cum ar fi fost dacă m-aș fi căsătorit cu ea în locul surorii sale, ea își amintea cum mi-a frânt inima. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ziarul local, a decupat articolele și apoi le-a laminat. I-a dat unul mamei sale și altul surorii ei. Nu am fost de față când s-a întâmplat, dar mi-o pot imagina zâmbind, mieroasă și mulțumită ca o pisică lingându-și laptele de pe mustăți. Deși nimeni nu voia să recunoască, familia ținea socoteala. Norman făcuse Facultatea de Medicină, dar eu citisem Goethe și Schiller „în original“. El era un specialist, dar eu făceam mai mulți bani. Prima persoană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee, farurile luminară tufișurile. Ceva, pisica vreunui vecin sau un raton, țâșni în raza de lumină și apoi se făcu nevăzut în întuneric. Am parcat mașina lângă dubița lui Madeleine, am coborât și am intrat pe ușa din spate. Liniștea era la fel de profundă ca și întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
urma, legănându-se pe piciorușele lui stângace, ca un omuleț cherchelit. Toți trei se agățaseră de mine și încercau să vadă ce e în cutie, țipau și se agitau. Madeleine auzi zgomotele și veni din bucătărie, la timp ca să vadă pisica ieșind din cutie. Ce e asta? întrebă ea. —A ce arată? Pisica nu cercetă toată camera cum fac majoritatea pisicilor în anumite locuri, ci o traversă rapid. Era un animal curajos, obișnuit cu luminile puternice, cu aplauzele zgomotoase și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trei se agățaseră de mine și încercau să vadă ce e în cutie, țipau și se agitau. Madeleine auzi zgomotele și veni din bucătărie, la timp ca să vadă pisica ieșind din cutie. Ce e asta? întrebă ea. —A ce arată? Pisica nu cercetă toată camera cum fac majoritatea pisicilor în anumite locuri, ci o traversă rapid. Era un animal curajos, obișnuit cu luminile puternice, cu aplauzele zgomotoase și cu străinii. Merse tiptil până la canapea, sări pe ea, se plimbă pe spătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vadă ce e în cutie, țipau și se agitau. Madeleine auzi zgomotele și veni din bucătărie, la timp ca să vadă pisica ieșind din cutie. Ce e asta? întrebă ea. —A ce arată? Pisica nu cercetă toată camera cum fac majoritatea pisicilor în anumite locuri, ci o traversă rapid. Era un animal curajos, obișnuit cu luminile puternice, cu aplauzele zgomotoase și cu străinii. Merse tiptil până la canapea, sări pe ea, se plimbă pe spătar și apoi sări la loc pe podea. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vină să crezi de unde îl avem! A adus-o unul dintre muncitorii de pe șantier, i-am spus. Se pare că soția lui e alergică. E fată sau băiat? întrebă Abigail. E un motan. Adică e băiat. Betsy încerca să facă pisica să stea în poala ei. Putem să îi dăm un nume? — Poți să încerci, dar are deja un nume. Îl cheamă Mouschi. La acest cuvânt, motanul o zbughi din brațele lui Betsy și sări în poala mea. „Există o pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ploaie. Fiindcă Începuse să plouă, nu tare, nu În rafale, aproape fără stropi, era mai mult un fel de pâclă ce plutea În văzduhul care se Întuneca tot mai mult. N-am Întâlnit nici un suflet viu pe drum. Nici măcar o pisică. Și iată că femeia s-a oprit dintr-odată Într-un pasaj ce purta urmele unei măreții apuse, semăna cu intrarea Într-un palat oriental, dar probabil că era doar un tunel care lega două curți ce musteau de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În câteva minute trebuia să apară o doamnă, o pictoriță celebră cu o ușoară obstrucție a trompelor 1. Conotația ginecologică a cuvântului trompe Îi aminti altă anecdotă, de care nu-l cruță pe Fima. Între timp, cu pași moi de pisică și neauzit de nimeni, apăru din cabinetul său doctorul Eitan. În urma sa venea asistenta Tamar Greenwich, care arăta ca una din pionierele de la Începutul secolului trecut, o femeie În jur de patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o propoziție rece, de genul: „Bine. Da. Dar n-avem altă soluție“ sau „Ce să-i faci. Se Întâmplă“. Uneori, În mijlocul anecdotelor lui Wahrhaftig, Eitan se răsucea la 180 de grade, ca turela unui tanc, și dispărea cu pași de pisică pe ușa sălii de consultații. Dădea impresia că toți oamenii, bărbați sau femei, Îi trezeau un ușor dezgust. Știind că Tamar era de câțiva ani Îndrăgostită de el, se delecta aruncându-i din când În când câte o remarcă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avem noi cu partea ariană? Dar tu, domnule Prim-Ministru? Ce-ai realizat tu În toată viața ta? Ce-ai făcut astăzi? Ieri? Fima lovi inconștient Într-o cutie goală de tablă care se rostogoli În josul străzii și sperie o pisică dintr-un coș de gunoi. Râdeai de biata Tamar Greenwich doar pentru că din cauza unui capriciu de pigmentație s-a născut cu un ochi verde și unul căprui. I-ai disprețuit pe Eitan și pe Wahrhaftig, dar cu ce, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]